3,370 matches
-
un împărat... urât Imaginea fizică a lui Napoleon nu era deloc impunătoare. Nu a fost niciodată, nici chiar în copilărie. Pe măsura trecerii timpului, însă, el începuse să semene tot mai mult cu un butoiaș așezat, pe verticală, pe două bețe ceva mai groase. Singur, capul atrăgea oarecum atenția, prin dimensiunile discordante în echilibrul general. Dar nu portretul lui fizic avea cea mai mare importanță, se înțelege. Sentimentele nutrite de lumea europeană a acelui timp erau împărțite în două mari segmente
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
aducă acasă, ca să trăiască acolo, cu ei. Desdemona avea să rămână unde era, țăcănind din mătănii și Îmbătrânind și mai tare decât se simțea acum. Se auzi un câine urlând. Cineva din sat trase un șut Într-un snop de bețe și Înjură. Iar bunica mea Începu să plângă În tăcere, la gândul că avea să-și petreacă restul zilelor numărând griji care nu dispăreau niciodată. ...Între timp, Lucille Kafkalis stătea exact așa cum i se spusese, jumătate În lumină, jumătate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În tabăra Ponshewaing, În anumite nopți umede din anexa cu paturi suprapuse, aflasem despre șeile de bicicletă și stâlpii de gard care le seduseseră pe colegele mele de tabără la vârste fragede. Lizzie Barton, În timp ce frigea o nalbă pe un băț, ne spuse cum Îndrăgise mânerul unei șei de piele. Margaret Thompson era prima fată din oraș ai cărei părinți aveau un cap de duș cu masaj. Adăugam datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l voi trăda! Eu Încă nu trebuia să intru. Tiresias n-avea un rol atât de mare. Așa că m-am Înfășurat din nou În perdea și am așteptat. Aveam În mână un obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de tăcere. M-am uitat prin draperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să moară pe un deal, printre pietre. Propriilor strămoși ai lui Luce, englezilor, nu le plăcea nici măcar să pomenească de acest subiect și poate că n-ar fi făcut-o niciodată dacă pacostea organelor genitale misterioase n-ar fi pus bețe-n roatele unse ale legilor succesorale. Lordul Coke, marele jurist britanic din secolul al șaptesprezecelea, Încercase să lămurească disputa legată de cine avea să primească bunurile funciare, declarând că o persoană trebuia să fie „ori femeie, ori bărbat și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din Turcia. În limba franceză În original. Piñata (În limba spaniolă În original) - vas ceramic decorat, plin cu bomboane, fructe, jucării și alte cadouri, adesea atîrnînd din tavan, pe care copii legați la ochi Încearcă să Îl spargă cu un băț. Obiceiul face parte din tradițiile de Crăciun la mexicani. Palatul prezidențial. Scaun de lux pentru birou, creat de firma americană de mobilier Herman Miller. Edward O(sborne) Wilson (n. 1929), biolog american, autor al unor teorii conform cărora comportamentul social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici ce-i așteaptă. Era întuneric. Își porniră lanternele și văzură că erau înconjurați de uși metalice de cea mai proastă calitate, închise cu lacăte vechi sau doar cu niște bețe, ca să nu stea deschise. Urmară coridorul și trebuiră să spargă o altă ușă. În încăperea în care ajunseră era mai cald. Din pământ și din pereți ieșeau conducte mari de apă și de încălzire centrală prost izolate. Aveau o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la rândul său. Am făcut cumva o alegere greșită cu acest om și cu familia lui? se întreabă mohorât principele. Sau Pollio nu a conceput bine departamentul de conturi? Ar trebui să-mi înlesnească controlul economic, nu să-mi pună bețe-n roate. Libertul pleacă fruntea sub focul privirii imperiale. Înțelege că împăratul este nemulțumit. Se simte copleșit de neputință. El nu reușește întotdeauna să facă ce a făcut Pollio. Cum să mărească 53 întruna veniturile și să suprime cheltuielile inutile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fruntea încruntată, Occia deliberează. Să fie doar ome nească nebăgare de seamă? Sau vrerea zeilor? Mai ales într-o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi fost el, Vipsania l-ar fi acceptat până la urmă, că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
suflet ai lui Allah și Spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspîndindu-se în roiuri întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț. Baiazid privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț: - " Ce vrei tu? " - "Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat". La un semn deschisă-i calea și s-apropie de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un purpuriu închis, dar de obicei purtau straie călugărești cu gulere albe și pălării după portul spaniol. La brâu purtau două săbii, una mare și una mică, nemaipomenit de tăioase și doar puțin curbate. La masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză cu ceapă.” (Însemnările văduvei Costo din Genova). Aceeași ochi bănuitori cu care am fost întâmpinați și la Madrid. Aceleași întrebări, aceleași răspunsuri. Zilele acestea am dat socoteală monseniorului Don Pablo Alla Leone și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care am spus-o și pentru tânărul indian și pentru Tanaka... În zori, temnicerii au înfășurat trupul preotului într-o învelitoare de paie și l-au cărat afară. Mâinile și picioarele îi ieșeau din învelitoare. Erau slabe ca niște bețe, murdare și pline de noroi. Pe când priveam la toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea moale. Dar a ta a fost o frumusețe. — Eu nu pot să fac telemark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt cu schiurile pe umăr, Înfigându-și crampoanele-n gheață. Îl auzea pe George În spate, respirând și Înfigându-și și el crampoanele. Au sprijinit schiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la schi. — Tre’ să mergem, spuse Nick. Nimic nu merită dacă nu schiezi. Sigur c-o să mergem. Trebuie. Mai bine ne-am promite. Nick se ridică-n picioare. Își Închise haina strâns. Se aplecă peste George și luă unul din bețele sprijinite de perete. Îl Înfipse-n podea. — Promisiunile n-au nici un sens. Deschiseră ușa și ieșiră. Era foarte frig. Zăpada avea o crustă tare. Drumul urca pe deal printre pini. Își luară schiurile pe care le rezemaseră de peretele hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Era o noapte liniștită. Din mlaștină nu se auzea absolut nimic. Se Întinse sub pături. Un țânțar Îi bâzâi lângă ureche. Nick se ridică-n capul oaselor și aprinse un chibrit. Țânțarul se așezase pe pânză, deasupra sa. Mișcă iute bățul Într-acolo. Sfârâitul țânțarului la contactul cu flacăra fu un zgomot satisfăcător. Apoi chibritul se stinse. Se Întinse din nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț de chibrit. Chibritul intra-n lemn, lăsând o dâră mică. Se aplecă peste buștean până găsi un loc mai tare și aprinse chibritul. Stătea fumând și privea râul. În față, râul se Îngusta și forma o mlaștină. Apa devenea lină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capa pentru a ataca omul. Țiganul sprintă și sări peste barrera, iar taurul lovi cu coarnele-n ea. Se-nfipse-n ea de două ori, izbind lemnul orbește. Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște pânze și acum Împrăștiau rumeguș În jurul lor. Manuel se apropie de barrera ca să bea niște apă. Omul lui Retana Îi dădu plosca grea și poroasă. Fuentes, țiganul cel Înalt, stătea acolo, ținând În mână o pereche de banderillas, două bețe subțiri și roșii, terminate cu două cârlige. — Hai, du-te, Îi spuse Manuel. Țiganul intră Încet În arenă. Manuel lăsă plosca din mână și se uită la ce se-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]