1,778 matches
-
închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: „Bravo, băiete, ai început să-ți revii”. Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. „Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte”. Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: „Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. — Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. — Ce-ai zis? — Nimic, l-am liniștit, repezindu-mă la el și îmbrățișându-l. — Ei nu, că ești nebun, băiete, mi-a zis gardianul, pregătindu-se să scoată cătușele și să mi le pună la mâini. Dar în clipa aceea a intrat directorul. — Ei? se încruntă el la mine. Ai găsit ceva? — Sigur că da, domnule director, am strigat fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!” Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar ea a dat roade. Plecam din cimitir întotdeauna fluierând. Și puțin îmi păsa că unii mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești destul de prăpădit ca să beneficiezi de azil”. Poate că și Laura ar fi încetat să mă iubească odată ajuns spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai laxe. — Educația mea religioasă a fost... cum să-i zic... de-strănată, le explică el. Tata s-a convertit la Învățăturile lui Swedenborg când abia Împlinisem șase luni. — Și În ce cred swedenborgienii, domnule? Îl Întrebă Charles Millar cu sinceritate. — Băiete dragă, dar În ce nu cred?! Îi răspunse Henry cu un suspin. William tocmai redactase și publicase, În semn de pietate filială, Rămășițele literare ale lui Henry James senior, un volum frumos tipărit și legat, Întâmpinat cu o tăcere răsunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Întâmplare pe când autorul, prost ascuns după masca naratorului, se Întreba evident Încotro să se Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru a-și fi ucis diabolicul tată vitreg), și iubita sa, ducesa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sprâncene. —E formidabilă! Alison a zâmbit. —Și trăiește pe o altă planetă. Zilele trecute, un cerșetor a venit la ea, pe stradă, și i-a spus că n-a mai mâncat de trei zile, la care ea i-a răspuns: „Băiete dragă, trebuie să ai ambiție!“ Fiona a izbucnit în râs. În depărtare, cele două au văzut-o pe Audrey întorcându-se cu soțul ei, Alasdair. Ascultă, nu vreau să te mai rețin azi, în ziua cea mare, a spus repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el. — Care-i genul ăla, prostule? a întrebat Deggle. Era bătrână. Nu știi nimic despre o oarecare sticluță dispărută, așa-i? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Ești tulburat, i-a zis Deggle. Știi că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie ție acum, băiete, e să te rupi de toată povestea asta. Ia tu iahtul. Plutește spre, ha, ha, albastru. Ce-i poți spune unui om care ar putea sau nu să fie un ucigaș, care poate că ți-a salvat viața sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse într-un gest de prietenie. — Virgil! tună O’Toole. Virgil, băiete! Tu ești, nu-i așa? Mâna stângă îi țâșni înainte și-l ciupi cu putere de braț. Virgil stătea nemișcat de ceva timp. Vultur-în-Zbor văzu cum durerea îi traversează chipul și apoi dispare iar. Ochii îi erau goi. Flann O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar un băutor de ocazie). Ba daaaa, mi-am amintiiiit: o sticlă de vodkă (”vodkă bună, băiete!”), primită În toamnă, de ziua mea, de la unchiul Sion, fratele mamei - „voiajorul”. Sticla, pitită bine, aștepta nerăbdătoare să-și Îndeplinească misia pentru care a fost creată și trimisă printre oameni. Citesc Încet, cu amănuntul: ”Original Stalinskaya. Premium Vodka. Distiled from
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
marea trecînd-o. Oțiul fără de-astîmpăr ne sbuciumă. Duși de corăbii Și de trăsuri căutăm bun traiu. Ce cauți, aici e; E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt. {EminescuOpIV 404} CĂTRE SCLAV Horațiu, Ode, I, 58. Lux persan urâi, băiete, și nu voiu Cu fășii de teiu ca să legi cununa-mi, Nu căta-nzădar să descoperi unde-i Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi. Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acesta sperând că va fi admis să răspundă și deja avea emoții. Din curiozitate și cu o neîncredere afișată ostentativ, dar mai ales din lipsă de candidați la răspunsuri, profesoara i-a admis dreptul la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe profesorul Căpriță, apoi, sigură de rezultat, Întoarse capul, foarte frumos de altfel, către o prietenă a sa. Va s-a Înroșit din mai multe motive, În fața ochilor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ocazie să-și bălăngăne pepenii. Totuși, e trist, Într-un fel. Ele Își arată sfîrcurile la chelneri, și-ntre timp gazda lor șade Într-o celulă din Închisoarea Zarzuella. Hennessy puse pe umărul meu o mînă ușoară ca o pană. — Băiete drag, știu. Dar Frank ar fi bucuros să le vadă aici. El a creat Clubul Nautico - totul i se datorează lui. Crede-mă, ridicăm cu toții paharele de piña colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mi-am imaginat mesele pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și oaspeții flecărind pe marginea apei netulburate. — Erau atîția oameni aici, cel puțin două sute, și nimeni n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată. Era plină casa de picturi și objects d’art, ca să nu mai zic de bijuteriile lui Alice. În anii anteriori s-au petrecut furtișaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Da, le-aud În fiecare noapte cînd Încerc să dorm și eu. E clar că-s niște ritmuri pline de viață, mai ales cînd le interpretează Bobby Crawford. — Bobby? (Doamna Shand Își zîmbi sieși, Într-un fel aproape adolescentin.) Dragă băiete, el a făcut foarte multe pentru Estrella de Mar. Nu știu cum ne-am descurcat pînă la el. — Îmi e simpatic. Dar nu-i puțin cam... imprevizibil? — E exact ce-i trebuie Estrellei de Mar. Înainte să vină el, Clubul Nautico murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pare departe rău. Scena de aseară a fost de-a dreptul bizară, mi-aș fi dorit s-o filmez. Se animase tot țărmul. Oamenii erau de-a dreptul excitați sexual, ca după o luptă cu tauri sîngeroasă. — Excitați sexual? Dragă băiete, diseară acolo o duc pe Betty. E clar că-și petrece prea mult timp cu acuarelele ei și cu aranjamentele florale. — A fost un spectacol, David. Cel care-a furat șalupa, oricine-o fi fost el, juca un rol. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i nimic de-al lui Alice Hollinger În casa asta. Și nu ți se pare ciudat? Hennessy turnă licoarea blondă În pahare. — Dar de ce, dragă băiete? — David... (Mă Învîrteam prin camera de zi, Încercînd să-mi ajustez gîndirea pe măsura lumii acesteia la scară Înjumătățită.) Trebuie să presupunem că ea și Sansom aveau o relație. Poate dura de ani de zile. — Puțin probabil, spuse Hennessy, savurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Costasol nu apăruse Încă să-și Întindă membrele ostenite pe luxosului mobilier de plajă aranjat lîngă piscină. Programul meu, după cum mă informase David Hennessy, se desfășura Între unsprezece dimineața și trei după-amiaza, dar „ia-ți pauză de masă cît dorești, băiete drag, că doar n-o să-nnebunești de plictiseală“. Cu toate astea, de regulă veneam cu mașina de la Clubul Nautico Înainte de micul-dejun, curios să văd dacă somnoroșii locuitori ai complexului fuseseră tentați să-și părăsească balcoanele. Hennessy ajungea și el pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru preot. „Căci nevasta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era zartosht, ci șiit musulman, cum i se schimbaseră și lui rudele. Nu vorbeau despre asta în casă. O singură dată bătrânul zost începu o discuție, când mâncau: — Tu ești încă necopt, băiete, și nu știi că aurul e mai trainic decât petrolul și decât banii de orice fel. De-asta l-am crezut eu pe Marele K, fiindcă a promis mazdeenilor care se convertesc că le-ntoarce aurul ce li s-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu plecase de-acolo vreodată. Încercă pentru un moment să distingă chipuri și să recunoască pe cineva, însă o bătrână, de sub chador, îl recunoscu cea dintâi: — Nu te duce la turnuri, că pe taică-tău l-au săltat. Mă auzi, băiete? Mai bine ascunde-te și fă cale-ntoarsă! — Și bunicul? reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se încontreze de față cu mușteriii, însă Omar se îndârji iar: „Nu îl da, că îl vreau!“. Tată-său se schimbase la față, dar găsise, totuși, puterea să mai glumească, pentru cei care ascultau: Dar mai e până te însori, băiete, n- ai nici șaptișpe ani! Și, pe urmă, nu tu ești primul care îl vrea! Aștepta un afgan care se tocmise și care îi număra pașii dintre fiere și flacără, fiindcă preferatul lui avea două nuanțe: era simplu și pașnic
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase atât de rău, că sărise la gâtul unui client care prânzea cu alți trei și totul se preschimbase în încăierare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]