1,701 matches
-
pe cine a pus. Nu pe Cangurașu al lui Brandaburlea? Și pădurea cum le-a retrocedat-o la împărțire? Conteni câteva clipe. Ca și cum ar fi socotit ce favoruri și chilipiruri le mai dase Sorin celor de-ai lui Brandaburlea. Se avântă din nou: - Știu eu prea bine ce face Sorinel al nostru la votare! Eu știu, băi, cine a a fost tovarășa Rela Păsculescu. Câți nu i-a dus doru, măcar așa, un șut să-i tragă în bucile alea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mahalaua. Cum o să ne comenteze, nu te gândești? Ce-ai cu băiatul? A avut și el pă vremea aia un serviciu la primărie, la Județeană, ca noi toți, încercă iarăși să-l potolească nevastă-sa. - Te dai mare, Milică?, se avântă și o altă voce de femeie. Oi fi și tu vrun salam între cârnați, ai?! Da’ nu spui de unde ți-ai început tu drumul? Cum veneai la mine și mă puneai să fur de la tata grâu să-l vinzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase un bulgăraș de tămâie albă. Îl mirosi îngândurat, de parcă ar fi vrut să-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat - a făst ăla că am avut tineri educați patriotic. Naționali! Dacă nu se ducea ei să moară la revoluție, ce ne făceam noi, ăștia mai cu experiență, mai gânditori? Mai ieșea cum trebuie revoluția?! Am fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase Fârtat -, comunismul și-a avut slugoii lui. Cei care au făcut mârșavul compromis. Îi cunoașteți, le știți cărțile, le știți filmele, piesele de teatru, treceți pe lângă clădirile ridicate sau pe lângă statuile înălțate de ei. Sau pentru ei“, adăugă surâzând cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
securistul de serviciu de la el, mai lăsai și tu una, alta, ca să scapi. Te poți baza pe ele? Da’ uite că a ajuns timpul ca tinerii ăștia să judece lumea de-atunci doar după hârtiile alea. Și ce se mai avântă săracii să facă dreptate... Vai de capul lor.“ - Și-a mai făcut ceva poporu’, continua Fârtat avântat. Neanalizat încă, acum când e să vorbim de formele subtile ale rezistenței. A făcut ce știa el cel mai bine să facă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semnați și eu vă tai chitanța. Fac și calculul pă normale, că nu e cazul de chenar, atrage atenția și, după câte se discută pe tema cu aceia, cine știe...Respectiv, mă gândesc, totuși, să nu aveți interpretări. Apropo, se avântă oficiantul. Nu știu ce credeți dumneavoastră în problema asta, respectiv la ce se vorbește în oraș, dar eu sunt convins că totul e o diversiune. Mai precis, respectiv o manoperă... Vor să atragă Europa și la noi, în județ. Adică ardelenii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veacuri încoace. Trișa puțin, căci bună parte din primele patru volume le avea deja scrise în momentul în care primise comanda de la Goncea. Începuse, pe la sfârșitul anilor ’70 o epopee națională în proză. Dăduse Ceaușescu tema epopeii naționale și se avântaseră creatorii, care mai de care, cineaștii mai ales, să o realizeze. Scria și el la epopee, dar fusese avertizat de la Uniune că nu putea fi înscris în planul general de materializare a epopeii naționale în proză, deoarece intraseră în competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Noi nu mai avem nimic de ascuns, știi foarte bine. Ce-a trebuit am ascuns demult. Acum trăim în adevăr și democrație. Pentru asta am făcut Revoluția de la Județeană, pentru libertate și deschidere! Să vadă și Europa în care ne avântăm să intrăm că venim spre ea cu sinceritate deplină și cu deschiderea cea mai mare, așa cum ni-i inima noastră strămpșească, primitoare de toate. Nu s-a mai întors reporterul acela. În Ghiol la Lintițaru a venit sorbul sau ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu le uit gustul. Știi cum era? Negre, puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea. Că vine talentați ca tine de-l freacă și-l clătește în disperare, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără timp, fără lumini din vreo parte, fără vreun chip care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". {EminescuOpI 6} DIN STRĂINĂTATE Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncîntă, Când toți își au plăcerea și zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cântă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? Ce ai, de când pe sînu-ți tu porți o neagră pată, De-ți plac făclii de moarte, cîntare-ntunecată? Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi da peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie Și vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. În părul ei de aur
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aproape orb, așa cum fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită de iubire, dincolo de patima fierbinte, chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate cifrele care urmau după 3,14. Și în timp ce șirul depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele se adăugau celor Pitagoreice. Și, cu o ultimă sforțare a aripilor sale, o prinse în brațe, o fecundă și spirala ascendentă a zborului înlănțuit tremură o secundă în delirul pătimaș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cuprindea era desăvârșit de un căprui deschis. Avea o gură mică, limitată de două buze trandafirii ce nu erau niciodată uscate. Nasul nu era nici cârn, nici drept. Pornea puțin mai jos de sprâncene în linie dreaptă și nu se avânta nici în față, nici nu rămânea în spate, adâncit în craniu. Se oprea exact unde trebuia pentru ca, împreună cu niște pomeți ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se lepede de ele, florile sunt tot la locul lor și miros frumos, alea care nu au murit din cauza ploilor și care nu au fost modificate de Minister. Tot ce lipsește este ciripitul păsărilor, dar acestea nu se mai avântă afară din cuib decât noaptea, când e mai răcoare și aerul e un pic mai sănătos. Sâmbăta aceasta e prima din noul program de învățământ. De acum încolo vom învăța chiar și duminica. Nu vom avea nici o zi liberă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
minți! Ce vrei să spui prin temporar? Mai încolo. Nu. ACUM! Furia prindea rădăcini în mine și nevoia de a cunoaște și de a ști era mai nestăpânită ca niciodată, așa că o lăsasem fără lesa voinței mele și ea se avântă spre mintea moșneagului ca un ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
decăzut îngrozitor de mult și au început, în primele faze, să mănânce scoarțele copacilor. După câteva zile, câinii și pisicile nu mai puteau fi văzuți pe străzi, iar păsările erau deja o raritate. Erau vânați până și șobolanii, iar oamenii se avântau cu burțile goale în canalizare cu gândul la o rozătoare. Ca atare, unii au contractat boli, iar alții au rămas cu paraziți. Puțini au fost cei care au scăpat întregi, fie la minte, fie la trup. Când animalele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și de alta a coridorului. Se trăgea și acolo! Am văzut o fată care trecuse de colț și se avântă curajoasă în zona de luptă să-i tragă pe cei căzuți la adăpost. Nu apucă să facă mai mult de doi pași după baricadă când pieptul îi tresăltă anormal și se prăbuși lângă cei pe care voia să-i salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un păr scurt, dar plăcut atingerii. Avea urechi ascuțite și ochii îi străluceau a sânge în lumină, iar coada era osoasă și lungă. Veni înaintea lui Corvium. Pășea cu o eleganță greu de întrecut. Trecând pe lângă cel care s-a avântat la Împărat, suplețea și rafinamentul animalic dispărură îndată, transformându-se în forță și agresivitate vizibilă. Se aruncă asupra sa și îl mușcă îndeajuns de tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd. Corvium se mișca în același ritm cu ei și în mai puțin de o secundă era înarmat cu She'le'ri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dispărură și o ruptură se putu auzi până la ei. Începând din acoperiș și până în temelii, bucăți întregi din colegiu se dezlipeau de cele de lângă ele și cădeau. Se prăbușeau! Cărămizi și bucăți de tencuială se desprindeau de zid și se avântau spre pământ, unde cădeau pe zăpada groasă. În mai puțin de jumătate de minut, întreg colegiul era în curs de coliziune cu pământul! Se prăbuși peste el însuși de parcă ar fi fost un castel de cărți și cineva tocmai l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
interior, unei pelicule de vacuum. Asta îi dă stabilitatea necesară. Incredibil! Ajunseră în capătul celălalt, deschiseră ușile și avură ceva de furcă cu Gardienii care erau staționați acolo și erau și înarmați, dar Vagabonzii veniră din urma grupului și se avântară asupra adversarilor, scurtând considerabil timpul pe care l-ar fi petrecut acolo. Căutară și aici un dispozitiv de autodistrugere, dar nu-l găseau, așa că au cotrobăit după niște explozibil pe care l-au descoperit în depozitul principal de arme. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]