1,999 matches
-
pe acolo, printre ofițeri, despre muscali! Ce-o fi, ce n-o fi, Dumnezeu știe, și bine-ar fi să fie ceva! ― Eu vin de-a dreptul de la spital și nu știu ce-i prin lume, zise Apostol. Dar bine nu-i, bade, asta o văd! ― Așa-i, chiar așa-i, făcu țăranul dând din cap, grav. Multă durere și multe necazuri sunt, așa-i!... Măcar de le-ar da Dumnezeu celor mari milă și înțelepciune să bage sabia în teacă și să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și vin... Apostol ramase lângă birou, în picioare, până ce văzu pe Vidor intrând în odaia de dincolo, pe urmă trecu și el, fără șovăire, dregîndu-și puțin glasul, în mers. Pe fața groparului citi un fel de spaimă amestecată cu șiretenie. ― Bade, vorbi Bologa hotărât, mi-e dragă Ilona și vreau s-o iau de nevastă, dacă vrea și ea și dacă mi-o dai și dumneata! Groparul Vidor se uită lung în ochii lui, fără să clipească, și nu răspunse, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Întoarce, că voi nu le aveți cu latina. Ia mai luați un vin și hai să vă povestesc și alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi noapte la Gâdea și la Stan și m-am conversat și cu Badea pe urmă... Da’ rămân la părerea mea și nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat... Mi se face poftă de beție și silă de politichie... Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău așa... 26.11
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu Gică Petrescu lângă el, altfel nu te trecem În testamente! 23.08. 2011 Badea, nașu` Moraru, che ghevara, sezaria și mahalaua cea de toate zilele Ce faci, Sandule, de ce ești trist? Păi ai vrea să fiu vesel? Se ceartă badea cu nașu`, mi se rupe sufletul, n-am batiste pentru toate lacrimile. Hai, mă, lasă gargara, nu mai poți tu fiindcă Își varsă ăia zoaie-n cap, În fața publicului excitat. Vrei să te cred? Șulfă mai ești, așa ai fost
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ajunge-n cuba sunt mort, nici nu mai respir... Bă, ce-aș mai sta cu pina colada sub nas! Să-mi tragă ce ghevara cu pistolul pe sub umbrelă și să cânte sezaria numa` besame mucio... Tiii, asta revoluție! Dansantă! Fără badea și nașu`, Sandule? Fără firea și dana grecu? Fără ultimul cuvânt al lu` cristoiu? Nu știi ce pierzi... Și vezi că i-ai adus din timpuri diferite, sezaria ta n-avea ce să caute lângă fidel... Ziceai de mine, Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
etrusc, cu paralelipiped, cică amorul era cubist, n-am prea Înțeles, nu poci cu matematica nici mort, da` refrenul e mortal. Că și sufletul meu e o mahala... Nu știu cum se exprima, mie nu-mi plac mahalagismele. De-aia ziceam de badea și nașu`. Nu luăm niște mici? Că mici am fost și mici rămânem. Nici cultură n-avem, Sandule, tu ai citit o singură etichetă la viața ta, de tămâioasă. Într o vreme ne mai luai cu filozofii, ne Îmboldeai cultural
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Într o vreme ne mai luai cu filozofii, ne Îmboldeai cultural, ca la eugenia vodă. Acu` te uiți la filme cu mafia, te-ai degradat... Hai să luăm micii ăia, că toamna fără mici e ca fidel fără ghevara, ca badea fără nașu` și ca deveselu fără scut. Am auzit că nici nu acoperă cum trebuie, trec rachetele ca prin brânză... Dă-i la dracu` cu rachetele lor, mai bine-n mahala, până la urmă. Zi-i cu vorbele tale, că le
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui Sava, vere. Ba am fost numai urechi. -Atunci spune-mi cui vinde el cele “șasă pogoani și trei firti de vie”? “Dumnealui bad(ii) Mihalache Scorțescu”. -Uite că până la urmă ne-am înțeles. Deci pentru Sava, logofătul Scorțescu era badea Mihalache. Întocmai, dragă prietene. Și ca să nu ne uităm vorba ai să vezi cum își prezintă Dumitru Panagu via vândută la 13 mai 1790: “Adeverez cu această scrisoare dumisale Costandin Cațichi poroșnic precum... am vândut... o ogradă de vii, și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu aducere aminte. Ce s-a întâmplat în acea zi, bade Pavele? Ei! Când are a da necazul peste tine, ori îl ajungi ori te ajunge. Așa s-o întâmplat și în ziua aceea... Era tot așa... o toamnă cuminte și îndestulată cu de toate, ca asta. Într-o seară, în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe ce să facă ca să-i fie bine? Închipuiește-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Cu două chei. Una s-o am eu - alta muierea la care voi ține și voi vrea să dorm cu dânsa. Când voi schimba muierea voi schimba și odaia // respectivă. Totdeuna o casă foarte izolată și foarte neștiută de nimenea. Badea Manolake Roibu *, păzitor * Când va fi a mea adecă un om din Ipotești care, ca un tăinuitor *, să nu știe nimic. Cabala a trei intrări. Să citesc din nou pe Casanova și să duc viața lui. [7] 2267 își spală
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din a sa coastă O doare în cot de-o coastă Sau de alta! Ce nevastă! BARONI LOCALI Vântu-acesta i...vânt turbat, Bate-așa cum vor străinii! Bun! Petale-a scuturat, Dar are ceva cu... spinii!? PAȘAPORT EUROPEAN PENTRU BOVINE! Badea Gheorghe zice: Iaca! Nu mă duc să-l scot nici... mort! Să meargă...eurovaca Pentru-a-și scoate... pașaport! DRAGOBETE Soața către Nicolae: Ce cadou îmi dai...scumpete, În dar, azi, de... Dragobete? -Dacă n-ai gătit...bătaie! ANTIUNIONISTUL După
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine și cumpără. Am lucruri bune tocmai de la Viena. Bani să ai! Apăi, asta-i rău, domnule, se posomorî badea Vasile, căci am doar câțiva saci cu grâu. Îți dau cinci bani chilu! Asta-i piața. A sărăcit lumea! se tângui negustorul. Cam puțin, eu vroiam cam zece bani! Zece bani! se minună Ițic. Vrei să pierd negustoria? Poți să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sărăcit lumea! se tângui negustorul. Cam puțin, eu vroiam cam zece bani! Zece bani! se minună Ițic. Vrei să pierd negustoria? Poți să mergi la alții, dar să vezi că nimeni nu-ți va da mai mult ca mine. Supărat, badea Vasile își luă carul, îndreptându-se spre dughenile din dosul Bisericii Sf. Dumitru, unde neguță prețul grâului cu mai mulți negustori. Ca un făcut, nimeni nu dădea mai mult de cinci lei. Dinspre Munteni, îl zări pe Mihai, care se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de baba Maria, se așezară pe băncile dinaintea hanului, potolindu-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cristaline ale băieților, care se pregăteau să meargă cu uratul. Năucă, se îndreptă spre casa cumnatului Vasile, care tocmai închisese cârciuma, pregătinduse să primească urătorii. Ce ai cumnată? o întrebă cumnatul, în timp ce căuta să lege câinele ciobănesc. Ia, păcatele mele, bade Vasile, reuși să îngaime femeia, prăbușindu se la picioarele bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o sprijine. Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu-l prea știe, mmmlalalalala, și mă roagă ziua toată ca să-l mai sărut o dată, mmladadarirara, io-l sărut de nu mai pot, Ne apropiem de locul de unde pare să vină cântecul, nu vedem mare lucru peste gardul de nuiele, Bade pălărie nouă, lalalalalala, tu mi-ai rupt inima-n două și ladirararira, vedem doar rufe albe întinse-n soare, eu trec nepăsător mai departe, dar Theo se oprește și-și caută din ochi un loc unde să se-așeze, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne tot apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste gardul jos de nuiele, Daniel cu ochii întrebători spre mine, îi fac semn să-și continue drumul, Bade pălărie nouă, șiadirararala, tu mi-ai rupt inima-n două, șialalalalala, tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, șiadiradirara, îmi deschid mapa din piele, în care port la mine tot timpul coli albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele, nu-i destul de înaltă dacă privirea nu-i trece peste frânghia bine întinsă între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]