1,563 matches
-
Omul trebuie să se gîndească la toate deodată“. Făcu o Încercare. Repede și lin, trecu pe lîngă trei mașini și ajunse În primul rînd, strecurîndu-se printre șoferii care Înjurau, tocmai cînd se schimbă semaforul. Doamna se lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam gol și amețit. Am avut deodată senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noi, iar domnul Gates mi-a spus să stau În față, lîngă șofer. Doamne, tare mai eram mîndră! Iar tata și domnul Gates și părintele Dolan s-au așezat În spate; nu prea-mi dau seama cum de-au reușit, bancheta era tare Îngustă, probabil că tata s-o fi așezat pe genunchii părintelui Dolan. Da, sînt sigură că așa a făcut. Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc trimis într-un compartiment de rasă europeană. Ne punem bagajele sub picioare și luăm loc pe un sac de cartofi plasat pe banchetă. Sabina, moldoveancă brunetă, cristalină, nu suferă caracterul meu slab: nu trebuia sî acșepți sî vinim aici. Șî di ci nu ti iei di aista cu cartofii? Când se enervează, vorbește în grai - o altă trăsătură feminină. Așa aveam să aprofundez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă trăiește sau a murit cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că visase planul jocului, care-i fusese descoperit noaptea de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintr-un circuit prin nordul Moldovei și prin Maramureș. Îi Însotește pe vajnicii turiști străini plini de obiecte de artizanat la aeroport, apoi se Întoarce În centru cu mașina colegului său, ghidul Vulpe, fostul fotbalist. E obosit și doarme pe bancheta din dreapta a mașinii. Vulpe oprește mai Întâi la el casă, pe bulevardul Ana Ipătescu, Îl lasă pe Grințu adormit În mașină, urcă la el În apartament, Își sărută soția (aceasta Îi pune de mâncare), mănâncă, bea și o cafeluță, desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de doi sau trei ani, și mătușa Terica ("unchiul George" stă în față, lângă șofer, îi dă indicații pe unde să meargă) și nu scot o vorbă. Acum, nu plecarea din Lisa mă sperie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o arhimulțime de ani și spuse înviorată, - Gata trebuie să gândesc creativ și optimist! Nu se va întâmpla nimic! Poate șoferul a uitat-o și în definitiv erau numai impresile ei! Spera agitată încercând să se facă invizibilă, una cu bancheta cu tapițerie înflorată pe care se sprijinea. Auzi vocea de data asta rece și hotărâtă cum căzu ca o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira greu iar picioarele îi erau contorsionate nefiresc sub banchetă; îi verifică expert poșeta; actele, banii și niște notițe despre un copil care suferea de o dizabilitate multiplă și complicată... nu-i luă nimic dar se confirma tot ce știa despre ea. Își aprinse calm o țigară; după un timp
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Femeia nu reacționă în alt mod; întoarse capul și închise ochii... nu vroia să-l mai vadă. Plângea fără lacrimi în interiorul ei, nemișcată psihic, ca o păpușă moartă, fără viitor iar el se agita continuu, înghesuind-o fără milă între banchetă și spătarul scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
i-a invitat să ne însoțească în ziua aceea, probabil fără să-l consulte. Dar nu erau semne de ceartă. Părinții mei nu se certau niciodată. Tata doar a mormăit ceva în sensul că speră că bunicii vor sta pe bancheta din spate. Dar bineînțeles că în spate au stat femeile și eu, făcut sandvici între ele. Bunicul a stat pe scaunul de lângă șofer, cu o hartă rutieră pe genunchi și acel zâmbet rece și ironic care anunța clar că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bag puțină viteză ca să vedem ce se întâmplă. N-a mai vorbit până ce eram aproape de Battersea. Am scăpat de el. Poate mi s-a părut. Am scos un oftat discret de ușurare și m-am lăsat din nou pe speteaza banchetei. Fusese o zi cumplită. Nu-mi mai doream decât să-mi petrec seara singur, cu televizorul și cu aparatul video. Eram sătul de oameni. Erau obositori. N-aveam chef s-o văd nici pe Fiona când am ajuns acasă. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea ca să asist la discuții, dar prezența mea era clar nedorită, așa că am renunțat după primele două vizite și mi-am petrecut restul zilei în mașina lui Joan, răsfoind teancul de reviste și ziare vechi așezat de-a valma pe bancheta din spate și așteptând plictisit să iasă pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-a comandat o plăcintă cu legume, iar eu o friptură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era teribil de popular printre localnici și restul publicului consta în principal din cupluri de vârstă mijlocie - unele din ele îl văzuseră evident de mai multe ori- având tendința enervantă să întrerupă, de exemplu, o scenă de sex oral pe bancheta din spate a mașinii cu observații de genul: „Aici e secvența unde se vede trecând Moriss-ul Minor al lui Tracy“, sau „Nu arată mai bine acum după ce i-au dat cu un strat de vopsea?“. Verity și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poștă și dacă se poate să-mi mai trimiți ceva bani, vreo trei sute, că trebuie să-mi iau manualul de principiile geneticii și costă două și te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea nu-l înțelege, când a înțeles lumea vreodată ceva? Mai ales ceva cu totul și cu totul dezinteresat, cum e decatlonul ăsta al lui, probațiunea lui cu regiile autonome? Gâfâind, cade pe bancheta liberă de lângă vatman, mai să-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bine la ficat, zise Wilson. Ciudate chestii se mai Întâmplă și cu oamenii. Fața lui Macomber strălucea. — Să știi, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mă simt cu totul alt om. Soția sa tăcea, privindu-l ciudat. Se rezemase de banchetă, În timp ce Macomber stătea pe margine și vorbea cu Wilson, care se Întorsese Într-o parte, răspunzându-i peste spătarul banchetei din față. — Parcă mi-aș mai Încerca o dată mâna pe un leu. Până la urmă ce poa’ să-ți facă? — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a Întâmplat ceva cu mine. Mă simt cu totul alt om. Soția sa tăcea, privindu-l ciudat. Se rezemase de banchetă, În timp ce Macomber stătea pe margine și vorbea cu Wilson, care se Întorsese Într-o parte, răspunzându-i peste spătarul banchetei din față. — Parcă mi-aș mai Încerca o dată mâna pe un leu. Până la urmă ce poa’ să-ți facă? — Exact. Cea mai rea chestie pe care ți-o poate face e să te omoare. Cum e chestia aia din Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
margine și apoi s-a urcat Înapoi În căruță. — Și cu ăsta au fost nouă, și asta doar de la marginea orașului până aici, spusese Joe. — Ce ți-e și cu indienii ăștia, a spus și doamna Garner. Nick stătea pe bancheta din spate, alături de cei doi frați. Se uita Înapoi, Încercând să-l recunoască pe indianul târât din drum de Joe. Nu era Billy Tabeshaw? Întrebă Carl. — Nu. — Pantalonii Îi semănau tare mult cu ăia ai lui Billy. — Toți indienii poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dincolo de golful Little Traverse, luminile din Harbour Springs. Se urcară Înapoi În căruță. — Ar trebui să presare și ei niște pietriș pe drumu’ ăsta, spuse Joe Garner. Căruța merse mai departe, prin pădure. Joe și cu doamna Garner stăteau pe bancheta din față, foarte apropiați. Nick stătea Între cei doi băieți. Drumul traversă un luminiș. — Uite, acolo-a dat tati peste sconcsu’ ăla. — Ba nu, mai e pân-acolo. Ce mai contează unde-a fost, spuse Joe fără să se-ntoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de mână și nebăgarea de seamă a adversarului”... Furat de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei. Tu du
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]