14,396 matches
-
decât mușcăturile de păianjeni sau de câini. De când îi mușcă doamnele din oraș pe domni? o întrebă polițistul pe Pinky care mocnea dură și aparent lipsită de regrete, sprijinită de spătarul unei bănci la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă vei demonstra în continuare că acolo îți e locul. Dar ea îl privea neclintită. Nu era ea genul care să se sperie de astfel de amenințări. În definitv, tocmai azilul acesta fusese menționat de câteva ori în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă vei demonstra în continuare că acolo îți e locul. Dar ea îl privea neclintită. Nu era ea genul care să se sperie de astfel de amenințări. În definitv, tocmai azilul acesta fusese menționat de câteva ori în legătură cu mama, și cu fratele ei și, pierzându-și aerul amenințător, începuse să-i pară o instituție mai degrabă familială. — Asta e o problemă gravă, spuse șeful poliției, fluturându-și bastonul în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asta susține porcăria asta. De fapt, presa e de vină pentru propagarea ei. Prinde un zvon și îl traduce în limbaj oficial și normal că toată lumea care citește înghite imediat chestia ca fiind adevărul curat. Locul nebunului ăstuia e la azil, dar priviți cum dau fuga toți la el să-i ofere cadouri. Vorbi atât de mult timp și cu atâta lipsă de pasiune că, pentru mulți din public, ora cinei deja trecuse. Un membru se aplecă în față și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Acum douăzeci și patru de ore am reușit să-l găsesc pe Alec Llewellyn, dar apoi i-am pierdut urma. Ce mincinos, Alec ăsta. Își avea bârlogul într-un bloc cu apartamente de serviciu, nu departe de Marble Arch - un fel de azil de noapte cu ștaif și pipărat la preț pentru singuratici și flotanți, și țipi în trecere, care îți dădea sentimentul unui salon de spital sau laborator: cincizeci de rezerve pentru pacienți înțepeniți, ținuți sub observație. Alec se consideră unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
își ajută soțul în magazinul lui de delicatese din Fort Lauderdale. Și Julie e căsătorită pe undeva prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf - prin Qatar, cred, sau prin Emirate. Norman e într-un azil. Eu cred că ar fi ajuns acolo indiferent dacă ar fi reușit sau nu. Bun și zăpăcit, Norman a fost totdeauna programat pentru cele mai mari încurcături. Așa i-a fost lui sortit. Norman e omul față de care am datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu. Bun și zăpăcit, Norman a fost totdeauna programat pentru cele mai mari încurcături. Așa i-a fost lui sortit. Norman e omul față de care am datorii financiare. Odată i-am trimis niște bani. Care mi-au fost trimiși înapoi. Azilul - iată un loc unde banii nu au nici o valoare, indiferent cum ai lua-o. La cincisprezece ani mă simțeam mare și nerăbdător, și gata să-mi folosesc aptitudinile. Dimineața devreme ridicam lăzile împreună cu Fat Vince. Toată ziua duceam mesaje la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acest lucru să-mi modifice în bine simțul proporțiilor. Fielding și cu mine suntem fondatorii concesionari ai lui Blithedale Projects, Noile studiouri de pe Upper West Side, despre care probabil că ai citit. Până de curând, Blithedale era un fel de azil. Încă mai seamănă cu o stație terminus din Londra sau cu o închipuire medievală despre ultima navă de război, ancorată la șerpuitorul, frântul Broadway. Anul trecut, un geniu într-ale proprietății a scos bătrânii pe scara de incendiu, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când Petru plânge amar- Ascultă.. e ora lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
era plină de amărăciune și ură față de autorități, probabil ca urmare a unei experiențe îngrozitoare din trecutul său, de dinainte de a deveni Grimus, omul cu păsările. îNu i-am știut niciodată numele adevărat.) — Ai prefera să fii închis într-un azil de nebuni? Sau să vezi cum guvernele folosesc darul nostru ca să facă arme și să declanșeze războaie? Ori o facem noi, ori n-o mai facem deloc. Doar atât mai spun: să permiți ca astfel de cunoștințe să rămână nefolosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la Moscova chiar în vacanța de iarnă a acelui an. Făcuse ceva urât la ambasadă, dar nimeni nu știa sau nu voia să spună ce. Ester râdea. „Se dădea la mine. Spunea să mă mărit cu el și să cerem azil politic apoi în Israel. Că dacă e cu mine îl primește și pe el în Kibuț.“ I-am spus și eu de sfatul lui să mă însor cu Ania și s-o aduc aici, ca să fac primul pas spre rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
artei, da’ mi-a lăsat mie atelieru’ moștenire și patronu’ (arătă șmecherește cu capul spre popa Țandără) l-a amenajat în rezindență. A cumpărat toată vila. Adică a pus de i-a dat pă ăia de la unu la tratamentul de la azilul din Sărulești. Cunoașteți... — Gata, copii, se ridică popa. Acu’ e timpu’ s-o șterg. La opt mă așteaptă la Senat, la Comisie. Am pus-o de-o fundație. Nu știu dacă-ți mai amintești, dacă-ți mai spune ceva „Grebănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știut. Era singură pe lume și Își dăruise viața pentru a crește copiii familiei Aldaya. O adora pe Penélope din tot sufletul. Încă mai vorbește despre ea... — Mai sînteți În contact cu Jacinta? — O vizitez din cînd În cînd la azilul Santa Lucía. Ea n-are pe nimeni. Domnul Dumnezeu, din rațiuni ascunse Înțelegerii noastre, nu Întotdeauna ne răsplătește În viață. Jacinta e o femeie Înaintată În vîrstă și a rămas la fel de singură cum a fost dintotdeauna. Fermín și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușa din dos. Mă urmărești? — Fermín, orice-ai spune dumneata merge și la liturghie. Atunci, apucă-te și-ți scutură costumul de băiețaș din cor, fiindcă În după-amiaza asta, de Îndată ce Închidem, o să-i facem o vizită de milostenie bătrînei, la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia? Să nu fii hermetic cu mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povestești are să-ți iasă sub formă de bube cu puroi. Am oftat, Învins, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i dezvălui lui taică-meu o parte din Încurcătura aia, Însă care parte anume era altă mîncare de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul foiletonesc, Fermín mă puse În temă cu scena către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Supliciu sau ceva la fel de morbid, zise Fermín. Partea proastă e că sînt tare riguroase În privința tainei locului (din pricina conștiinței Încărcate, aș zice eu), drept pentru care va trebui să găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
interioară străjuită de lămpi de gaz ce aruncau cîte-o rază peste ornamentațiile și figurile de Îngeri ale căror trăsături se destrămau În piatra Îmbătrînită. O scară urca la primul etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de taur. Cum spuneam. Dacă toți borfașii ar fi ca tine, munca mea ar fi o chermeză. Ia zi, cum Îți mai spui acuma, ticăloșelule? Gary Cooper? Haide, povestește-mi ce tot faci vîrÎndu-ți năsetul ăla al tău În azilul Santa Lucía, și poate că te las să pleci numai cu vreo două pișcături. Hai, dă-i drumul. Ce vă aduce pe-aici? — O chestiune privată. Am venit să vizităm o rudă. — Da, pe tîrfa de maică-ta. Uite, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
braț și-l Împinse la perete, reținîndu-l cu răceala și eficiența unei mașini obișnuite să facă asta. Era același individ care ne urmărise pe Fermín și pe mine, același care mă ținuse În timp ce Fumero Îl snopea pe prietenul meu În fața azilului Santa Lucía, același care mă supraveghease cu două seri În urmă. Îmi aruncă o privire goală, insondabilă. I-am ieșit În cale lui Fumero, adunîndu-mi tot calmul pe care eram În stare să-l simulez. Inspectorul avea ochii injectați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un an de la incendiu, doctorii mi-au spus că ceea ce se putea face Într-un spital fusese deja făcut. Situația era dificilă și aveau nevoie de cameră. Mi-au recomandat să-l internez pe Julián Într-un sanatoriu cum era azilul Santa Lucía, Însă am refuzat. În octombrie 1937, l-am luat acasă la mine. Nu mai rostise nici un cuvînt de la acel „lasă-mă“. Eu Îi repetam În fiecare zi că Îl iubesc. Era instalat Într-un fotoliu, În fața ferestrei, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de corectoare de șpalturi la o editură fondată de un Întreprinzător nou, pe nume Pedro Sanmartí. Acest Întreprinzător Își clădise afacerea investind averea socrului său, pe care mai apoi Îl internase Într-un azil de pe malul lacului Bañolas, de unde aștepta să-i parvină prin poștă certificatul de deces. Sanmartí, căruia Îi plăcea să curteze fetișcane avînd jumătate din vîrsta lui, parvenise prin deviza, atît de În vogă În acei ani, a omului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stol de porumbei care Îi ciuguleau ochii a atras atenția unui vecin, care a anunțat poliția. Cadavrul avea gîtul rupt. Doamna Sanmartí l-a identificat ca fiind al soțului său, Pedro Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În cauză. Am Înțeles atunci natura scornelii și temerile mi s-au risipit. Fermín nu uita niciodată o promisiune, mai ales dacă eu eram cel care o făcuse. Am pornit tustrei În căutarea unui taxi care să ne ducă la azilul Santa Lucía. Pe drum, Fermín, care, din respect față de starea mea de sănătate și față de condiția mea de mire, Îmi cedase locul din față, stătea pe bancheta din spate cu Rociíto, căreia Îi cîntărea farmecele cu o deosebită plăcere. — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cît mai multe femei laolaltă, iar eu sînt cu monogamia. — Puah, de asta te vindecă Rociíto cu cîteva frecții bune cu penicilină. Am ajuns În strada Moncada după miezul nopții, escortînd trupul celest al lui Rociíto. Am strecurat-o În azilul Santa Lucía pe ușa din dos, care se folosea pentru scoaterea morților pe o străduță care strălucea și mirosea precum esofagul iadului. Odată ajunși În bezna Tenebrarium-ului, Fermín s-a apucat să-i dea ultimele instrucțiuni lui Rociíto, În timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Fermín și cu mine ne-am retras din scenă spre a le acorda intimitatea cuvenită. În periplul nostru prin acea galerie de disperări, am dat peste maica Emilia, una dintre călugărițele care administrau azilul. Ne-a aruncat o privire sulfuroasă. — Mi-au spus internii că dumneavoastră ați strecurat aici o individă și că acum vor și ei una. — Măicuță prealuminată, drept cine ne luați? Prezența noastră aici este una strict ecumenică. TÎnărul domn aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toată această omenire aflată Într-un stadiu de descompunere spre un liman luminos, binecuvântat de cel Atotputernic. (În treacăt fie spus, omullocomotivă, ce se afla În Îngrijirea profesorului Jan Perjovski și era respectat, cu mici excepții, aproape de toți pacienții din azil, avea, la rândul său, o viziune limpede asupra lumii, pe care și-o Închipuia ca pe un tren ce merge dintr-o gară În alta, trăgând În urma lui o groază de vagoane, În care se aflau amestecate de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]