4,354 matches
-
și eroii prozelor mele sunt marcați de întâlnirea cu divinitatea sub o formă sau alta, se confruntă cu provocările obișnuite ale existenței, recunoscând, însă marea provocare care le ghidează, simbolic, devenirea. - Vă propun să râmânem tot în India. “India îmi bântuia visele de mult, doar că nu-ți amintești întotdeauna visele, iar unele ți se dezvăluie doar când ești suficient de copt. În tinerețea mea din România, îl invidiam pe Eliade pentru experiențele lui esoterice indiene, îi citeam fascinată povestirile și
INDIA CA SPAŢIU SPIRITUAL INTACT ÎNTR-UN DIALOG CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN, AUTOAREA ROMANULUI “INDIA ÎMPOTRIVA CUVINTELOR” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356068_a_357397]
-
piatră ai Rarăului și Ceahlăului - născuți din burta Carpaților Răsăriteni, ca să-i vegheze apoi peste veacuri și veacuri -, cu piscurile veșnic înzăpezite ale Alpilor, în văile cărora zac din vremuri imemoriale limbi uriașe de gheață. Dar câte întrebări nu te bântuie atunci când încerci ceva dincolo de rutină, chiar dacă încercarea ta nouă nu are nici pe departe greutatea unei explorări autentice. Iată un fel de a da din umeri, în loc de răspuns la întrebarea legată de extinderea neverosimilă a transportului aerian, mijloc de călătorie
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
degrabă de aici, terorizate de o spaimă incredibilă, cu toate că salariul era destul de bun, casa era foarte frumoasă și parcul ce o înconjura era de vis. Angajatele trimise de la agenție care au lucrat înaintea mea aici, jurau că această casă e bântuită și că doamna, e însăși Diavolul în persoană. Aveam impresia că afirmațiile erau exagerate. Eu de mult timp îmi doream să pot vizita o reședință bântuită și să pot vedea măcar o fantomă. Când am ajuns la intrarea casei, m-
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
noapte/ promițătoare și/ primejdioasă,/ și de glasul nostru/ planând în rotocoale line/ peste ființe năpădite de ierburi,/ scoici, melci și sare/ fierbinte". Dar în umbră stă binecunoscuta "Efigie arsă/ într-un timp sonor, de clopote." Chiar dacă peisajul existențial se prezintă bântuit de torturantul spirit al obscurității, speranța va persista, infatigabila speranță: "Voi vedea/ încă o dată soarele, luna crescând și, poate,/ mugurii unei vindecări colective." "Belșugul sclipitor de nisipuri spulberate", iată sintagma caracteristică încercărilor de a depăși, transfiguratoriu, cercul fenomenelor terestre. Volumul
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
fac dragoste cu tine, îmi șoptea deseori la ureche. - Ești minunată, draga mea, ești sufletul meu pereche, îi răspundeam eu docil. - Dacă mor, o să-ți fie dor de mine ? - Ha ! ... dar dacă mor eu, ție ți-ar fi ? Te-aș bântui o viață întreagă ! - Nu mă speria. Tu știi că eu nu cred în viața de după moarte. Ceea ce ți s-a întâmplat la operație, cu anestezia aia generală, nu a fost decât un vis. De ce nu vrei să pricepi ? Din moarte
TANATOLOGIA, O PARA-ŞTIINŢĂ CARE DOVEDEŞTE TINEREŢEA VEŞNICĂ ŞI VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE (PARTEA A UNSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368973_a_370302]
-
doar averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții). Dacă mai era nevoie de așa ceva, iată și dovada. În Problema ontologică, gânditorul P.P.Negulescu deplânge starea omenirii din perioada interbelică în felul următor: „Lumea noastră contemporană este astfel bântuită de o epidemie violentă de hedonism acut; de unde atmosfera înăbușitoare de materialism cras, pe care o respirăm din greu cu toții și în care se întunecă și se înjosesc toate valorile ideale ale vieții”. Câteva rânduri mai departe, el își susține
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
un buen retiro pentru îngeri ce nu vor veni niciodată să-i simți, să-i vezi, să-i auzi, la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele și scările înainte de somn, am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de dorade și midii rămase de la retragerea fluxului umplîndu-mi nările de parfumul largului limpede, firesc, ca și cum vremea aceea abia ar urma să vină la ivirea primei gene de lumină cînd tu încă dormi și ne visezi ieșind din constrîngeri într-
MELANCOLII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369084_a_370413]
-
la rădăcinile sufletului, Stingând doruri din leagănul prunciei, Arzând prin tine torța glasul gândului, Pentru a ajunge la țărmul veșniciei. Luminat de dorința vie. De a pătrunde pe tărâmul uitat de timp, Unde cenușa se preface în apă vie. Păsările bântuie, mereu visele mele, Cu groază, înot spre țărmul presărat cu flori, Unde ochii mi se desprind lăsându-i mărturie Pentru o jertfă vie! Părinții părinților mei strigă către mine: ”Nu te pierde, căci e multă lumină, Mergi mai departe, căci
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
Cetăți eterne al Daciei sfinte, de ce regimul comunist-ateu a căsăpit toată pădurea țării? - Fiindcă era Verdeee!... Verdeee!... Verdeee!... a răspuns ecoul smerit în sumanul lui verde... Culoarea verde a fost și este pentru comuniști o fioroasă Stafie vie, care-i bântuie permanent și pretutindeni. Una dintre condițiile de căpătâi ale dreptmăritorului creștin român în viața sa pământească, sub aura Bisericii luptătoare este trăirea sa în duh, ca manifestare supremă a dragostei față de Dumnezeu, față de Neam, față de poporul (comunitatea prezentă) care urmează
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
frig”. Agafia Drăgan are ceva bacovian în vers, o tristețe fără metafizica acestuia, estompată de cursul poeziei ca un râu care se strecoară printre roci și aluviuni grele. Urcă o Golgotă nevăzută a cuvintelor într-o crepusculară, teribilă lumină interioară bântuită de tristeți. Are o poezie simplă, adeseori prozaică, în care autoarea devine însăși o Medee contemporană. (Referință critică Ion Ionescu-Bucovu) ***15. ȘTEFAN MARINESCU-RĂTEȘTI (București) - POEME ȘI POEZII - VOLUMUL 6, 7, 8, 9, 10 (versuri). Putem spune că satira fină din
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
trecut pe care l-ai atârnat fără să ceri voie de urechea dreaptă a preotului topit și el ca o lumânare apoi ai ieșit la fel de goală iar umbra ta de lumină a rămas scrijelită pe toate porțile și mirosul tău bântuie încă pe străzi ca un blestem fericit Referință Bibliografică: comemorare / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213, Anul I, 01 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Păpăruz Adrian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
COMEMORARE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370946_a_372275]
-
apoi fierbinte, este ceea ce nu și-a dorit niciodată privinduse-n oglindă, - ea, femeia cu capul pe umeri, acum este dublată de o femelă cu instinct sigur, o femeiușca simplă, carnala și care nu se mai rușinează de sentimentele care o bântuie cu nerușinare. Străină, voluptoasa, știe să se gudure, să i se culcușească pe sub piele, să o acapareze. Fierbe sângele ei în arterele, pe care Mărțina Herseni și le credea a fi fost demult sclerozate. Sigur nu mai este sloiul de
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ceea ce a câștigat, a investit în ruină medievală numită ,,La Diligenta,,. Acolo, în Transilvania, la hanul, ridicat în urmă cu un secol și mai bine, pește zdrobitura zidurilor unor fortificații medievale, o parte din clădire rămăsese în picioare, un spațiu bântuit de legende sângeroase, pe care țăranii din satele învecinate le spuneau turiștilor, doar în șoaptă. Cum pe Mărțina o atrag hipnotic toate vechiturile rătăcite prin pivnițe și poduri de case fără stăpâni, imobilul nelocuit fost locul pe care ea l-
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
genunchi. Corneluțo tată ,dragostea ta ne-a cam adus de râpă ! Ne revenim din șoc după secunde bune. - Îmi pare rău, se tânguie cu vocea sugrumată. - Probabil că așa a fost să fie ! Sau poate că Dracula ăsta,care tot bântuie pe-aici ,a ținut morțiș să ne arate că suntem buni la teorie ,dar practica ne cam omoară. Și tu ți-ai contrazis principiile,ai spus că nu alergi după femei și nici după autobuz . Să vezi ce-o să alergi
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
întrebă cea mai tânără dintre femei, strâmbându-se la soacra ei care coborâse cu greutate cele patru trepte ale terasei, îndreptându-se către poartă? - Ba, să nu mă duci pe mine să stau singură în capelă noaptea, că te-oi bântui toată viața! Să mă țineți la casa mea până vine popa după mine! Celelalte două femei, dădură din cap, fiind de acord cu femeia rotofeie, care se pornise pe drum în fruntea lor, dreaptă de spate, ca un căpitan. - Da
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
o lălăia Maria lui Coțob în față. Gușa imensă tremura la baza gulerului rochiei largi care ascundea doar o parte din faldurile de grăsime de pe pântece. Se scutură de groază. Pentru nimic în lume n-ar fi vrut să fie bântuită de soacra ei pentru tot restul vieții! Privi întristată pereții albi ai capelei, luându-și gândul de la comândare. Referință Bibliografică: COMÂNDAREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1608, Anul V, 27 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
un ton cam acid: -A fost o greșeală că l-am tăiat pe Botezător femeie! Imaginea noastră în popor a avut de suferit, spuse Irod știind bine la ce se referea concubina lui. Și e mai rea decât înainte! Botezătorul bântuie și acum capetele înfierbântate ale celor din popor. Irodiada făcu și ea un gest cu mâna. -Mare pagubă... stăpâne Irod. Mănânci și bei cu poporul? Dormi cu el? Stăpânești cu el? Și-atunci ce e cu plângerea asta? Și cu
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
a neamului românesc. Când s-a adresat la ”Mitropolia Moscovei” din Chișinău să I se ofere un loc de muncă ca preot, fiind după facultate a înțeles,că fără mituire nu va obține nimic... Fiind dușman înverșunat al viciilor care bântuie azi în societatea laică cât și cea religioasă se apropie de Mitropolia Basarabiei, fiind mai aproape de suflet și în care activează și astăzi. Dacă e să scriu despre aces tom, atunci nu pot să continui până nu-l citez pe
SE ÎNTOARCE-ACASĂ DUMNEZEU de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369879_a_371208]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea Dar ai rămas în mintea mea, regină... Părea că viitorul e pe-aproape Și-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades
SPRE VIITOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369963_a_371292]
-
mă-ncânt, să mă întrec cu păsările-n cânt cu glasurile prefăcute-n naiuri. Ajuns pe pisc m-am bucurat puțin privind vrăjit al cerului senin și zările ce au rămas departe, dar este frig,sunt singur și încep când bântui prin regrete,să pricep că-n înălțimi te afli lângă moarte. Ajuns pe pisc doar vulturi negri-aștept să-mi ciugulească inima din piept. Îți mulțumesc Îți mulțumesc că m-ai purtat în gând, în inimă și-n suflet nu pe
AJUNS PE PISC ÎŢI MULŢUMESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370334_a_371663]
-
spun cuvântări fără acoperire.. În capitolul „Complotul” profesorul Lucian Boia combate ultima teorie a complotului urzit de spionajul austro-ungar asupra poetului. În nici un caz Eminescu nu a fost omorât de așa zișii spioni, ci a murit de o boală care bântuia în acele timpuri. Diagnosticul lui nu a fost sifilisul ci o prăbușire psihică de tip maniaco-depresiv, tratat prost cu mercur și cu alte metode empirice. Importantă a fost și „ O componentă mitologică a amintirilor” care au făcut ca viața și
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
Ți-a dat-o Dumnezeu. Dar ferește-te! Ia aminte că ești pe cel mai înalt pisc. Ia aminte și ferește-te! Ești înconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. Știi, doar, că piscurile cele mai înalte sunt cele mai bântuite de furtuni. Acolo, pe piscul amețitor de înalt pe care te găsești, suflă vântul cel mai puternic. Acolo, pe piscul acela amețitor de înalt, tunetele se slobozesc chiar în preajma ta. Acolo, pe piscul acela amețitor, este gheață și zăpadă, când
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
dintr-un spațiu numai al lui, care - credea el - că-i aparține. În primii zori ai dimineții, mulți oameni încă dormeau liniștiți în patul lor acasă, fără să le treacă prin minte că un om atât de singur ca Vasile, bântuia prin parc cu niște câini după el și se plângea după fata sa, Marioara. - Cățelușule, și voi dragii mei, acum noi ne despărțim, da? Că eu mă duc puțin pe-acasă, că nici nu mai știu de când n-am mai
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
Articolele Autorului DĂINUIRE... Mai e nevoie uneori să te ascunzi În picurii mărunți de ploaie și rotunzi... Va trebui, cândva, să te mai contopești Cu limpezimile oglinzilor cerești... Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fii Pe creanga toamnei bântuită de stihii... E necesar, în viscol, să fii un fulg de nea Și sufletul din tine să-l simți o albă stea... E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzești Și epopeea vieții spre soare s-o pornești... E
DĂINUIRE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370517_a_371846]
-
la gâtul zorilor începeau privighetorile să cânte și o luam de la capăt, fermecat de susurul glasului lor; nu știam cui să-i dăruiesc lacrima, cui stelele și cui luna, cui aurul din inimă, averea mea mobilă și imobilă, m-au bântuit mereu melancoliile și furtunile golite de oameni, când voi trece peste dincolo să aruncați calculatorul la coșul de gunoi, cu el se vor duce toate reziduurile sufletului vineri, 22 iulie 2016 Referință Bibliografică: averea mea mobilă și imobilă / Ion Ionescu
AVEREA MEA MOBILĂ ŞI IMOBILĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370577_a_371906]