2,631 matches
-
de calitate nu e niciodată inutil. Toată această sumară enumerare ar putea avea sens și dacă am repeta-o, probabil, săptămâna viitoare, pentru că, astăzi, pe scena filarmonicii ieșene, tot la ora 19.00, se pregătește un alt regal muzical sub bagheta maestrului francez Misha Katz: concertul pentru pian și orchestră în la minor de Edvard Grieg, având la pian o vedetă internațională, Alina Bercu, cea care are, la doar 18 ani împliniți, un palmares de excepție. Studentă azi a universității din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la sutele de suporteri și admiratori ai domnului Iliescu, care i-au oferit, alături de un concert extraordinar al Orchestrei Naționale de Tineret - alcătuită din cei mai talentați tineri interpreți care au absolvit cursurile unor mari universități internaționale de profil - sub bagheta maestrului Cristian Mandeal și cu participarea extraordinară a marelui pianist Valentin Gheoghiu, un dar neprețuit: iubirea și prețuirea lor necondiționată. Modest și sprinten, octogenarul sărbătorit a îndreptat la final spre tinerii artiști ovațiile și aplauzele furtunoase izbucnite vulcanic la acutele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în cartea nemuritoare pe care cel în cauză i-o dedică nemângâiat. Violetta, La Traviata, din transpunerea lirică făcută de Giuseppe Verdi după Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas, era jucată în seara cu pricina de la Covent Garden, sub bagheta lui Sir Georg Solti, în spectacolul care a făcut înconjurul lumii și care, înregistrat de casa Decca, a fost considerat "CD-ul deceniului", de o tânără și seducătoare româncă, puțin cunoscută, care tocmai își schimbase numele din Burlacu în Gheorghiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
2005, Florian Băiculescu relata deja despre seara de la Ateneul Român dedicată compozitorului finlandez Sibelius. Cel care a ghidat Filarmonica "G. Enescu" în interpretarea poemului simfonic Finlandia, op 26, dar și Simfonia I, op 39, a fost Ioan Horia Andreescu. Sub bagheta sa, piesele de Sibelius "au fost excelent valorificate"418. Despre Simfonia I aflăm că a fost o lucrare compusă la vârsta de 34 de ani, cu "sonorități clasice, cu inflexiuni de Ceaikovski - să ne amintim că Finlanda era Mare Ducat
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
inovație în grafică) și cele cu nuanțe personale (la Elina Maria Laukkarinen)"645. Gheorghe Fabian prezintă în articolul Viori istorice în deschiderea stagiunii Filarmonicii craiovene un eveniment muzical găzduit de orașul Craiova. A doua manifestare a tripticului a debutat sub bagheta dirijorului Konrad von Abel, muzica finlandeză fiind o încântare pentru auditoriu. "Debutând cu muzica Titanului de la Bonn, mai precis cu Uvertura Fidelio și Concertul pentru vioară, seara inaugurală ne-a impresionat prin seriozitatea demersului interpretativ conferit Simfoniei a II-a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
234 Ceea ce dă noutate unei clădiri și o încadrează într-o anumită epocă este modalitatea de raportare la plafon pe care arhitectul finlandez a încercat să-l abordeze dintr-un unghi nou. În cazul de față, plafonul este alcătuit din baghete de pin roșcat ce pleacă dintr-o parte de la nivelul solului, ridicându-se apoi în boltă. Explicația care a stat la baza acestei proiecții a fost aceea de a reda o acustică mai bună sălii. Același lucru încearcă să-l
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
un Enescu - Suita 3-a, traspusă absolut remarcabil, și cu pianistul Boris Berezovski „en vedette“, făcând un Grieg „rusesc“, patetic și spectaculos. Moment de mare emoție pentru închiderea primei săptămâni, Arta Fugii într-o excelentă și tensionată variantă orchestrală sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Bach cu Mandeal, o seară-noapte de neuitat. reSourcing. Platformă critică Artiștii recuperează istoria culturală recentă R. Chiruță Trecutul cultural al României din perioada regimului comunist, „neprietenoasă“ cu artiștii și intelectualii veritabili, dar și din primii ani ’90
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
un teren virgin. Înregistrată prima oară pe disc în 1934/35 de Cvartetul Roth (CD Divine Art 27804), Arta fugii a fost orchestrată de Wolfgang Graeser în 1924, partitură a cărei premieră a avut loc în 1927 la Leipzig sub bagheta cantorului Karl Straube. Contestată, între altele, ca prea „romantică“, sarcina a fost preluată de compozitorul, organistul, muzicologul și inginerul de sunet elvețian Roger Vuataz. Dirijorul Hermann Scherchen avea să dea viață noii orchestrații în 1941, la Winterthur și să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care încotro, mâinile se rotesc și împung aerul, lăsând tot felul de semne criptice în toate direcțiile. Pentru un străin, scena arată ca un balet cu o coregrafie specială a mâinilor sau ca o adunare a dirijorilor făcând repetiție fără baghete. Vizitatorii orașului s-au minunat întotdeauna de extraordinara grație a gesticii napolitane. Printre cei care ne-au lăsat impresiile lor se află Goethe, cardinalul Wiseman și Charles Dickens"63. La polul opus teatralității gesticii italienilor se află, după același autor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
poziție câteva secunde); • refuzarea unui elev (prin mișcarea orizontală a arătătorului în extensie, cu pumnul strâns); • admonestarea unui elev indisciplinat (prin mișcarea pe verticală a arătătorului, cu pumnul strâns); • dominarea unui elev obraznic (prin orientarea arătătorului spre elev ca o ,,baghetă"). Profesorul poate indica cu ajutorul degetelor ușor îndepărtate și curbate, ca și cum ar vrea să apuce ceva, căutarea ideilor și încercarea de a le sintetiza. Prin îndoirea/ flexarea degetelor, profesorul transmite siguranță în ceea ce spune și ceea ce face în sala de clasă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
apărut în 1998 înregistrările considerate legendare făcute cu violonistul Henryk Szering (sonata în re minor de Brahms și cea în la maj. de César Franckă. Doi ani mai târziu, Shehori a publicat alte înregistrări, cu Orchestra Filarmonică din Londra sub bagheta lui Sir Adrian Boult (concertele de pian No. 1 de Prokofiev și cel în re bemol maj. de Haciaturian, cărora le-a alăturat piese pentru pian ale acelorași compozitoriă. Tot în anul 2000, sub eticheta Cembal d’amour, a apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cântat în țările blocului comunist și s-a bucurat, în limitele timpului, de un tratament privilegiat, ca și Constantin Silvestri. Adevărata împlinire a trăit-o după 1959, profesor la Academia de muzică a Universității Tel Aviv, solist în toată lumea, sub baghete ce nu mai au nevoie de prezentare: Sergiu Celibidache (Concertul No. 3 de Beethoven, în decembrie 1964 și ianuarie 1965, în Israelă, Sir John Barbirolli (Imperialul beethovenian, înregistrat în 1959 și republicat pe discul compact de compania Dutton, în 1999Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
și Bordeaux, Katya Kabanova la Tokyo, Prințesa străină în Rusalka, la Opera Bastille și la Roma, ambele din opera omonimă a lui Dvorak, ș.a.m.d. Personal, îi place să-și amintească Tosca, în reprezentație la Maiul muzical florentin, sub bagheta lui Zubin Mehta. Dacă nu altfel, vocea i-o puteți asculta pe site-ul ei, www.anda-louise-bogza.com. Mi-ar fi plăcut să vă scriu mai mult și mai substanțial despre Anda-Louise, dar spațiul nu-mi permite. Nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
sine un gest nobil pe care l-am apreciat pe măsură“. În 1962, cariera pianistei era la apogeu. În chiar ziarul „Haaretz“, Alexander Uriah Boskowitz (Boskovitch), compozitorul născut la Cluj, nota: „Pianista Dina Avrech a cântat cu Filarmonica Israeliană, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, cu un înalt grad de cultură, dinamici bogate, un sunet melodios și o adevărată pasiune poetică...“ Dirijorul Paul Kletzky confirma spusele sale: „Dina Avrech este o pianistă remarcabilă și o muziciană cu un talent adevărat, cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
un vizitator pe care îl ia drept Dumnezeu și care îi spune că mama, dispărută peste noapte de acasă, cântă în vârful unui far („Mami cântă în far e pedeapsa pentru ucigași“, constată Perpinian). Călătoria lor în căutarea fugarei (o baghetă magică îi poate face să încremenească, uneori), povestea de plan secund, a mecanicului care filosofează tot timpul și care va fi înșelat de soție - ea pretinde că se afla „la cumpărături la cârciumar“ -, aparițiile îngerului păzitor, panseurile mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lumină, de modul în care poate revela anumite obiecte sau schimba percepția asupra lor, de modul în care creează sau modifică spații. Lumina determină ceea ce vedem și cum vedem lucrul respectiv. (...Ă Pictez, construiesc, compun cu ajutorul luminii. Lumina este o baghetă magică“. „A ghost sonata of sexual frustration“ Raportul lui Robert Wilson cu textul dramatic este unul cu totul particular și stă de obicei sub semnul „revoltei împotriva tiraniei cuvintelor“, în pofida unei întregi tradiții teatrale occidentale (de la Aristotel încoaceă care cultivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
încheie „studenția prelungită’’ în opinia d- lui Manu, pentru care evoluția ulterioară a lui Paulescu s-ar datora exclusiv protecției lui Lancereaux. Nimic despre calitățile tânărului medic care își uimea contemporanii prin acuratețea spiritului său, nimic despre realizările lui sub bagheta maestrului său Lancereaux pe care-l va venera până la sfârșitul vieții sale, așa cum ar trebui să se manifeste relația discipol-mentor sau elevdascăl oriunde în lume, măcar și prin prisma jurământului hipocratic, aspecte străine și de neconceput pentru domnul Manu. Nimic
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
80 de ani sau mai junele și puțin cunoscutul la noi Joshua Bell, un excelent violonist. Am mai putea adăuga excelente momente, să nu uităm, neapărat, să evidențiem seara-concertul cu Arta fugii a lui Bach în varianta Eric Bergel, sub bagheta măiastră a lui Cristian Mandeal. Destule clipe de mare muzică, astfel ca toate aceste mici și amicale observații să nu fie pretexte pentru DNA de a deschide inoportune dosare. Altminteri, nu am fost ultraentuziaști la prestațiile lui Kissin sau ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și, în compania pianistei Martha Argerich, Sonata a 9-a pentru vioară și pian „Kreutzer“. Nu am ascultat decât fragmente și nu știu dacă este un disc ce trebuie avut neapărat, chiar dacă violonistul este acompaniat de Filarmonica din Viena sub bagheta lui Riccardo Muti. Repin însuși se revendică din înregistrările clasice ale lui Menuhin și Oistrach, fără să uite să le amintească pe cele ale lui Heifetz și Kreisler. Deja patru înregistrări ce ar trebui cunoscute înainte, ca fundamentale. Mai atras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
alegerilor ar putea fi răsturnat. E singura formulă prin care PSD mai poate câștiga alegerile. Judecând pe sondajele actuale, cele paisprezece procente ale PRM, alăturate PSD-ului, ar bascula rezultatul alegerilor. Din fericire, politica de spălare a lui Vadim sub bagheta consilierului Eyal Arad n-a condus și la o reală schimbare la față, PRM fiind în continuare perceput ca un partid extremist. Motiv pentru care prooccidentalul Năstase a fost nevoit să excludă, deocamdată, o alianță cu PRM, lăsând totuși o
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a pocăit Vadim, și-a scos Psalmii lui David de la piept. Apoi a adăugat stins: „Dumnezeu mi-a dat șansa să mă împac cu poporul biblic.“ Nu i-a trimis tocmai un înger, ci un consilier de imagine evreu, sub bagheta căruia i-a înălțat un bust lui Yitzhak Rabin, să fie iertat pentru cele închinate lui Antonescu. Vadim a abandonat discursul extremist; din celebra mitralieră pentru care fostul său competitor la Președinție, Theodor Stolojan, i-a oferit un glonte, n-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
iubea pe fiica voievodului și se căsătorește cu ea. Cuplul vine la tatăl mirelui, care la apropierea lor renunță la înfățișarea de monstru și o ia pe cea de cavaler galant. Iar în timp ce soții dorm, înalță pentru ei, cu ajutorul unei baghete, un palat minunat. pentru că tânăra prințesă își pierduse șoimul, socrul îi dăruiește, pentru a-i aminti de el,, un fluier de fildeș. Este fluierul bătrânului voievod ucis de curând, tatăl prințesei. O picătură de sânge se păstrase pe fluier, iar
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din tineri laureați, absolvenți de conservator, reuniți din cele mai diverse țări ale lumii și care cântă cu o prospețime și cu un apetit rar întâlnite. Am găsit însă în altă parte discul de suflet căutat. Este o versiune, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, a oratoriului profan compus de Schumann, Das Paradies und die Peri. Rar cântat în concert, relativ greu disponibil în magazinele de discuri (dar nu și pe Internet), oratoriul reapare acum într-o versiune istorică, în colecția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
versiune istorică, în colecția Archives a casei germane Arts. Doi soliști de excepție dau culoare particulară textului, soprana Margaret Price și baritonul Wolfgang Brendel. Corul și orchestra simfonică a radiodifuziunii italiene din Roma îmbracă totul într-o aură luminoasă, grație baghetei lui Giulini. Înregistrarea live a concertului a fost captată în 1974. Paradisul și Peri, oratoriu „romantic“ după precizarea lui Schumann, compus în 1843, este construit pe un text de Thomas Moore ca o feerie „moralizatoare“. Peri, semi-divinitate orientală, este expulzată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Romande și Corul Pro Arte din Lausanne. O înregistrare originală Erato, din 1988, reluată de casa elvețiană Cascavelle și care rămâne cea mai echilibrată și, în opinia mea modestă, cea mai frumoasă. Iar dacă nu o găsiți, ascultați înregistrarea istorică sub bagheta lui Giulini, tocmai apărută, a casei Arts Archives. O casă ale cărei discuri sunt distribuite și în România. Acesta rămâne discul meu preferat din această vară prea călduroasă și ploioasă. FILM Ce caut eu în viața mea? Iulia BLAGA Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]