7,201 matches
-
tombstones in cemetery are waiting for us too.“ (In turn) Poate doar traduse în sanscrită de un specialist în cuneiforme și transcrise în hieroglife pe blocuri de piatră desprinse din statuile aztece aceste poeme ar începe să pară mai puțin banale. Opera docliniana Si critica timoftiana Există adjective consacrate ca „eminescian“, „arghezian“, „călinescian“... Știm cu toții de la numele căror scriitori derivă. De altfel, acest mod de derivare devine legitim numai atunci când este vorba de scriitori mari și cunoscuți... Iată însă că de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
seninătate tocmai aceasta înseamnă; absența oricărui abur. „[Poetul] încearcă să creeze inventivitate și chiar umor.“ Să creeze inventivitate și, probabil, să inventeze creație... „Forța și imaginația Laviniei parcă nu are hotar.“ Corect ar fi fost „nu au hotar“. Dar ce banal ar fi sunat! Sub o grindinA de neologisme Pentru un poet nu există restricții în ceea ce privește folosirea lexicului unei limbi. Argoul și terminologia științifică, arhaismele și neologismele îi stau deopotrivă la dispoziție. Cu condiția să facă poezie din ele... ‹ Florin țupu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Științe Economice București) este unul dintre acești entuziaști. Are o anumită sensibilitate, dar rareori reușește să și-o exprime (de exemplu, în următoarea terțină: „Tata/ lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scrie indescifrabil. Singurul lucru bun pe care l-a făcut odiosul regim comunist este că n-a permis publicarea unei asemenea cărți. CugetAri de album Criticii literari îi ironizează de peste o sută de ani pe poeții care versifică solemn cugetări banale. De altfel, cuvântul însuși „cugetare“, chiar neînsoțit de un adjectiv, a ajuns să aibă un sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai recent reprezentant al lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist erau acceptați ca șefi. Omul acesta avea darul de a rîde la nesfîrșit la glumele primului secretar, de a cîntări spusele tovarășului și de a găsi semnificații adînci în cele mai banale afirmații. Dacă cele spuse de oamenii partidului erau acceptate ca axiome, nu așa stăteau lucrurile și cu oamenii din subordine. Regula generală stabilită în mintea colonelului era că orice afirmație făcută de unul mai mic în grad era falsă. Cataramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șefu', cîinele este fidel și-și iubește stăpînul. Șeful este roșu la față și mută discuția spre om. Dar, vedeți voi, îmi place mai mult o femeie pisicuță decît un om cîine. Cei prezenți rămîn uimiți de acest atît de banal adevăr, rostit de șef. Oare de ce, șefu'? Nu știu. Dar cînd o codană se pisicește pe lîngă tine... Chiar, șefu'. Doina, asta de la noi, ce fain se pisicește... La tine, băi boule? Doina se cam pisicea la toți, dar Donciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine conținutul încă de acum un an, dar altceva este cînd legi rezultatele între ele și concepi o teză unitară. Gheorghe execută preparativele repetate în fiecare dimineață ca un automat și gîndurile sale se amestecă într-un amalgam incoerent. Idei banale, observații inutile și probleme adînci din teză se amestecă și devin cu toate frînturi de banalități. Dacă Gugeanu este într-o stare proastă? Lupașcu știe că în astfel de situații găsește nod în papură la orice și, Doamne ferește, poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Panurge". În istorie se cunosc nenumărate exemple de indivizi care au devenit experți în manipularea maselor, mulțimilor adică. Fenomenele provocate au influențat radical cursul istoriei omenirii. Se spune că Hitler avea puterea de a hipnotiza masele. Discursurile sale, nici măcar banale, electrizau individul, component al unei mulțimi. Oare de ce idei generate doar de coșmaruri au captivat aderența mulțimilor? După părerea mea, omul este rezultatul unei îndelungi educații, unei îndelungi cizelări prin filosofii generate de indivizi de excepție. Mintea omului și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
desăvîrșită? întreabă conștiința lui. Cu omul este o problemă. Omul este singurul eșec în ce privește desăvîrșirea. Chiar de la bun început s-a dovedit a fi un accident. Adam n-avea înclinații spre sfințenie, spre perfecțiune. A fost de-ajuns o ispită banală ca să renunțe la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rost. Se știau dinainte de a se naște și, chiar dacă nu s-ar fi născut, tot s-ar fi iubit. Se știau dincolo de viață și de moarte; pentru ei moartea nu era o infinitate de regrete sau de eternități, ci o banală trecere. Pasajul, Piața Unirii, șine de tramvai, 36 de trepte, se urca, se cobora spre nicăieri. 24. Mergem în parc? Vreau să mergem în parc! Până la ce oră ai bilet de voie? Bilet? Nu am nevoie de bilet, ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
progresivă a ceea ce aștepți. Aici, acolo sau dincolo, astăzi, ieri sau mâine, la suprafață, deasupra, dedesubt toate dimensiunile câte trei, puse în paranteză pătrată creează o imagine de universalitate, de rupere a limitelor, de progresie aritmetică. Este de-a dreptul banal de simplu să rezumi realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te extinzi în voie pe măsura imaginației; curajul, frica, lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de mine, servindu-mă cu două cafele fără zahăr sau și acest truc face parte din banalele tale încercări de resuscitare a memoriei? Îmi amintești de mama, terapeutule. Deși nu avea școală ca tine s-a oprit săraca în clasa a 8-a cu învățatul, pentru că trebuia să mă nască pe mine, apoi să ne ridice acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru iarnă. Sunt și nebuni care, de dragul unui prezent pus în ramă, developează neîntrerupt fotografii. Pe tine nu te înțeleg, te refuzi de tot ceea ce înseamnă "exist". Ar fi prea banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete zornăie a clopot o pungă de arginți și că la celălalt capăt mă așteaptă confortul cuielor proaspete. Suferința lui Iisus este pur anatomică. Nu mă sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zornăie a clopot o pungă de arginți și că la celălalt capăt mă așteaptă confortul cuielor proaspete. Suferința lui Iisus este pur anatomică. Nu mă sperii, chiar de-ar fi să o iau de la capăt. Însă cred că-i prea banal să-mi fac destinul bulgăre de cenușă, apoi să-l ascund în neputința unui om de zăpadă. A trecut vremea plânsului în icoană, a fericirilor amânate, vremea confortului burții de măr a trecut, doctore. Noi avem lumea noastră, cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cât să ne măturăm urmele. Domnule doctor, mai încearcă, uite, mă ofer cobaiul tău aceste trei zile cât mai rămân la balamuc. Luni l-ai chemat pe tata să semneze pentru mine: tu ești expeditorul, iar el destinatarul, eu un banal colet peste care, cu creion chimic, vei scrie "fragil". Mi-e milă de el, a mai fost pus la o așa încercare când m-am născut. După ce a semnat certificatul de naștere, m-a uitat cu tot cu căruț pe hol, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
civilă, s-a dus la crâșmă până noaptea târziu, apoi a venit, euforic, la mama să-i arate documentul. Eu ajunsesem cu 4 ore înaintea lui, m-a adus un milițianul cu mașina. Ieri m-ai pus să privesc firimituri banale de viață proiectate pe un cearșaf, în timp ce eu țineam de mână eternitatea. Acum mă trimiți în oglindă să mă caut și să mă culeg, ca apoi să mă depozitez aici, pentru a avea ce să mut mai târziu dincolo. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și locul lor real în societate. Dacă, în 1785, 21% dintre francezi și 23% dintre franțuzoaice și-au sărbătorit cei 60 de ani ai lor, cu două secole mai târziu, ei erau respectiv 80% și 91% (ibid.). A devenit așadar banal să-ți duci existența până la 60 de ani. Această creștere a probabilității de a atinge 60 de ani s-ar putea explica prin scăderea mortalității în cursul primilor ani din viață? Calculul probabilității de a ajunge la 60 de ani
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dezinteresate (altruism, solidaritate): ajutor adus seniorilor celor mai în vârstă (dependență) de copii și nepoți, ca și ajutorul oferit de mulți seniori nepoților lor când aceștia intră în viața activă și de adult, constituie de acum înainte exemple mai degrabă banale. Astfel, relațiile afective pot avea și o dimensiune financiară directă sau indirectă, via o asistență biunivocă de amploare crescândă. Teoria ciclului de viață arată de altfel, în mod oportun, că ceea ce consumăm depinde de vârstă: într-o fază inițială (tinerețe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu înseamnă a impieta în vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: întruparea lui Isus și învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin în Întrupare. Textele cuprinse în viitorul Nou Testament au fost scrise fie de apostoli, fie de ucenici. Așa cum spune unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așa mi-a dictat spiritul însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află în altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, în greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și „chivot”. Soluția mi-a fost impusă de expresia, intrată deja în firescul limbii române, „arca lui Noe”. Noutatea constă în faptul că am introdus această expresie „banală”, modernă în limbajul biblic, unde ea nu exista până acum. E un fleac, dar un fleac care arată perfect „filozofia” noastră de lucru. Pentru noi nu există două limbi românești: una biblică și una cotidiană. Noi doi nu discutăm acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ochi prelungiți mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Transpirația lui Victor devine rece când prin minte îi trece gândul nechemat : "La fel cu ochii necunoscutei..." Reușește, în fine, să murmure o întrebare banală : Cum te simți ? Foarte bine, nu mă doare nimic. Mi-e numai foame. Alerg... Ce să-ți aduc ? Nimic, mai stai cu mine, te rog. Masa de seară se apropie și ei știu ce am voie să mănânc. Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
automat. Nu simte epuizarea provocată de efort și concentrare. Este ora prânzului, dar nu are nici o senzație de foame. Detestă să ia masa la restaurantul spitalului unde, desigur, trebuie să dialogheze cu colegi, dialoguri lipsite adesea de conținut, simple fraze banale sau emfatice. Se așează la biroul din somptuosul lui cabinet și abia atunci îi revine în minte pacienta pe care tocmai a operat-o. Este sigur că a făcut, fără greș, exact ceea ce era necesar. De acum totul depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu o poate înțelege. Ca tată, profesorul a trebuit să asume de unul singur responsabilitatea riscului. Mâna i-a tremurat ca niciodată în viață atunci când a trebuit să își pună semnătura pe formularul pe care pentru alți pacienți îl considera banal. După ce a făcut gestul dificil, privirea lui insistentă a reușit să o întâlnească din nou pe cea a lui Justin și să aibă senzația că de fapt îl privesc ochii lui Margo. Profesorul s-a simțit un moment ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
discernământ, cunoștințe vaste, curiozitate, înțelegere, compasiune pe scurt, se dovedește înzestrat din plin cu participare afectivă. Ceea ce găsim în prozele scurte ale lui Emanoil Rei sunt pilde sugestive, care să-i îndrume, eventual, pe cei dispuși la meditație. Sunt povești banale, ale unor oameni simpli, nu lipsite de naivitatea inerentă, uneori, care însă au proiecție asupra problemelor mari ale vieții. Didacticist, pe alocuri, moralist, autorul apelează la transfigurarea propriilor experiențe de viață, uneori la relatarea frustră, conferindu-le acestora atribute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]