1,612 matches
-
din zid și murmură: — Cine ar fi crezut... Împăratul era obosit; durerea de stomac era însoțită de o puternică senzație de vomă. Se ridică, merse în fața ferestrei deschise și respiră adânc. Văzu că era întuneric beznă. Între timp, Callistus privea avid codexurile legate cu grijă, ce evocau meticulozitatea lui Tiberius și chiar prezența sa fizică. Nu îndrăznea însă să se apropie. Împăratul se întoarse, luă un codex deschis și i-l întinse fără un cuvânt. Era indexul martorilor „spontani“ împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din fund. În acea zi de ianuarie, Împăratul alesese pentru început Laureolus, al celebrului Valerius Catullus. Era un spectacol cu mimi faimoși, muzici silvestre și onomatopeice, oameni travestiți în tâlhari, în principi, în fiare, ce povestea viața unui tâlhar crud, avid de bogății, care își pierdea viața ad bestias, fiind dat ca hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de roți. Helen se ridică și își puse la loc sânul cu o mână expertă. Se îmbrăcă repede și începu să-și refacă machiajul în oglinda parasolarului ei. Începuserăm brusc: la fel de brusc, acum, ea se distanțase de propria-i sexualitate avidă. Era evident, totuși, că Helen Remington nu se simțea afectată de aceste acțiuni ieșite din comun, de aceste acte sexuale în habitaclul îngust al mașinii mele parcate când pe diverse drumuri de serviciu, când în fundături sau alei în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atunci și Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în „Sensuri ale avangardismului românesc. Insurecția de la Paris din 1922. Polemica Breton-Tzara“, apud. vol. Istoria poeziei românești moderne și moderniste, 2, Editura Curtea Veche, București, 2004, pp. 73-116). Originea străină, neaderența la poezia franceză a lui Tzara, denunțat ca „impostor avid de reclamă”, fuseseră invocate fățiș de liderul suprarealist în Le journal du peuple (22 februarie 1922). Iată și un extras copiat de mîna lui Breton din lucrarea Dada siegt (1920) a lui Huelsenbeck: „Monsieur Tzara qui se nommait l’hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marinetti și laudele adresate lui Tzara, Costin dă o nouă dovadă de servilism: „Am fost bineînțeles tot timpul cu el. Într-o seară au fost la mine cîteva ore. S-a vorbit de tine. Te-am pomenit în toasturile oficiale”. Avid de a se simți „la putere”, recunoscut de oficialități, autorul „contimporan” se dovedește a fi nu un avangardist autentic, ci un avangardist de provincie și de... prisos, condamnat să vegeteze în minoratul unui loc uitat de lume: „În sfîrșit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încă a păstra, ci a construi”! Spre deosebire de autorul Paradisului suspinelor, care era, în fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un mesianic negativ, delirant, avid de sincronizare nu cu spritul solar-emancipator al „anilor nebuni”, ci cu totalitarismele sumbre ale deceniului patru. Însă dincolo de uriașele diferențe, punctele de întîlnire cu Vinea și, mai ales, cu Fundoianu nu sînt de ignorat. Bunăoară, și pentru Vinea, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
relațiile mediat-conspirative ale avangardiștilor români cu „arta nouă” din URSS: „Zidurile chinezești ridicate în jurul activului laborator care prepară în eprubete uriașe precipitate de idei, bogate în virulență și aciditate, împiedică orice cunoaștere de fapt a stărilor din Rusia sovietelor. Cel avid de idei noui, urmăritor de noui încercări, interesat de rezolvări poate greu afla ceva din ceiace se întîmplă în vastul laborator. Ici, colo, o mînă prietenă strecoară prietenului prin crăpăturile zidurilor cîteva foi de revistă sau un manuscris pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea sub înfățișarea mea fioroasă și priveam la fata din lună până mă săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oamenii din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau împietriți; nimeni nu schița nicio mișcare sau vreo intenție de a da ajutor. Și cu toții se uitau la mine cu ochii lor volatili, ce nu erau deloc reprobatori, ci numai vădeau o avidă curiozitate. Mă priveau cu toții ca și cum ar fi așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două corpuri infinite de bibliotecă în picioare, împreună cu cărțile răzvrătite și victimele lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poziții cam obscene, Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu către coapsele-ți splendide, Iar tu, să te măriți curând ... Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând ... Dar tatăl tău, un om bolând, Veni cu vorbele-i acide Și-un par în mână fluturând, De m-au trecut duhori fetide, Privind în noapte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dărui antipozii și cutii de acuarele azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fără de-nțeles, Te văd și-acum culcată pe o rână, Că tata n-a venit de-o vreme bună, Și-n țarină nu-s roade de cules. De-atâtea griji și de nevoi, cu lacrimi, Ades spălat ai nurii, când avid, îi căutam pe trupul tău livid, Lipsit de vlagă, și lipsit de patimi. La pieptul tău, la sânu-ți sățios, Culcat pe braț sub ochiul tău cucernic, Tăria de bărbat, să fiu puternic, Mi-ai dăruit din sufletu-ți frumos. Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s-a prăbușit, în mine, arde-același foc, Blestemul tău l-am ispășit. O candelă aprind Și plâng; Azi, rup tăcerea dintre noi, în suflet amintiri mă strâng, Mă rog să fim iar amândoi. Ploaia de smarald Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă pasul mic al dansului pictat în zori livid într-o secundă, ca un inamic. Nu așteptam sărutul tău de foc nici palma versului care-a ucis speranța unui fluture în joc cu rima bisturiului precis. Din flori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
versului care-a ucis speranța unui fluture în joc cu rima bisturiului precis. Din flori de gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile-n slove, Lumini se nasc și mor în nove, Iar îngerii sunt triști
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la mezat? Sunt întrebări... și sunt normale. Nilul "povestește ncet". Luna-mbracă cu hlamida-i Alte lumi, alt Egipet. In vido Vid fără vid descătușat de un poet avid s-ajungă pân' la punctul care-nchide nedivizând un gol a fi pretinde Ultimul doge... Pe treptele palatului venețian M-a-ntâmpinat ultimul doge ... Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant Ce îmi dădea a înțelege Că este-acolo ca să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
roata Potaie, nu mă mir că n-ai putut rezista personalității unui individ atît de complex cum a fost Piticul, nu i-a rezistat nici De Gaulle, Nixon sau regina Angliei, cum s-o fi putut face tu, un militar avid de putere, pe care în acele clipe îl bucurau și cele mai mici recompense? Cu asta ți l-ai ridicat încă de atunci în cap pe Mortăciune, cum îndrăzneai tu să îl sapi pe el, mucosule? Și cum reușeai să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timp de ore în șir în iazul din spatele casei sale. Ko Hung: autorul volumului Pao pu tze (Cel care îmbrățișează piatra nesculptată) și unul dintre cei mai mari alchimiști și scriitori prolifici ai taoismului, Ko Hung a fost un practician avid al regimurilor taoiste pentru sănătate, sex și longevitate în secolul al IV-lea e.n.; și-a început viața ca înțelept confucianist, dar a început să practice tao la mijlocul vieții. Tao Hung-ching: medic taoist și igienist, a codificat panteonul taoist de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu. Dar nici nu sunteți străin de el. Nu aveți, vreau să zic, curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amestecat cu o licoare galbenă care mi-a pătat limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: „Bună seara, domnule Daniel Petric”. Păcatul meu originar triumfa. Eram destul de avid de glorie, în ciuda mediocrității sau tocmai din pricina mediocrității mele, încât să mă încânte imaginea mea răsfrântă în mii de exemplare în toate oglinzile. Și eram destul de laș încât să mă simt bine acolo în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]