1,574 matches
-
sau dimineața devreme, când încă mai eram plini de viață. După-amiaza, toată lumea era epuizată din cauza mersului și înfometată. Femeile se obișnuiau greu cu sandalele, pentru că acasă stăteam de obicei desculțe, atât în corturi, cât și în afara lor. Inna ne oblojea bătăturile și bășicile dureroase cu ulei de mirt. Nu duceam lipsă de poftă de mâncare. Zilele lungi și mișcarea ne făceau o foame nebună și era foarte bine când frații mei adăugau la pâine simplă și la fiertura obișnuită de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un fel, asta a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe cei din Batalionul II În tranșeele de lângă Cambrin. În clipa aia nu se dădeau lupte, dar nemții mai trăgeau câte un mortier așa, ca să ne calce pe bătături. Unul a aterizat În tranșeea mea Într-o dimineață, după micul dejun. Nici n-am știut ce s-a-ntâmplat până nu m-am trezit În ambulanța de campanie și brancardierul mi-a spus ceva ce n-am auzit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu propuneri de întîlnire către niște gagici gălbioare, fălcoase, cu taliile rochiilor, moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viteza luminii prin minte, drumul pe care, din când în când, era parașutat, se făcea că era întortocheat, pisica gălbuie, calul bălțat, iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care, ieșind în evidență, călcau pe bătături statul (meritînd deci să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului verde. Unicul petec de cer era, normal, fata împăratului albastru. Iar singura creatură care se învrednicea ca, din când în când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de degete retezate, aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru, gospodari ce nu se temeau de sacrificii când devenea cazul de a-și ajuta aproapele. Erau degete arătătoare de toată mîna: curate și însîngerate, sparte de negi sau de bătături și netede, subțiratice sau butucănoase. Păi, da, dar puteai să-ți însemni simțurile cele mai fierbinți ale sufletului și tainele ce ți s-ar fi întîmplat să-ți fie relevate, cu degetul zgârcit ori păros al altcuiva?! 372 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei în trei, dădeau buzna la stînga) tot mai multe tărăboanțe, la volan cu nepoftiții, cu curioșii lor. Joia și sâmbăta, după masă, către două, se zburli cîte-o ploicică, norii și cerul scurgîndu-se precum niște covorașe de scamă, scuturate în bătăturile curților. Doru își derulă peste șchioapele mobilierului său, ca peste un baldachin, o prelată uriașă, foșnitoare, din plastic, curată ca dosul de nou-născut. Prelata îi fusese rostogolită din pod, pe o rampă, de către calfa zaharisită și moșmondită, Ioana. Căreia, după ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supraviețuim și nu suntem înghițiți de căile ei, se pare că iubim. Ar mai fi cugetat el și despre ritual, despre obsesie, nevroze și activitățile alienante pe care le naște exilul, despre vârstă, întemnițare, despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri în prezența liniștitoare a lui Dolores, iar ea ar fi cântat mai departe, până când cântecele i-ar fi stors o lacrimă, și apoi ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
toți sfinții, domnule Vultur, se pare c-ai dus o viață epopeică. Mă tem că nu noi putem să-ți oferim povești care să le egaleze pe ale dumitale. Știi, noi trăim pe de-a-ntregul în microcosmos. Pentru mine starea bătăturilor mele și starea națiunilor prezintă același interes. Nu vreau câtuși de puțin să țin predici dar ți-aș recomanda să te adaptezi la lucrurile mărunte. Sunt mult mai puțin năucitoare. — Mai rămâne să-mi duc căutarea la bun sfârșit, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cele mai prietenoase. — Concentrează-te asupra lui aici, domnule Vultur. Iată sfatul pe care ți-l dau, încheie Virgil Jones. Nu-ți face griji în privința lui acolo. Sau a trecutului. Sau a viitorului. Fă-ți griji pentru cină și pentru bătăturile dumitale. Astea sunt lucrurile pe care le poți controla. Ați zis că o să-mi răspundeți la întrebări când o să mă fac bine, spuse Vultur-în-Zbor. Acum m-am făcut bine. — Mâine-dimineață, zise în grabă Dolores. După o noapte de somn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceas. își scoase melonul de pe cap. Așeză frumos toate lucrurile acestea, laolaltă cu lenjeria de corp, pe trupul lui Vultur-în-Zbor, care zăcea cu fața-n jos, ca nu cumva să să-i stea în cale. Și, neluând în seamă protestele bătăturilor sale, dansă. Gorful, deja închis în mintea lui Vultur-în-Zbor îLucru mult mai ușor pentru el decât pentru Virgil Jones) urma să aibă o surpriză. Domnul Jones a înconjurat încet corpul lui Vultur-în-Zbor, fredonând o notă joasă. în timp ce făcea asta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de întrebări. Și voi ați hotărât că știința trebuie să cedeze, spuse Vultur-în-Zbor. — în acest moment și în acest loc, cunoașterea unui astfel de adevăr e un lucru nimicitor de periculos, spuse cu tristețe Virgil Jones. Virgil Jones își examină bătăturile, mișcându-și degetele de la picioare. Vultur-în-Zbor stătea în tăcere și urmărea păianjenul. în cele din urmă Virgil vorbi din nou. — Aici oamenii mă tratează ca pe-un idiot, spuse el, pentru că am trecut printr-o fază în care așa mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de purificator pentru amândoi. Vultur-în-Zbor simți aici încă o dată misterul tangibil al muntelui și se curăță de păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că arde o casă, piere-un om, Ce milă îl pătrunse, de stă-n nedumerire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poliester. În al cincilea an, tată-său și bunicu-său deveniseră proprietari ai unei țesătorii cu opt lucrătoare și cu doi paznici. Bătrânul mobed începuse să scrie o istorie a lui Zarathustra, ticluită în modelele puse de țesătoare în urzeală și bătătură. Erau minuni noi, care nu mai fuseseră arătate într-un bazar și care plăceau. Omar se-mplinise în acest oraș nou și i se părea că se și îngrășase, de aceea pornise în căutarea unui club de gimnastică zurkhane, deși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceasurile de la brâu și se apropiară de vite. Gheorghe nu-i slăbea. Sandu lăsase o mână în jos și era cu ochii țaglă. Ce i-ar mai fi ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor. Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a întîmplat? îl întrebă apropiindu-se. - Ce să fie? Mi-au omorât nepricopsiții ăștia cîinele! - Aoleu! Și asta o auziră și ceilalți. Ei țineau la dulăi, îi creșteau din sărăcie, împărțeau bucata de mămăligă, numai să aibă cine lătra în bătătura casei. Au dat buzna în grădină. Oltenii văzură că nu-i de glumă. Degeaba strigară să nu le calce vinetele în picioare, mahalagiii n-auzeau, nu vedeau. Îi cam dușmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. Chirică 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că dacă are să fie cuminte o să-i aducă ceva la întoarcere. Vetei îi venise să râdă. Tot o mai credeau un copil. Era o zi senină și friguroasă. Fata privise Cuțarida. Străzile, pustii. Prin curțile vecinilor se auzeau gramofoanele. În bătătura lui Tănase niște meșteri ridicau altă casă din bârne. Gunoierul dădea ajutor cu nevastă-sa. Se întoarse. În ușa lui, ieșise Procopie, numai într-o flanelă strânsă pe gât. Privea soarele alb, lucios, care aluneca peste maidan. - Ce faci? o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cașcaval, șvifer, pește, omar, stridie, Morun. ICRE. Țuică, secărică, drojdie. SALATĂ LA GREC Nu consumați scobitorile la ciorbă! Dacă nu-i bună salata, ascultă-l pe ZAVAIDOC! CIORBE: Supă grasă cu mujdei. Renumita ciorbă de SUS INIMA ROMÎNI! Ciorbă de bătături. Oasele dafi-le la cîini! 279 FELURI: Ostropel de văcuță cu Salată VERDE. Anghimaft cu orez. Ardei umpluți. Raci. Astăzi: FRIGANELE. BEȚI VINURILE NOASTRE: Muscat-Ottonel, Saba, Valea Dosului. Fripturi: Purceluș la MICA VITEZĂ VACĂ cu cartofi pai RIDICHI Accelerat Fudulii de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ca să-i ajungă la inimă, MM trebuia să-l perieze mai degrabă decât să-i pună la îndoială autoritatea. Un mic tiran, a cărui autoritate se limita, pe deasupra, la un singur domeniu de activitate. Dacă-l călcam pe Steve pe bătături, s-ar fi înfuriat la fiecare cerere a noastră și ne-ar fi spus că nu se poate face. Era supraponderal și avea paloarea unuia care își petrece toată ziua într-un teatru întunecat. Mai târziu, am aflat că teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o să vedeți că ea își aduce aminte că am stat tot timpul lângă ea. Da, dar - dădui eu să zic ceva. N-avea rost. Sally o luă cu pași apăsați spre ușă, ofensat, ca unul care fusese călcat rău pe bătături. —Sophie, zise el cu răceală în glas, este prietena mea. Ea o să-și aducă aminte unde eram. O să vedeți. Trânti ușa după el. Eu mă strâmbai. — La dracu, n-am vrut să-l scot din pepeni. Dar ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită la sprincene, Neagră, oacheșă cum ești Pe mine mă prăpădești. Foaie verde ș-o cucută, De dragostea mea cea multă, Mi-a căzut lumea urâtă Că mi-e mândra frumușică- Vedea-o-aș pe bătătură Să sbiere ca o nebună, Și eu, dragă, peste drum Să sbier ca și un nebun. Arză-te focul de vale, Nu găsesc o vrăjitoare Ca să-mi spue ce mă doare Mai curând să mă omoare. 151 Frunză verde trei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca toate cele de mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în schimb, majoritatea celor de la oraș își trimit copiii la țară pe perioada vacanțelor : „ș-apoi aduce micuții ăia... Am vreo zece, i-aduce toți aicea. Le mulg lapte, le dau lapte, brînză, ouă, acolo, ce am și eu prin bătătură, ca să poată și ei să trăiască, să mai adune și ei bani, să mai facă și cîte ceva la București, acolo”. Membrii „gospodăriei difuze” nu sînt neapărat părinți și copiii lor, relațiile putînd cuprinde și nepoți, frați, surori, mătuși, unchi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]