1,747 matches
-
ada mâine la șapte. la fântână, la universitate. 8. ... Ai mei s-au despărțit într-o joi dimineață. Extrem de civilizat. Fără tam-tam. Ne-au așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care ne-au spus povestea ibricului de ceai. Ceaiul sfârâise în dimineața aceea de joi ca o turbină dezlănțuită în umila noastră bucătărie de bloc și, privindu-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tâlnesc la exact două degete de tavan. Atunci Ivan știe că s-a făcut ora trei. 33. Aladdin Mai zi-mi... Despre? Ce vrei tu... Da’ tu ce vrei? Să te aud. Genial. Din toate lucrurile posibile, ea alege o banalitate. Posibilă? Nu, din păcate. Dar știai asta. Știam. Și atunci? Zi mai departe. Fii duhul din sticlă... Ah, cât romantism... Fii... ÎNREGISTRĂRILE! David sare de pe canapea, conștient că a vorbit singur. Ca nebunii. Vorbește singur. Se așază la loc scotocind
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise brusc. Tot sfârșită, dar dură. De femeie rea, gândi instantaneu. Banală și rea. Frustrată, probabil, de propria banalitate. Formularea i se păru foarte nimerită, ceea ce-i dădu o anumită mulțumire. — La ce te referi? — La schimbul de politețuri... o să facem asta și în conti nuare? Vocea i se muiase din nou, ca și cum scurta călătorie în lumea Adei, ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lor iese din mine acum, în spital. V. tînăr pătrund într-o suspensie aurie, într-un aer mineral ca-n podul bunicii unde amintirile se înșiră pe mobilele prăfuite înfipte, fiecare, în cîte un stilet subțire. Îi spun tînărului Doctor banalități. Că timpul vine și se duce. Că nimic din el nu te face definitiv. Iară din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate, să șadă și el puțin. Te cere numai tribut. Doctorul jubilează: „-De aia rîd nebunii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
suprafețelor unui imens cub rubik, sperînd că alăturarea finală va fi chipul lui Dumnezeu pe care nici el singur nu-l va putea vedea, fiind cuprins cu totul, cu început și sfîrșit, în mecanismul său. Un perfect oarecare pe care banalitatea îl dezbracă de persoană. V. tînăr îl acuză: „-Trăiești cu moda,”-îi spune-„faci ce fac ceilalți și poate că-ți bați nevasta pentru o undă de originalitate.” Iată că V. a ajuns să-i deteste pe cei din jur
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
foc mocnit pe care pui un clopot de sticlă. Sticla se umple de fum și focul a pierit. Mâna se retrage aproape frustrată și Cavanosa știe că acum va trebui să spună ceva. Trebuie să spună ceva. Acum. Orice. O banalitate. Ceva. Altfel, echilibrul fragil al lucrurilor care îl țin în viață se va clătina. Altfel, Sophia va înțelege tot ce e în mintea lui. Chiar peste trei secunde, ea va citi în tăcerea lui și va înțelege tot. Va înțelege
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se îmbrăca și comporta, întotdeauna oferindu-i-se un bacșiș impresionant. Din fotoliul în care se așezase, Vladimir urmărea relatarea portarului ca și cum s-ar fi aflat la cinema urmărind un film despre viața altcuiva. Nu se putea gândi decât la banalitatea prin care se caracteriza propria viață. În timp ce i se scotocea prin bibliotecă, răsfoindu-i-se cărțile, colecțiile de reviste, albumele cu fotografii și vederi, Vladimir își mai turnă o ceașcă de cafea și așteptă cuminte să i se spună ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
quia absurdum este deja adusă între granițele logice ale corectitudinii. Ca și altădată, sunt destule minți care, „din milă pentru paradox, voiesc să l ajute să se lămurească“. Sau care, din venerație pentru rațiune, caută să-l arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Istoria ne arată numeroase cazuri de cercetări neapreciate de contemporanii autorului și valorizate în mod deosebit de posteritate; putem spune astfel că eficacitatea socială nu se poate cuantifica într-un chip riguros. În plus, sistemul este permeabil și la nonvalori: o banalitate rostită într-o conferință internațională este mai bine punctată decât un eseu ce poate schimba câteva idei într-o mulțime de cititori. Învățământul are, pe lângă rolul de a forma, și pe cel de a conserva. O parte din discuțiile despre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poeziile În care apare cuvântul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad‑Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil, pentru că ar fi simțit că ar comite un sacrilegiu. Eu, domnule, eu sunt sărmana parteno‑geneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe strada principală, întorcîndu-se pe bicicletă din piață, cu coșnița prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit într-o sală a Georg-August-ei dând citire, fără convingere, unui text șovăitor, din care însă, până la urmă, printre meandrele unor nesuferite banalități, se ridica nouă, covârșitoare prin originalitatea ei, o idee insolită cum ar fi, de pildă, afirmarea structurii de inel a limbajului, față de operațiile sintaxei, de unde încheierea asupra anteriorității acestuia față de logică și aritmetică. Dar adevăratul eveniment sufletesc al lui Hilbert
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în miezul miezului ființei tale așteaptă într-o neputincioasă mâhnire sfârșitul timpului de trecere. Toate acestea, inevitabil obscure, apar de obicei învăluite în aparențele unei perfecte banalități, care constituie crusta însăși a desfășurării lor. Abia observabile, ele se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că nu poate fi vorba decât de simple coincidențe... În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la peșteră, la barbaria medievală și la niște stadii de imbecilitate pe care și limaxul le-a depășit Încă de prin pleistocen. Lumea asta nu va muri de o bombă atomică, așa cum spun ziarele, ci va muri de rîs, de banalitate, făcînd o glumă din tot și din toate și, În plus, o glumă proastă. Profesorul Velázquez avea biroul la etajul al doilea al Facultății de Litere, În fundul unei galerii cu pardoseală cadrilată și cu luz en polvo ce dădea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat, o întreabă dacă este turistă, de unde vine, toate acele banalități care te scot din încurcătură. De-abia acum înțeleg capcana în care a intrat tânărul, îmi vine să râd și să plâng, îi răspund la toate întrebările printr-o singură frază pe care am învățat-o acasă și pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
față, "în sfârșit s-au dus cu toții, spune-mi două cuvinte, ce faci, ce noutăți ai de acasă, eu alerg ca un descreierat", Zinzin se uita la el, îi fugea pământul de sub picioare, nu voia să-și piardă vremea cu banalități, îl voia pe Alex, dar nu oricum, voia o noapte de dragoste, de dragoste adevărată, să se înfrupte din el, era atât de flămândă, îi era atât de dor, se uita la el cum se agită, a făcut patul, i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ele. Scaunul și-l pune la vreo jumătate de metru de masa interviului. Când vrea să convingă se apleacă, se ține de masă. Îi vezi spinarea și umerii. Din Broscăuți, județul Botoșani. 2 cartușe țigări Viceroy. Se vorbește de o banalitate: pușcărie și divorț Sunt aici de o lună și câteva zile. Am avut afaceri judiciare la Botoșani și am venit înapoi. Acum am iar afaceri și plec înapoi. Nu știu când, dar m-am pus cu cursă și aștept. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hârtiile Comisiei, descoperă că la una din întrebări a dat un răspuns corect Comisia îi dă dreptate. Dar Czampar devine vehement: „Comandantul hoț, să-l ia PNA-ul!“ Dobrovolsky îi face cor. Garda și mascații par a fi în fața unei banalități. Bun, avea șase puncte, cu un punct, șapte, oricum nu prindea barajul. Ceilalți scriu pe masa de tenis, obișnuiți cu atmosfera. Remus nu se mai termină: „De ce nu dați la gardă întrebările astea, să vedem câte răspunsuri dau ei!“ Garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
În cazul acelui ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și Acum Ce Se Va Întâmpla Cu Noi, adăugând drept coadă a frazei ostentația grafică a unui enorm semn de Întrebare, deja amintita manșetă An Nou, Viață Nouă, În ciuda banalității sale apăsătoare, pică la țanc pentru unii care, prin temperament sau educație, preferau mai presus de orice fermitatea unui optimism mai mult sau mai puțin pragmatic, chiar dacă aveau motive să creadă că ar fi vorba de o simplă și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Suntem singura țară care se află În această situație, Întrebă regele, Nu, sire, pe termen lung, problema le va atinge pe toate, dar ceea ce contează este diferența dintre a muri și a nu muri, e o diferență fundamentală, iertare pentru banalitate, Nu pricep, În celelalte țări se moare cu normalitate, decesele continuă să controleze fluxul nașterilor, dar aici, sire, În țara noastră, sire, nimeni nu moare, să ne gândim la cazul reginei-mame, părea că se sfârșește, și până la urmă o avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc și să treacă ușor arcușul peste coarde pentru ca prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul, cu un gest imperios al baghetei, Își reluă rolul de invocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
clipă; subclipă; timp cu semn invers, inexistent, În afara vremii, nu avea denumire. Un consum care Îl epuiza, de aceea, imediat, uita tot. Dacă o singură zi ar fi trăit așa de intens, aceea ar fi fost ultima din viața sa. Banalitatea celorlalte probabil l-ar fi salvat. De fapt, nu fusese În pericol real, din pricina aceasta, niciodată. Pentru că Dumnezeu nu dădea nimănui mai multă minte decît putea un om să ducă. Iar cînd unii erau dăruiți peste măsură, acestora, de cele mai multe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el însuși), și toți își dezvoltă propriile realități textuale, mai mult sau mai puțin sesizabile, în câmpuri spirituale ascendente; în sfârșit, se manifestă și presiunea „exemplelor“ (în sensul medievalelor exempla) paralele sau a „nuvelelor intercalate“, care acționează atât în planul banalității cotidiene, cât și în cel superior, al orientării spre transcendență. Prezența, uneori până la abuz, a acestor narații imbricate era un procedeu larg folosit în proza Secolului de Aur, printre altele, la un nivel strălucit, în Don Quijote I, de unde îl împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]