1,671 matches
-
de pe creastă, milițienii începuseră să tragă, cu o înverșunare de neînchipuit. Dezmeticiți, cei doi.. își dădură drumul pe povârniș, până jos, pe valea adâncă și îngustă, pe cursul prăpăstios râpos al Borcăi. Pe acolo urmăritorii n-aveau îndrăzneala să se avânte. Când, surpriză... se pomeniră față în față cu trupele de securitate din Borca și Fărcașa regrupate. Mulțimea de uniforme albastre, de la poalele Grințieșului, desfășurați în trăgători, întunecau valea. Orice potecă le era tăiată. O luară înapoi.. În trap, pe poteci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se pare ție că e bun.” „Cântărește-ți bine faptele ca să nu săvârșești lucruri nelalocul lor; e prostesc să vorbești și să făptuiești fără să te gândești. Înfăptuiește în așa fel încât să nu te căiești mai târziu.” „Nu te avânta să faci ceva la care nu te pricepi, ci învață tot ce se cuvine: astfel ferice îți va fi viața.” „Cât despre trup, ți-e de folos să-l îngrijești cât mai bine și să pui o limită justă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
le păstrez un adânc sentiment de prețuire pentru rolul pe care l-au avut în formarea mea profesională, în mod particular, profesorului Johannes Klusch, de la Liceul Negruzzi, care m-a făcut să îmi înving teama și complexul de a mă avânta în studiul limbii germane din cauza chestiunii de gen, și mi-a arătat o altă fațetă a literaturii germane surprinsă în operele lui Bertold Brecht, poemele lui Rainer Maria Rilke sau în spiritul faustian care depășește granițele noastre de interpretare. Sprijinul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de sus și coboară treptat până la un fel de mârâit. Cu toate că multe dintre aceste cântece par monotone urechii neobișnuite a albilor, cântecele cele mari, cum le numesc băștinașii, cântate În momentele cele mai importante ale ritualului inițierii, sunt Însuflețite și avântate”266. În crestătura unei scoici de sidef se cântă un anumit cântec, de acela care știe cântecul, și nimeni altul. În nord-vestul Australiei dansurile și cântecele poartă numele aceluia care leau creat, drepturile lor de folosință exclusivă fiind apărate prin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
186-187. 212 ore, iar ascensiunea până pe culme două ore, dacă temperaturile nu depășesc 35oC. Nu pot rata o astfel de ocazie. Beau un gât de apă din sticla ce o port În rucsac, și Îndesându-mi pălăria pe cap, mă avânt nebunește, alături de doar câțiva trăsniți pe povârnișurile abrupte ale monolitului roșu. După mai puțin de o sută de metri, simt că-mi iau foc plămânii! Mă opresc prudent și trăg În piept aerul, care vai! este dogoritor! Cu Încăpățânarea care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pentru arta modernă, care nu este chiar la Îndemâna orișicui. Împreună cu alte sute de vizitatori, am pășit În spațiul auster dedesubtul marilor scări acoperite cu grinzi de beton sculptate, apoi am urcat spre platforma principală. Foaierul luminos și bolțile gotice se avântă până spre vârful cochiliilor. Din foaierul de sud, continuăm prin coridoarele laterale spre foaierele din nord, spații uriașe cu multe nivele, cu vederi panoramice spre Harbour. Există și coridoarele laterale pentru a ascede În foaierele din nord. Sala de Concerte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Alexandre din Paris, cu decorațiuni deosebite În stil islamic malaysian, linii, flori și plante; Sri Wawasan Bridge - construit Întrun stil futurist din Îmbinarea ingenioasă a unei rețele de cabluri, În formă de arcuri. 517 putea vedea frumusețea piscurilor ce se avântau spre cer. Noaptea o plimbare cu mașina sau o scurtă croazieră oferă șansa romantică de a reconstitui un oraș dintr-un basm oriental, unde tradiția se Împletește ingenios cu inovația, proiecte arhitectonice opulente a unor metropole de vis. În nordul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
decizia mareșalului Antonescu de 1 Ion Gheorghe, Un dictator nefericit, Mareșalul Antonescu (Calea României spre Statul satelit), București, Ed.Machiavelli, 1996, p. 212; 2 Teodor Mavrodin, Mareșalul Antonescu întemnițat la Moscova, Pitești, Ed.Carminis, 1998, p. 57. - 24 a se avânta, începând cu anul 1942, în această aventură, a suscitat și dă naștere și în prezent la vii dezbateri pe tema “A greșit Antonescu sau nu când a trecut Nistrul?” Armata română în Basarabia Trecerea Prutului (iunie 1941) - 25 CAPITOLUL II
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de est, factorul spațiu. Imensitatea teritoriului sovietic, resursele materiale considerabile din Siberia, dar și potențialul uman, deloc de neglijat, al Uniunii Sovietice, făceau ca perspectivele războiului, pentru Axa, să fie sumbre. În acest context, decizia mareșalului Antonescu de a se avânta, începând cu anul 1942, în această aventură, a suscitat și dă naștere și în prezent la vii dezbateri pe tema “A greșit Antonescu sau nu când a trecut Nistrul?” CAPITOLUL II - TRECEREA NISTRULUI, O PROBLEMĂ CONTROVERSATĂ La mai bine de
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
și verbal, deține inepuizabile resurse de energie. De un comic savuros e scena confruntării dintre amantele care-și dispută dreptul de proprietate și-și revendică bărbatul; scena adâncește profilul psihologic 1 al femeilor aflate În postura unor luptătoare ce se avântă În bătălia decisivă, singurul spectator (spre final) fiind chiar amantul pe care și-l dispută și care-și asumă rolul de arbitru. Ostilitățile Încep din chiar momentul În care Întâmplarea le aduce față În față, glasul fiecăreia marchează disprețul nemăsurat
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de zid”, construită inițial de greco-catolici, constituie o confirmare a celor afirmate mai sus. Spațiul interior este sobru, de o tulburătoare frumusețe. Un aer de abandon, de părăsire chiar, domină locul. Nu cunosc prea multe detalii și nu mă pot avânta în false ipoteze, dar înclin să cred faptul că disputele juridice asupra proprietății bisericii încep să lase urme vizibile asupra ansamblului. Vechile chilii baziliene, de pe deal, suferă și ele adânc tot din această cauză. Interiorul bisericii este dominat de un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nici atât. A fost băiatul unei familii pe care tatăl meu l-a ajutat foarte mult și a venit și a zis: „Te rog să mă ierți! Eu știu cât ne-a ajutat tatăl tău pe noi și eu m-am avântat cu ăștia” - „Du-te dracului”, și cu asta am terminat. Nimeni nu s-a ridicat Împotriva acestei acțiuni, numai episcopul Marton. Pe urmă comuniștii l-au ridicat pe el. Nu trebuia... A avut curaj - Marton Aron Îl chema, episcop de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au făcut fala acestor locuri. 156 Participanții la Congres l-au vizitat acasă, în str. Poni, nr. 7, unde i-au admirat o bogată și valoroasă colecție de monede. 113 Ne-am bucura foarte mult dacă ați reuși să vă avântați vara aceasta până în Țara de Sus și să treceți pe la noi, spre a vă convinge „de visu” de bogăția exponatelor. Vă rog să-mi comunicați dacă ați putut lua legătura cu D-na Loghi, soția pictorului Kimon Loghi, din București
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
au dispărut instalațiile, clădirile, terenurile de instrucție, parcurile auto, industriile care lucrau pentru armată, s-au dus și specialiștii, s-a dus tot pe apa Sâmbetei. Acum, că nu mai avem mai nimic, ni se servește cu polonicul puterii patriotismul avântat spre zările albastre, pe aripile de avioane expirate. Pe cine îl bântuie adierea unei întrebări, altfel firești, de ce carcase de avioane?, i se poate răspunde că s-a făcut o analogie cu carcasele de porc. Amintiți-vă de porcii noștri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că zidurile, barierele și limitele care au structurat viața economică și politică nu dispar simultan, pretutindeni și cu aceeași viteză. Dar dispar. Unii vor răspunde cu un sentiment de entuziasm și eliberare și vor vedea o șansă de a se avânta, de a se extinde, de a săpa sau construi În orice direcție cu un nou set de unelte. Alții vor reacționa cu anxietate, simțindu-se În cădere liberă, fără nimic de care să se agațe și care să le protejeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Pușcaș, actualul savant dr. Ioan Pușcaș, slab ca o trestie, abia întremat, cu ochi de cer senin, pe cap cu o căciulă țuguiată, ce mai rămăsese din ea - în beciurile securității Cluj fusese groaznic chinuit, la numai 15 anișori - se avântă ridicând piciorul în ritm cu ceilalți. „Doamne, nu ține în seamă păcatele tinereților mele”, zicea David. Tocmai intram în cameră. Am zâmbit în fața nevinovăției și naivității lor în această tinerească desfătare. Dar voiam să-i fac să nu uite condiția
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și mușcăm din piatră cu putere și-i lăsăm pe povârniș în urmă. Suntem jnepii, mergem în tăcere. Dacă-n calea noastră sar șuvoaie, le sorbim cu sete neînfrântă. De ne-mproașcă roca cu pietroaie, răzvrătirea ei mai mult ne-avântă. Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie; suntem jnepii și trăim din trântă. Poate înspre culmea cu mari focuri trecem peste sânge și morminte: Poate ne vom sfâșia de blocuri, nu-i nimic, călcăm pe oseminte. Sus ne-așteaptă vulturii, în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
interior, dar dacă urmezi drumul drept înainte, ajungi la un intrând foarte atrăgător cu un minunat chei din piatră, povârnit, un golfuleț împotmolit de mâl și complet părăsit. Bănuiesc că, pe vremuri, era folosit pentru bărcile de pescuit, care se avântă acum departe, spre nord: uneori le zăresc pe fâșia mea de mare, altminteri remarcabil de pustie, în spatele intrândului, a fost cioplită în stâncă o pantă terasată, lungă și destul de largă, pentru a se amenaja ceea ce se numește „un loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acolo unde perdelele nu se împreunau perfect, se filtra o îngustă dâră de lumină. M-am apropiat și am tras cu urechea. Se auzeau glasuri. Televizorul? Evitând zona primejdioasă a despicăturii dintre perdele, și simțindu-mă parcă gata să mă avânt în spațiu, m-am oțelit, silindu-mă să calc ferm, fără zgomot, în direcția ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu capul chiar sub nivelul pervazului scund. Ca să evit înțepăturile tufișurilor de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe la paisprezece ani, când plecasem în }ara Galilor cu domnul McDowell, eu devenisem un înotător șovăielnic. Pe parcursul primei discuții purtate la Nibletts, Hartley îmi spusese că Ben nu poate înota, dar despre ea nu rostise nici un cuvânt. Să se fi avântat acum din brațele mele și din amăgirile mele de-a dreptul în pacea lesnicioasă a mării atotânghițitoare? Asemenea gânduri mă munceau în timp ce urcam pe stâncile din partea dreaptă, în direcția satului, căci, dacă ar fi luat-o la fugă spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
său perfect a despicat marea cu un plescăit care a împroșcat stânca lucitoare de la picioarele mele. După o clipă l-am urmat, cu răsuflarea tăiată de răceala apei, dar, după câteva momente, am început să mă încălzesc și să mă avânt. Servitorul meu Opian venise să ne aducă prosoape. Părea să se fi retras discret, dar îl vedeam trăgând cu ochiul de după o stâncă, urmărind performanța lui Titus. Băiatul, desigur cu puțină ostentație, înota ca un delfin, grațios, jucăuș, o formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când ne aflam la jumătatea drumului pe dig, a deschis ușa din față. Mintea mea fusese atât de absorbită de detaliile mecanice ale planului pe care-l făurisem, încât nu reflectasem nici un moment la aspectele acestei întâlniri. Intențiile mele se avântau mult mai departe, iar speranțele se închegau în mozaicul unui viitor mult mai puțin neplăcut. Acum însă eram proiectat brusc în prezent, și năpădit de simțul confuz și alarmant a ceea ce pusesem la cale. De îndată ce l-a văzut pe Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că-i foarte normal pentru mine să mă intereseze femeile dintr-un anumit punct de vedere. Dar când ești bătrân, presupun că lucrurile ar trebui să stea altfel. Eram țeapăn și aveam dureri. Fusese o prostie din partea mea să mă avânt atât de departe. Mă simțeam obosit, slăbit și exasperat. Simpla tinerețe a lui Titus, vigoarea lui tinerească și plină de speranțe mă irita de-mi venea să strig. Mă iritau și gambele lui lungi, goale și bronzate, acoperite cu perișori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se realizează prin rularea tălpii către vârf și prin impulsia energică din articulațiile implicate. Poziția corectă a săritorului în momentul premergător desprinderii (pierderii contactului cu solul) se realizează prin următoarele acțiuni: * piciorul de impulsie perfect întins din toate articulațiile; * bazinul avântat în față; * trunchiul pe verticală sau înclinat înainte 3-50; * coapsa piciorului oscilant și brațul opus - în maximum de avântare; * unghiul de bătaie cuprins între 73-760; * unghiul dintre coapse - între 100-1140; * aplicarea impulsului de forță centrat față de C.G.G. III. Zborul are
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
starea precosmică, așa cum prin alternanța zi-noapte se reiterează cosmogonia. Coloana fără sfârșit ne apropie de cerul și stelele pe care le-au căutat egiptenii, babilonienii și desigur dacii, urmașii mai apropiați ai lui Brâncuși. Pasărea măiastră (1909-1915) sugerează viziunea zborului avântat spre nemărginirea cosmică, spre lumină, iar Cocoșul, văzut în chip de creastă, asemenea unui fierăstrău sonor și luminos, țâșnește spre înalt vestind zorile, sfârtecând întunericul cu cântecul său, lăsând să pătrundă lumina. Sculptura sa are luminozitate și spiritualitate, artistul manifestând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]