5,357 matches
-
un an, nu mai rezistă, iernile sunt grele aici, n-aveți gaze!!!, femeia trebuia să facă rost de lemne, să se aprovizioneze singură cu de toate, o să muriți singură între zidurile vechi, Maestrul a jucat o scenăăă, de-a vândut bătrâna repede amantului, iubitului, regizorului Cezarinei, doar îl știți pe mitocanul ăla al ei. Am făcut o petrecere de Paște, că n-a mai dormit nimeni până a doua zi... * Toată casa celor doi actori miroase a sărbătoare, e Paștele 2005
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
duceți la proprietatea voastră de la țară, aveți vreo casă pe-aicea?, o întreabă gazda parșiv, poate-poate, că n-am văzut-o destul, zice tânăra actriță, dați și voi o bere pe chestia asta?, îi întreabă Maestrul, care tot negociase cu bătrâna de vânduse, îi tot spusese povești despre frig, vârstă etc., și aia, speriată, vânduse repede, prea repede. Cei doi cumpăraseră toată suprafața (avea și 1.000 de metri de pământ împrejur) la prețul unui apartament cu două camere în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uite că acuma, peste ani, nevasta căutase un motiv simplu, nu se spală vasele așa, nici vasele nu știi să le speli, parcă n-ai văzut detergent, ia mai du-te acasă la tine, în vârf de munte!... scăpase de bătrână, o dăduse afară cu o voce mânios-metalică, îi făcuse bagajele repede, dar Maestrul, care-și diviniza mama, suferea cumplit că bătrâna nu mai putea veni pe la el. A dus-o cu mașina în satul ei, la Cristești, spre munte, începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
speli, parcă n-ai văzut detergent, ia mai du-te acasă la tine, în vârf de munte!... scăpase de bătrână, o dăduse afară cu o voce mânios-metalică, îi făcuse bagajele repede, dar Maestrul, care-și diviniza mama, suferea cumplit că bătrâna nu mai putea veni pe la el. A dus-o cu mașina în satul ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
repede, dar Maestrul, care-și diviniza mama, suferea cumplit că bătrâna nu mai putea veni pe la el. A dus-o cu mașina în satul ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur, Mama Ploii și Tata Soarelui, cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actriță. Eu am băgat-o la teatru. Nevasta asta a ta n-are talent, dar are voință. Tot timpul ar vrea să joace... Poate e mai bună de bucătăreasă, poate de-aia gătește așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să mă caute în pantaloni, să nu vadă că puța mea creștea din când în când, dar ea a aflat secretul, eu mă feream de toți, mai ales de maica-mare, atunci când mă spăla în lighean, vroiam să nu mă vadă bătrâna, căpățânos cum eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că rămâne cu niște bani în buzunar, mai face o curățenie, își mai cumpără omul ceva pentru noua casă. Știe totdeauna cine vinde o casă, unde e casa aia, cu cât se dă, dar cât face. Doar știți că era bătrâna de lângă vila noastră, la Snagov mai rămăsese o prăpădită, v-am mai spus, vindeți casa, n-o vindeți?, a tot întrebat-o bărbatul meu, nu mai rezistați o iarnă aici, în frigul ăsta, n-aveți gaze, e greu să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine v-ar fi la bloc, păi nu, faceți nimic acolo, că aveți apă caldă pe țeavă, căldura vine singură pe calorifer, vă simțiți apărată de hoți, e o anumită siguranță la bloc, pentru o femeie singură, e idealul. Și bătrâna i-a vândut Cezarinei. O am lângă mine. — Mi-ați mai spus, știu și eu de casa doamnei Cezarina. Mi-ați povestit și cum și-au cumpărat casa, pe vorbele Maestrului. Toată lumea din Snagov vorbește despre asta. Neli privește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o baie, în spate de tot, biroul lui, când a venit maică-sa odată pe la noi, în timpul construcției, l-a întrebat: mamă, dar tu nu faci pereții la parterul ăsta?, păi, nu, că va fi deschis! N-a înțeles nimic bătrâna, o proastă femeia asta, maică-sa. Avem aici tot ce înseamnă confort. Cum să las eu așa un bărbat? Iar, măi, dragă Tină. Mânca-ți-aș mintea ta profundă și incitantă, talentul ăla ascuns pe care nu vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mă uimești. Aaa, nu vroiam... — Aici!, mai spune el și oprește, iese primul din mașină, ea îl urmează cu gândul la poveste. Intră în bloc, parterul, palierul cu patru uși, când să descuie, de alături, se întredeschide ușa, și o bătrână încă frumoasă, cu un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da, instalez aici o studentă de-a mea. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mamă? Nici pentru iubire, nici pentru femei, eu, pentru Teatru. Ai treabă, dragule! Cu Anita așa a fost să fie, eu ți-am spus s-o aduci acasă. Moartea e cea mai tare. Nu mă mai amărî, mamăăă!!! Dar, după ce bătrâna a plecat de la mine, m-am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul se ridică de la masa joasă, de pe covor, trage jaluzelele, ceva dispare, o vrajă pe care, cu talentul lui, o regizase perfect. Ea se întoarce cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eliade e acolo, lângă el, așezat pe scaunul din dreapta... Departe, între nori, Muntele Kogaion crește greu, întunecat de cețuri, ascuns aproape, se vede numai dacă te uiți atent, pădurile sunt șterse și misterioase, ca și cum ar veni dintr-un întuneric cărunt. Bătrâna e la poartă, stă rezemându-și coatele pe stâlpul mic de înălțime, e îmbrăcată în hainele ei de biserică, bisericuța la care mergea în fiecare duminică dimineața și asculta slujba, cântă și acum în cor, are o voce frumoasă, voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea?, de la mine vreau, de la tine?, și-atunci, ce cauți tu la bătrâna asta, ce crezi că o să-ți spună ea?, n-o să te liniștească deloc!, mama a știut totdeauna ce trebuie să fac, n-ar trebui să știe chiar tot, sunt lucruri pe care chiar nu trebuie să le știe, păstrează-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
memorie nu era destul... Undeva sus, luminile se amestecă, e ciudat, miros culorile, casa veche, mașina se apropie, mama se apropie, ma-ma... Oprește muzica aia divină, nu mai vrea, e destul. Intră pe podețul de peste șanțul din fața porții mari. Bătrâna e lângă el. — Sărut-mâna! — Să te pupe mama. Îl ia de gât, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe un obraz, apoi pe celălalt, îi mângâie fața, ți-ai lăsat barbă?, pentru piesă îmi trebuie, că altfel n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ea. Pe jos, cimentul trage și e cam frig în toată casa, mamă, de ce e așa de frig aici?, ți se pare ție!, să mă spăl pe mâini, hai afară, la canal, mă duc eu singur! El se spală, bătrâna aleargă sprintenă prin bucătărie, umple farfuria adâncă cu ciorbă, presară leuștean și așază alături un ardei iute, terminași spălatul?, tot ce-i prea mult strică!, glumește el cu ton adânc-hâtru, ai ciușcă, știu că-ți place!, el nu îndrăznește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu te ții de glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cochetă, ce privire tristă are... ce ai tu, băiete?, că n-ai venit numai așa, de vorbe. Veniși la Kogaion, să-ți dea înapoi tinerețea? De-aia ai venit? — Într-un fel, da, de-aia am venit, pentru tinerețea mea. Bătrâna izbucnește în râs, deși e supărată de la friptura aia cam arsă, te dăduși de gol, da’ zi, ia să aud, și îi așază în fața mâinilor mari, masculine, bucățile de carne, fără piure, că nu mai am timp de cartofi acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăla nefericit, la parterul, casa despre care el îi spusese mereu: știu bine locuința asta, nu te-aș duce eu într-un loc rău, nu te duc eu la rău! Sună de trei ori, scurt, dar, de alături, iese vecina. Bătrâna aceea frumoasă, suedeză-slavă, niciodată n-a știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mine, e acasă? Pe la 14, 15 august, înainte de a pleca la mare, am lăsat-o aici, îîî... Ne-ați văzut și dumneavoastră, veneam din oraș. — Aaa, fetița de-alături!!!, a plecat, nu, nu știu unde este acuma. N-a lăsat nici o adresă, bătrâna se uită mai atentă la actor, ce-o fi căutând acuma, cum de nu știe că fata a plecat?, au trecut atâtea zile și n-a mai fost pe aici, cât de mizerabili sunt bărbații ăștia! Și adâncește pedeapsa, crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Vine aici să se odihnească, a explicat Monsignor confidențial, tratându-l pe Amory ca pe un egal În vârstă. Eu am misiunea să-i ofer un refugiu din plictiseala agnosticismului și socot că sunt unicul om conștient de faptul că bătrâna sa minte cumpătată este de fapt dezorientată și că tânjește după o proptea solidă, cum este biserica, de care să se ancoreze. Primul prânz luat Împreună a fost unul dintre evenimentele notabile ale tinereții lui Amory. Era radios și radia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
absolut vital pentru el. Era insuportabil de singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș văzut de ea vreodată. Îl Încântase că era jucătorul cel mai tânăr și mai mic În greutate din prima selecționată de fotbal a școlii. Se roșise de plăcere când doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Iubitule! Nu mă pot lega de tine, dar nu pot nici să-mi imaginez viața fără tine. AMORY: Rosalind, ne călcăm unul pe altul pe nervi. Adevărul este că suntem amândoi tensionați, că săptămâna asta... (Are o voce bizar de bătrână. Ea vine la el și, luându-i capul În palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că și‑a rupt cămașa. Cu bătrâna iar o să iasă cu cântec. Acuși intrăm într‑un gang întunecos și împărțim banii, spune Anna, așa că mâine poți să‑ți iei una nouă. Rainer își urăște părinții, dar în același timp se teme de ei. Ei l‑au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la iveală mai târziu - cum vede el viitoarele sale studii muzicale care îi vor da posibilitatea să aducă bucurie și relaxare oamenilor și să aibă el însuși succes. Botu’, zice Rainer. Dar Hans trebuie să mai spună cum îl enervează bătrâna cu plicurile ei idioate și activitatea la grupul de tineret din partid, ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]