2,305 matches
-
clientului. Nu ați dus-o prea ușor... Și pentru că sunteți mereu gata să faceți bine altora, se profită de dumneavoastră. Fuseseră numai doi clienți în două ore. Mai întâi un cuplu și acum femeia aceasta. După ce-i plecau clienții, Higurashitei azvârlea onorariul de o sută de yeni în portofelul uriaș din peiele de crocodil. — Domnule Gas, mănânci shina-soba? — Shina-soba? — Da. Tăiței gătiți chinezește. Sunt foarte buni, crede-mă. Pe la nouă și jumătate bătrânul a oprit un vânzător ambulant de soba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dumitale. Lasă-mă cel puțin să-ți explic. — Ajung eu și la Kobayashi la momentul potrivit. Dar până atunci... am grijă de tine. Intră acolo, ți-am spus! — Nu, nu. Iartă-mă! Nu! — Fratele meu, Kanai... Fratele meu a fost azvârlit într-o celulă de închisoare mai rece și mai întunecată ca aceasta. Vocea răgușită a asasinului amuți brusc din pricina unui acces puternic de tuse. Fără să slăbească pistolul din mâna dreaptă, și-a acoperit gura cu stânga. Umerii îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
camera de la parter. Avea haina pe mână și țigara îi atârna între buze. Stătea în așa fel încât n-avea cum să-l vadă pe Gaston, care se uita la el prin geamul murdar al ușii. După ce se fumă țigara, azvârli mucul pe jos și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a șters la gură cu batista. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a armei spre dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nisipul dogorât pe care calcă-ncet, încet prin pustie un profet. VERSURI SCRISE PE FRUNZE USCATE DE VIE II - Psalmistul Când treci fără sandale pe sub tei, porumbii adormiți pe streșini ciuruite se trezesc, crezând ca pașii tăi, mărunți, sunt semințe azvârlite de-o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
moartea decât cu vieața, mi-ai vorbi. De-acolo de unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te Doamne, să știu ce-aștepți de la mine. Să prind din văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
parcă-ar fi niște roade putrede ce cad dintr-un pom nevăzut. O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului! Orice ridicare a mânii nu e decât o îndoială mai mult. Durerile se cer spre taina joasă a țărânii. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. BUNĂTATE TOAMNA Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boală. Pătrunse de duh fețele-și lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecarea. Toamna surâzi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-l suportăm pe Andy. — Slavă Domnului. — Eu ce pot să aduc? Fă tu budinca, ce zici? — Perfect. Ne vedem joi. Ghemuită lîngă Dan, pe canapea, mă gîndesc că-mi iubesc prietenii. Gregory Își ia ceva de băut, iar Trish Își azvîrle pantofii ca să se trîntească pe canapeaua de vizavi. Îmi place la nebunie că-i pot pofti la masă și că, pentru ocazia asta, pot să port blugi și papuci de casă. E totul atît de confortabil. Poate că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a poseda un balconaș minuscul cu vedere deasupra unui acoperiș cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-un colț al camerei, Îl ducem pe Tom afară și ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-a fost simplu să abjur... Parcă nu-mi dăduseră drumul de la Inchiziție și eram azvârlit într-o carceră unde așteptam să mi se comunice în timpul nopții sentința. Auzeam pașii care se apropiau de celula mea și care puteau aduce viața sau rugul. Stam la pândă în spatele ușii ca o fiară, pașii sunau din ce în ce mai tare pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
afla un mormânt. Un mormânt acoperit de ierburi și flori ce răspândeau un miros pătrunzător. Lumină multă și o singurătate pe care n-o tulburau decât păsările când se speriau de atâta liniște... Niște eucalipți bătrâni, toropiți de soare, își azvârleau umbra pe o parte a mormântului. Într-o stâncă înecată de ierburi era cioplit un chip tânăr, mândru, cu părul fremătând... L-am recunoscut. Așadar, în această oază se găsea mormântul lui Alexandru... Florile galbene, sălbăticite, erau năpădite de viespi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-am auzit, fără să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat, după aceea, un șarpe imens
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de cea tulbure din râu. Ariald a vrut să vadă așternuturile în care urma să ne culcăm și, într-un acces de injurii și șuturi, le-a azvârlit în stradă pe fereastră. Eu însumi, trăind o lungă perioadă de viață la Cividale și câteva luni la moșie, am observat murdăria incredibilă, și mi s-au părut imposibil de suportat miasmele care se răspândeau de pe străzi și din case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rămâne una din tainele cerului. După o vreme, ce mi s-a părut nesfârșită, a băut în sfârșit și șeful. Au băut toți, ce mai, trecându-și din mână-n mână burdufurile până ce le-au golit. După care le-au azvârlit în leproșii îngenuncheați în fața lor. Când tocmai eram gata să cred că tatăl meu și cu Yehudah uitaseră să pună otrava sau greșiseră doza, cel dintâi care băuse s-a albit la față rău de tot și a căzut jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șirul, fusese târât pe alt rând de scări, încăperi și drumuri până la un car, primind lovituri de suliță în spinare și fiind insultat. Când și când carul se oprea și, unul după altul, tovarășii săi de suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria pe râu durase ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu fiul lor care se numea tot Calinic. Cu puțin mai tânăr ca mine, spunea că deținea secretul unei arme înspăimântătoare. Mi-a vorbit o noapte întreagă de un amestec incendiar și imposibil de stins, care putea să fie azvârlit din niște tuburi puse la prora corăbiilor sau pe zidurile orașului. Eu am văzut o astfel de armă doar în sporovăiala lui. Curios personaj acest văr al meu, dovedindu-se totuși de mare folos. Îi cunoștea pe toți artiștii adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de duce de Brescia. Fă ce crezi cu ea, dar eu așa ceva nu port. Rotari era nedumerit. Mie mi se închirciseră măruntaiele. Gaila percepuse ceea ce nu știa, doar atingând și privind rochia ce-i fusese trimisă de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oblig să-l ocrotesc ca pe propriul fiu. Eu voi fi regină cât voi trăi, ceea ce o să trebuiască să devină o proclamație publică a tronului. Dacă vei muri înaintea mea, eu voi fi regină și după moartea ta. Rotari a azvârlit cât acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost nevoie să-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-și cerea niciodată scuze - și, de altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă. Se învinovățea și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în care a ieșit duhul negru în mlaștina Icoanei, a izbucnit ciuma și s-a îndrăgostit fatal. Era după o pauză de zece ani, în care stătuse afundat în miezul dulce al pământului, căci ori de câte ori se aventura dincolo de Dunăre era azvârlit într-un buzunar ascuns al lumii, într-un loc în care se trezea de fiecare dată ca dintr-un somn bun, în gângurelile familiare ale glolelor. Întoarcerea la viață era ca o renaștere: se simțea puternic și în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-o sărute. Era emoționat, n-o mai sărutase de mai bine de-o lună de zile și se simțea cuprins de toropeală, de parcă ar fi înghițit flacără după flacără. Dar, pe când înainta spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-și fi făcut rezerva lui de aur, pe care s-ar putea s-o și găsim, iar dacă nu, nu, dar, în orice caz să zicem mulțam dacă scăpăm numai cu atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal cum mestecă în mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat și ne-a chemat la el, a dat jos găleata de pe borcan și a pus-o lângă el, a luat borcanul și a băut îndelung din spirtul de culoarea plumbului, lăsându-l jos numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în plin. Mă așteptam ca măcar să se-apuce să-i strângă de pe jos, atunci aș fi putut să scap cumva din cercul lor și să alerg până acasă, dar nimeni nu s-a aplecat după gologani, iar Lupu a și azvârlit punga înspre mine, abia am reușit să mă feresc, cărămida mi-a trecut în zbor pe lângă cap, și atunci mi-am dat seama că până aici mi-a fost, ăștia nu știu de glumă, chiar au de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]