11,781 matches
-
Și aș fi vrut atât de mult să trăiesc! - Ei, asta-i acum, n-o lua și tu în tragic. - Nu mă mai pot amăgi, vezi și tu unde am ajuns! Suntem amândouă cadre medicale și chiar dacă nu știm sigur, bănuim măcar când vine timpul de a părăsi lumea aceasta cu toate ale ei. Și sunt atâtea semne care mi se arată! - Lasă acum gândurile negre, hai să vorbim și despre altceva... - Nu, nu Ina, timpul meu e măsurat nu în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
viața pe care urmau a o duce avea să devină, dintru început, un rai; un bun de mare valoare, care, ca toate bunurile de mare valoare, se degradează cu mult mai rapid decât te-ai putea aștepta?! Cum aveau să bănue ei că îngerașul de fată și puiul de Făt Frumos din Lacrimă aveau să evolueze cum au evolut, în doar câțiva ani?! și totușițdarțlasățîn fineța venit pe lume și Lăcrămiora. Cu adevărat, o lăcrămioară autentică! Între blocurile de locuințe din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ea mă iubea, dar, cred că eu o iubeam și mai mult, pe dânsa. De câțiva ani. De mai multe ori, am vrut să ne căsătorim. Ea, însă, a insistat să mai așteptăm. Să ne mai verificăm, unul pe altul. Bănui că nu avea prea multă încredere în mine. Dumneata ce crezi? Eu nu cred nimic. Din cauză că nu știu despre ce este vorba. Dar, așa, ca om ceva mai de departe, cam ce ai presupune? Că tu ești cam nebun. Ba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să facem sex! - că pe afișele care-au Împînzit Iașul cuvîntul sex era grosolan, ostentativ rupt. Titlul montării rămînea Hai să facem. Mi-e clar că Benoît a făcut-o dinadins, să ironizeze retrograzii de care depindea financiar. Cenzura impusă ( bănuiesc că de cei de la Primă ie), inițial, a devenit autoimpusă. Situația Îmi este cunos cută de pe vremea comunismului, cînd am avut și eu cîteva emoții de acest fel. Și cînd mi s-a făcut silă de cei din teatru, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unor inte lectuali rafinați, dar lipsiți de exercițiul lecturii, ori vizionării dramaturgiei. Se zice, uneori, cutare n-are organ pentru teatru În sens scenic. E și cazul de față. Ieșind de la o premieră cu Mizantropul, distinsul cărturar mărturisește : „N-am bănuit că Mizantropul ar putea să mă sfîșie atît de mult, ca o simfonie. Îl consideram pe Molière ... Molière!”. Mulți cred că și Tartuffe, Don Juan, Avarul sunt eminamente, comedii. Astfel, de fapt, Îl desconsideră pe clasic. Marii comediografi se pricep
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În calendare - noi civilii, suntem marcați cu negru, ei - cu roșu!”. Mda... Uneori e invers! Prin bunăvoința actorului Dionisie Vitcu, am pus mîna pe o carte greu găsibilă În librării sau biblioteci : Teatrul În comunism de Dumitru Furdui. Pentru bibliotecari, bănuiesc că volumele (două !) apar ca o struțocămilă : ele sunt girate de Librairie Roumaine ANTI TOTALITAIRE, colecția FRONDE ; editura franceză, care publică volumul În limba română, are sediul În...Alba Iulia - Paris ; tiparul Însă a fost asigurat la...Oradea ! Iar prefațatorul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a uitat germana, dar se face mai greu Înțeleasă-n franceză, iar În italiană nu știe să spună decît ti amo, sunt gata să vin să filmăm Împreună!”. Cine-o cunoaște pe actriță doar de pe ecran, nu ar putea-o bănui de atîta umor și teribilă parșivenie... Prin anul 2001, parcă, am editat, Împreună cu amicii Mircea Cavadia și Ananie Gagniuc o parte din corespondența noastră, Într-un volum intitulat Epistolar cu trei proști. Volum pe care nu l-am oferit decît
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Symposion a Universității de Arte „ G.Enescu”, la lansarea unor volume de și despre teatru. Cum bunul meu amic Faifer era la un parastas, mi-a revenit mie plăcuta sarcină a prezentării volumelor de față ( deși, În treacăt fie spus, bănuiesc că și Florin a avut oarece satisfacții În așezămîntul unde a fost invitat!...). Dar să lăsăm glumele, mai ales că nu toată lumea le gustă. Cele două cărți - Descinderi În Commedia dell’Arte de Ruxandra Bucescu Bălăiță și Scenarii pentru teatrul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o conștiință progresistă, ateist-militantă, se înscrisese, având origine sănătoasă, la facultatea muncitorească. Sigur, după niște ani, avea să-și ia și ea bagatela aia de diplomă de bacalaureat. Cu vreun trimestru mai înainte să devină cadru universitar. Din acel moment, bănuiesc eu, trăia cu impresia că este o doamnă. Impresie pe care și-o menținea și azi, "după aproape patru decenii de apostolat în învățământul superior românesc", cum îi plăcea să sublinieze de ceva vreme, la fiecare deschidere de an universitar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ori e idiot de-a dreptul." "Tertio non datur", sintetiză situația Corneluș, cu o față absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ștampile și semnături cerute, pentru achiziționarea celor necesare întru realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dacă s-a termenat ața dupe mosor, te-ai dus. Ce mă-nteresează pă mine?". "Păi, mă gândeam că te-o interesa...", face cu un subînțeles insinuant Marinică-grasu'. Dă ce, mă, de ce?", nu se poate abține portarul să nu întrebe, deși bănuie că în spatele vorbelor dușmanului său se află o capcană. "Cum, bă, de ce? Poate te cheamă și pă tine la parastas." Se uită semnificativ la încălțările lui Petrică: "Poate așa te mai scoți și tu dân nevoi. Capeți și tu niște
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era la îndemână. Tot ce băga în el, fripturi d-alea răzvedite, mititei, piftele, cârnați, sarmăi, hop, după un ceas cel mult, le dădea afară urgent" Deci nu era dă la băutură...", trase portarul o concluzie care ar putea fi bănuită de o oarecare subiectivitate. "El zicea că dă la cât muncește, he, he!", se amuză Tăsică plin de candoare. "Pin' la urmă l-a luat cu salvarea. Să tot fie cinci, ba nu, stai așa că azi s-a făcut șase
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc eu." "Bănuiești? N-ai văzut-o?" "N-am văzut-o", începe să se enerveze apelantul. "N-ai vrea să cobori un pic și s-o vezi tu? Mai ales că omu-i cam nervos..." "Și? Dați-i un calmant sau puneți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc eu." "Bănuiești? N-ai văzut-o?" "N-am văzut-o", începe să se enerveze apelantul. "N-ai vrea să cobori un pic și s-o vezi tu? Mai ales că omu-i cam nervos..." "Și? Dați-i un calmant sau puneți-i cămașa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de hârtie. Imediat a început însă să se prelingă și sângele. Medicul îi verifică cu gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
coborât unu' dă mi-a dat bani ca să le iau niște bere. Mă cinstește și pă mine c-o sticlușoară. Transportu', de! În rest, liniște și pace." "Aha", se mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
teichitizi!" "Săru'mâna!" În timp ce părăsea localul de lux, făcând un popas la coșmelia zugrăvită într-un ocru bătând spre portocaliu, în care se încropise toaleta din curte cea care deservea atât restaurantul propriu-zis, cât și terasa -, domnul director nici nu bănuia că tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
E rândul meu să oftez. Coborâm și luăm un taxi. Îi spunem șoferului unde vrem să ajungem. Omul pornește aparatul și o ia din loc. Mie mi se pare că a ales un traseu greșit. Observ cu glas tare asta, bănuind că vrea să mai încarce nițel cursa asta zemoasă. Tata zice că nu, e bine pe unde a luat-o. Îl contrazic cu argumente pertinente. Șoferul se uită la noi cu un aer interogativ. Tata face: "Lăsați, domnule șofer, mergeți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
considerat penibile; nu vedea rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva, ofta. Atât: ofta și trata cu indiferență totul. Astfel încât Epa ar fi jurat, la 79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
singurul lucru ce mă întristează este decalajul extraordinar care s-a creat între oameni, pe de-o parte cei super evoluați și prosperi, iar pe altă parte cei care încă mai trăiesc cu programul instinctual de supraviețuire (adică animalic). Dar, bănuiesc că așa o fi normal cine știe? Bănuiesc, pentru că nu găsesc o explicație plauzibilă și m-aș enerva gândindu-mă, de ce și cum este posibil. Nu-i nimic, îmi spun tot eu, în sinea mea, cei din urmă vor fi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care s-a creat între oameni, pe de-o parte cei super evoluați și prosperi, iar pe altă parte cei care încă mai trăiesc cu programul instinctual de supraviețuire (adică animalic). Dar, bănuiesc că așa o fi normal cine știe? Bănuiesc, pentru că nu găsesc o explicație plauzibilă și m-aș enerva gândindu-mă, de ce și cum este posibil. Nu-i nimic, îmi spun tot eu, în sinea mea, cei din urmă vor fi cei dintâi, cum spunea Iisus la timpul Său
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la Aizic și întreabă-l unde tragem... După puțină vreme, Mitruță s-a întors: Apoi s-o schimbat socoteala. Jupânul a spus ca să cântărim întâi și apoi să mergem la descărcat. Poate îmi spui și de ce o schimbat foaia ovreiul? Bănuiesc eu ceva, dar nu sunt sigur... Poate vrea să vadă dacă mai suntem oamenii cinstiți de până ieri?... Chiar așa repede și-o schimbat părerea despre noi?!... Nu și-o schimbat-o încă, dar este bănuitor și vrea să știe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am încercat să trag aer în piept, cu gândul că totuși nu am căzut în fântâna bănuită prin preajmă...În loc de aer, am simțit omătul ca nisipul intrându-mi în gură și în nas...Răsuflam cu mare greu, doar cât să nu mă înnăduș. După un timp, care mi s-a părut o veșnicie, am început să caut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acest lucru. Acuma-i limpede pentru ce am alergat să-l caut în nămeți și nu l-am pierdut din ochi toată noaptea? Mitruță, ca și cum atunci s-ar fi trezit din ghearele unei vrăji, a răspuns: Îi limpede, Ioane... Nu bănuiam însă, acest lucru... Am să păstrez taina ca și cum ar fi taina mea, Ioane! Așa să faci Mitruță, că Vasile îi iute la mânie!... Dacă ar afla că nu am tăcut din gură, nu știu ce s-ar întâmpla. Fii fără grijă, Ioane
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]