1,700 matches
-
elevii pictează pe sticlă floarea reprezentată în text, folosind pată plata. Că fond muzical se folosește „Primăvară” cântat de Tudor Gheorghe. Jocuri ale figurilor retorice. Aceste jocuri presupun crearea de figuri retorice originale (epitet, comparație, metaforă, personificarea evitând clișeele și banalitățile. Educatorul este cel care determină la elevi gustul performanței. 1. Epitetul. Miza jocului va fi frumusețea epitetelor și nu numărul lor. Prin acest joc se poate folosi același epitet pentru mai multe substative, creând un univers obsesional. Exemplu: „ „Clasa în
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
al modului de finanțare (economia de război globalizată profituri din activități criminale, deturnarea ajutoarelor umanitare, contribuțiile diasporei, asistența financiară a guvernelor interesate în continuarea violenței). Accentuarea agresivă a politicilor identitare duce la etnicizarea războiului la periferie și, odată cu aceasta, la banalitatea războaielor etnice. Noile războaie apar în contextul eroziunii autonomiei statului, al pierderii monopolului legitim asupra violenței organizate și, ca o consecință, determină privatizarea violenței ca rezultat al intensificării crimei organizate și al apariției grupărilor paramilitare. Astfel, în noile războaie, statul
Perspective asupra cauzelor şi transformării războaielor. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
durată ( ), supuse prelungirii de ritmul sincopelor egale sau inegale, tema își conturează în mod gradat profilul ritmic prin diminuarea tot mai pregnantă a formulelor avansării sale. Astfel, asistăm la apariția discretă a unei viziuni ce răscolește liniștea gândurilor amorțite în banalitate, incitând fantezia spre tărâmuri iluzorii. Efectul suprapunerii celor două formule ritmice specifice habanera-ei (măsurile 9 și 10) va fi amplificat de plasarea punctului de incidență a acestor două entități distincte pe timpul întâi al măsurii, conflict stins prin concilierea ritmică ulterioară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o sensibilitate fermecătoare, deși neînțeleasă de vulg.” în poeziile sale, se intersectează permanent aparenta naivitate puerilă și gestul frondeur exprimând fără intermediar starea antipoetică, se manifestă rupturi sintactice, asocieri de imagini insolite care provoacă cititorul, discursul poetic fiind contaminat de banalitatea cotidiană. Contribuția lui Tristan Tzara vizează mai mult desprinderea motivelor literare din sistemul structurilor tradiționale și asamblarea lor într-un colaj întâmplător. Muzica, în sens generic, se referă la vibrație în primul rând, apoi la orice aranjament de sunete propagate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cât pot mai bine”. Într-o prezentare a grupului, Mendes a surprins cu o fină intuiție caracterul omogen al mișcării, ca și contradicțiile ei:”n-au existat poeți mai uniți sufletește, dar mai diferiți prin idei și expresie. Toți detestau banalitatea, incoerența ideii, lipsa de corectitudine a cuvântului. A existat o mare divergență între poeții parnasieni. În 1866 apare primul Parnasse contemporaine, culegere de poezii, periodică și antologică, organizată de Xavier de Ricard și Catulle Mandes și închinată lui Gautier. Mendes
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
luciditatea este, în cazul său, o armă ajunsă în mâinile unui sinucigaș.”<footnote Ibidem., p. 73 footnote> Pentru erou orice poate fi pretext pentru sondaj interior și orice poate semnifica vreo nenorocire. La o petrecere între profesori protagonistul sesizează toate banalitățile discuției, e nereceptiv la glume, neparticipând la euforia generală pentru a se gândi la moarte. Sandu amână o proiectată vizită la mormântul Irinei și se simte paralizat în fața tramvaiului pe care scrie „Bellu”, pentru ca apoi să regrete că nu a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Brumaru, care-l determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decât comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decât de un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încât să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta forța
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
pună împreună. Erau cuvântările lui de primar de țară. Deci am crezut că de la înjurătura asta mi se trage. Acolo, la Securitate, am stat eu la o masă și cetățeanul care mă ridicase la alta. Mă întreba tot felul de banalități și-mi arunca chibritul așa, pe sus, ori de câte ori voiam să fumez. Mă întreba despre filme sovietice, cărți sovietice, nici un cuvânt despre Blaga. Seara mi-au dat drumul. C.Ș.: Și cum de ai ajuns la concluzia că a fost din cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
n-a fost vorba de prostie ci, în ciuda cîtorva exagerări, de o șarjă inteligentă. Și aș mai spune: a fost un fel de parodie a criticii apologetice a lui Eminescu, care, uneori, decade în clișeu, în formulă didactică, în jenantă banalitate. Iar pentru împrospătarea imaginii critice a unui scriitor, indiferent de dimensiunile sale, este nevoie, cîteodată, și de asemenea probe ale contestării. V. P.: Poate fi judecată opera unui scriitor luându-se ca argumente întîmplări ce țin de biografia lui sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mărunți, cu suflete de nimic, abia târându-și zilele. "Așa nu se mai poate trăi", izbucnise un comentator după ce văzuse "Trei surori". Singura piesă pe care dramaturgul a intitulat-o "dramă" (celelalte erau doar "vodeviluri"). Cehov a dat de "mucegaiul banalității", a surprins cu o "crudă tandrețe", derizoriul care instaurează tragedia. În piesele lui personaje buimace se mișcă anapoda, aiurea, ca niște păpuși dezarticulate. Repetă la nesfârșit aceleași cuvinte și se plictisesc de moarte. "E totuna, totuna", îngână, ca o flașnetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vom da seama de asta dacă le vom analiza și le vom urmări pînă la rădăcinile lor. De obicei, nu ne interesează să le găsim cauzele. Întreaga noastră atenție se concentrează asupra stărilor propriu-zise, asupra contrastului dintre vivacitatea lor și banalitatea impresiilor sau gîndurilor anterioare, asupra bogăției pe care ne-o dezvăluie deodată în eul nostru, căci repre-zintă o combinație originală de elemente cu diverse origini. La fel de adevărat este și că acesată combinație sau legătură se explică nu prin spontaneitatea noastră
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de descrierea de ansamblu: "Flaubert, cu o conștiință vie de savant și de artist, lasă acțiunea principală să se stingă în propria banalitate. Raportul se inversează între planul secund, a cărui importanță crește neâncetat, și prim-planul care se estompează în fața lui."23 Ultimele pagini ale romanului constituie "o surprindere sinoptică post rem". Georg Lukàcs vede în modul în care se scurge timpul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aprecierile pe care Steinhardt le face asupra nuvelei Catastrofa a lui Liviu Rebreanu, analizând ,,cazul" lui David Pop, eroul acestei nuvele care,,este interesantă și patetică deoarece expune (sumar, e drept, nu superficial, nu searbăd) trecerea de la chietudinea neangajată, de la banalitatea răului, de la îndârjita, culpabila nepăsare, la momentul de inevitabilă criză, acel când până și omul cel mai necomplexat și mai lipsit de îndoieli se trezește, brusc, ferecat în strânsura unei dileme acute"25, aprecieri făcute în studiul Omul fără complexe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
schimbări prea strict administrative. În Anglia, prin excepție, mîndria resimțită în fața succesului economic al țării, victoriile asupra Franței și renu-mele devenit universal al noului său regim parlamentar temperau frustrarea tuturor celor pentru care termenul de națiune trecea deja drept o banalitate de limbaj și totodată unul dintre principiile ridiculizate în trecut de către realitatea mereu oligarhică a puterii. Mai mult, comunicarea culturală, familială și economică stabilită între aristocrație și înalta burghezie făceau din aceste două grupuri o pătură conducătoare fără rival din
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înlocuirea lor cu cele autohtone au avut consecințe directe asupra mediilor literare prin redefinirea criteriilor care urmau să stea la baza operelor literare. Zaharia Stancu anunța la conferința Uniunii Scriitorilor, din aprilie 1960, că era necesară renunțarea la schematism și banalitate și publicarea de opere care să-i apropie pe scriitori de masele largi ale oamenilor muncii. Direcțiile noului program au fost afirmate doi ani mai târziu de Gheorghiu-Dej la conferința pe țară a scriitorilor, desfășurată în ianuarie 1962, când a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
atâția alții de dinaintea lor și de după ei, grecii au învățat că cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului este acela de a exploata comorile, de nebănuit la prima vedere, ale clipei trăite. Sacralizarea finitudinii existenței umane și a "banalității" vieții "obișnuite" constituie un fenomen relativ frecvent în istoria religiilor. Dar mai ales în China și în Japonia primului mileniu al erei noastre, sacralizarea "limitelor" și "împrejurărilor" - de orice natură - a atins desăvârșirea și a influențat profund culturile respective. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
6. Manifestările și disparițiile sale neașteptate reflectă întrucâtva apariția și ocultarea vieții, adică alternanța dintre viață și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă vreun mit. Prin epifaniile și ocultările sale, Dionysos revelă misterul, sacralitatea, conjugarea dintre viață și moarte. Revelație de natură religioasă, deoarece ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
poem, dacă cititorul s-a adaptat și și-a creat un alt orizont de așteptare pentru tipul acesta de poem, prozaic, în care banalul cotidian se înfruntă cu tragismul ascuns al unor existențe lipsite de idealuri, finalul aduce ieșirea din banalitate, tot într-o încercare de a șoca publicul: "Îți închin, Violaine, sfârșitul acestui poem/ - din fericire nu e nimic contagios sau peste mână -/ ca să-ți spun că te iubesc și că aștept/ până ce vei avea curajul să te arunci în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elibera, pentru a scăpa de cei care își arogă statutul de anchetatori, trebuie să se rezume la ceea ce e banal, evident. Căutătorul poate fi un paria pentru societate și ca să se facă acceptat nu-i rămâne decât să-și însușească banalitățile acesteia: Da, recunosc, știu că oamenii au,/ în general,/ două picioare, două mâini,/ câte doi ochi și o singură frunte -/ și altceva nu mai știu./ Știu că oamenii se-nmulțesc,/ în general,/ prin iubire, doi câte doi -/ și altceva nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea cârciumii. Tragicul devine și aici banalitate: "Tavanul se lăsase mai jos apăsând peste noi", divinul nu mai face parte din misterele lumii. Totul pare a fi joc, se întârzie asupra amănuntelor, se inserează elemente care trebuie să fie vizibil contrastante cu semnificația gravă a textului, din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
duce la anularea limitelor dintre ficțional și nonficțional. Totul e proiectat într-un fel de mitologie personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat, oarecum umflat: "Vă spun: "Aici am întâlnit Moartea cu aripi străvezii de ceață/ cum arunca sorții (...)"", "pe cuvânt de cinste poetul Constant Tonegaru a văzut Moartea/ plutind deasupra plantațiilor desfrunzite de ceai". Retorica certitudinii nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
imaginarului poetic, în spirit postmodern, lumea nu se schimbă, sentimentele umane sunt și ele aceleași, poetul nu are un material nou pe care să-l prezinte publicului, ceea ce poate să facă este să apeleze la clișee deja cunoscute, subliniindu-le banalitatea, vulgaritatea de multe ori, tratând fantasticul, absurdul ca elemente ale existenței obișnuite, comune. Suspendarea în vioară, în sicriu indică totodată ruperea de spațiul terestru, diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere ("se prelinge"). Ekphrasisul e vizibil
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Florin Iaru, aparențe de jurnal, cu notații succinte, discursul pare lipsit de plan secund, pentru că lumea nu e refăcută simbolic prin metaforizare, ci prin șir aparent nesfârșit de enumerații, acumularea acestor elemente impunând prin ea însăși lumea textului. Căderea în banalitate este evitată prin alunecările dinspre real spre un fabulos ludic și ironic: "Vestea plecării tale mi-a parvenit vineri./ Sâmbătă am tras cheia nesfârșită din buzunar/ și am fost preocupat./ A doua zi chiar m-am împiedicat/ de-o ieșitură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
proprietatea literară”, „originalitatea” - nu figurau la ordinea zilei (fuseseră dezbătute intens la mijlocul deceniului precedent), dar, conexate cu cele privitoare la receptare, puteau fi văzute acum mai limpede și înțelese mai profund. Poetul era frapat de succesul pe care îl aveau „banalitățile drăguțe” și indiferența celor ce scriu și a publicului față de lucrările simple (inclusiv sub aspect grafic), dar cu teme esențiale. Broșurile cu fond greu. „Setea de nou”, prezentă în fiecare, stimula (observație valabilă și azi) o activitate care, cînd o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în aceasta i-a întrecut pe toți. Etica lui Bacovia este o construcție pe deasupra accidentelor sale. Analizînd-o, nu poți decît exclama, cu vorbele lui Miron Costin: „Biruit-a gîndul!”. Singurătatea accentuează suferința ontologică. Datorită tonului pe care li-l imprimă, „banalitățile” capătă un preț nou la Bacovia. De pildă, versul „Vai, și veni o vreme”, din „Să ne iubim”, fu considerat drept „filosofie”, iar „Va fi tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]