1,932 matches
-
În fugă și fără să mai spună nimic Îmi repede un pumn În plină figură, Încât am scăpat felinarul din mână, mi-au sărit zdrențele de pe umeri și m-a podidit și sângele, si țipând mă Întreabă: „Nu cunoști regulamentul, banditule? Vrei să evadezi, hai? Ia, să-ți dau eu evadare!”... Și-mi mai căra niște pumni tot peste față. (În acest timp, unul din soldați mă orbise cu o lanternă puternică, iar cel cu câinele abia Își stăpânea fiara ca să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Într-o fracțiune de secundă, am văzut că Popescu Își pătase haină de sânge, care-mi curgea din nas și din gură, dar asta nu-1 prea preocupă. În sfârșit, obosit și gâfâind din cauza efortului, Îl aud urlând: „Marș la baraca, banditule, și te spală!” Mi-am luat haină de jos, pe care, În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei Vasile, cel mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i la prima abatere! Își face de cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la criminal trage, se simțea obligat să fie de partea stârpiturii. A doua zi am aflat ca
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i la prima abatere! Își face de cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la criminal trage, se simțea obligat să fie de partea stârpiturii. A doua zi am aflat ca Popescu, În acea noapte, măi bătuse și pe alți nenorociți pe care i-a Întâlnit prin lagăr”. ,,Transferul de la Peninsula
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
escalada: "Hai, mergem sau nu mai mergem?" Dar trebuie s-o anunț pe nevastă-mea. Unde sunt bosiacii care erau pe aici adineauri? Ar fi putut să-și miște curul și să se ducă s-o anunțe. Au șters-o bandiții, nu-i așa, Grig? Restauratorul ridică din umeri: era evident, nu? Învățătorul îi șopti la ureche locotenentului: "A fost unul dintre ăștia... Îl făcusem albie de porci pentru că puștiul lui nu vine la școală, deși i-am cumpărat pantofi, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Carol Anne în lumea spiritelor; figură reprezentativă, el este sugestiv pentru modul în care este înfățișată clasa muncitoare, needucată și cu înclinații rele, o combinație între predicatorul timid jucat de Robert Mitchum în Noaptea vînătorului (Night of the Hunter) și banditul din filmele polițiste și de groază holliwoodiene, care amenință liniștea burgheză. Conform subiectului ocult al filmului, Kane este un lider religios care, în secolul trecut, a condus un grup de fanatici fundamentaliști în California. Aceștia au locuit într-o peșteră
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
trebuie să moară cât se poate de curând. Sau mai degrabă să se căsătorească. și asta ar fi o soluție... — Să se căsătorească? Ce prostie mai e și asta, părinte? Să moară, asta trebuie! Ce-ar fi să-i facă bandiții de petrecanie În pădure? S-o necinstească și s-o omoare! Câte femei au murit astfel! — Taci, cavalere! Nu vreau să mai aud asemenea blestemății! Să moară, da, e o necesitate politică, dar nu vreau să-și piardă și sufletul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu fie descoperiți... Simeon se Înfioră. Asta era soarta lui! Nu numai că-l vor omorî, dar se vor și sluji de leșul lui. Îl vor azvârli la locul fărădelegii, astfel ca bănuiala să cadă asupra lui: un necunoscut, un bandit care omoară ca să prade, ce putea fi mai obișnuit? Numai mintea ageră a starețului Otto putea pune la cale și această a doua blestemăție, așa cum, era Încre dințat, o pusese la cale pe cea pe care el o prevenise. O
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cel ce păzește, fie altul... și, chiar dac-aș reuși să mă strecor, calul nu-l pot lua. Pe jos n-ajung prea departe, mă prind ticăloșii lui Hugo, sau mă rătăcesc prin această pustietate și cad În mâna altor bandiți... Se pare că pe-aici sunt destui...“ Dacă ar fi știut măcar drumul spre Sfântul Petru... Să se strecoare Într-acolo și să-i prevină pe călugări, sau pe cel care e În primejdie... Dar călugării nu l-ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pielea, dar moartea cu aripa sa de gheață se apropia din ce În ce. Deodată, ca prin minune, apăru alături alt călăreț, care-i strigă răgușit să se țină cât putea și, spate În spate, Încercară să facă față atacurilor bandiților. Câteva clipe luptară În tăcere. În afară de rana adâncă de la umăr Bodo mai avea alte câteva răni deschise care Îl umpluseră de sânge. Alunecă de pe cal și Ambrosius se apropie să-i dea lovitura de grație. În clipa În care vârful
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a găsit afară la poartă și l-ai trimis după ajutor pentru un alt rănit. Ții minte? Simeon dădu din cap. Da, acum Își amintea totul. — Poți să-mi spui ce s-a Întâmplat? — L-au... l-au atacat niște bandiți. și eu i-am sărit În ajutor. Cine ești și ce căutai În pădure la ceasul acela? — Sunt... Simeon vorbea cu greutate. Buzele, limba Îi erau um flate și uscate. De-abia le putea mișca. Călugărul le făcu semn celorlalți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
personalității în spiritul umanismului renascentist, al unui om total eliberat de orice constrângeri care i-ar limita dezvoltarea multiplă și armonioasă. Da. E adevărat. La început, sătenii din comunele învecinate: Niculești-Jianu, Zăvoaia, Tătaru, Cioara, Simu ne considerau niște leproși, hoți, bandiți, criminali, dușmani periculoși ai regimului. Au fost dopați permanent și insistent lămuriți să ne evite, întrucât de la nepot până la bunic suntem niște monștri, vampiri care ucid cât ai clipi, cu sânge rece. Dar adevărul învinge întotdeauna "Veritas semper vincit". Localnicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
privire, identitatea degradantă și umilă a purtătorilor săi, singura "calitate" a acestor stigmatizați, recunoscută de "bunii creștini" naziști fiind aceea de "materie primă" a cuptoarelor de la Auschwitz. Da. Babica a făcut parte din segmentul social persecutat sistematic și diabolic de bandiții comuniști pe toată perioada cât s-au aflat la putere. Închisori și lagăre. Muncă forțată. Deportări. Ce era comuna Bumbăcari decât un lagăr în aer liber?! Douăzeci de milițieni și câini-lupi de urmărire...! Babica era deosebit de credincioasă. Ortodoxă practicantă ferventă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
amintire din copilărie estre "o miuță" jucată în curtea școlii, cu o minge făcută din cârpe, una mai degrabă ovală decât rotundă. Apoi, noaptea vin soldații înarmați până-n dinți și începe un altfel de joc, un joc absurd: sunt declarați "bandiți" și "tâlhari" și duși la gară, îmbarcați în vagoane de vite și porniți într-o direcție necunoscută. Și în tot timpul acesta în mintea copiilor revine, obsesivă, ideea că vor fi duși în Rusia și făcuți săpun. Episodul călătoriei (cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ne-a scăpat decanul de atunci, profesorul Gavril Istrate. Dar pe dosarele noastre, care ne însoțeau pretutindeni unde mergeam la muncă, a fost pusă o ștampilă necruțătoare și infamantă, de "dușmani ai poporului". În ce mă privește, am fost declarat "bandit" de către un activist care primise "sarcina" de a face curățenie în facultate. Norocul meu a fost să îi am profesori pe Alexandru Dima, I. D. Lăudat, Gavril Istrate, care m-au apărat și astfel am scăpat de trimiterea la amintitele detașamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu primi raport de la deținuții din celulele în care se aplica bătaia nici la deschidere, nici la închidere. Popa spune că au existat cazuri când unii dintre cei bătuți au cerut raport, dar răspunsul a fost: 'Dute-n p... m... de bandit, ce, mie ți-ai găsit să-mi raportezi'. Etapele sistemului Odată cu declanșarea torturilor la începutul lui decembrie 1949 s-a pus la punct și sistemul după care avea să se desfășoare întreaga acțiune violentă atât în Pitești, cât și, mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fi prieteni, provocându-i la discuții amicale despre regimul aspru, despre familia lăsată în libertate și activitatea lor politică. Victimele, ale căror unice contacte în ultimele luni se rezumaseră la strigătele gardienilor când erau scoși la toaletă, însoțite de apelativul 'banditule', erau reconfortate de căldura umană care îi întâmpina, iar rezultatul era că marea majoritate se confesau colegilor de suferință. Detaliile obținute astfel de către cei puși să îi tragă de limbă pe nou-veniți erau folosite mai târziu în torturi, pentru a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
e bătut în cameră de Sorin Pintilie și de ceilalți din 'comitet'. Lazăr l-a chemat pe Pintilie și l-a întrebat ce face în cameră. Emoționat, acesta i-a răspuns: 'Tovarășe director, noi, tineretul cu convingeri comuniste, batem pe bandiții ăștia ca să declare tot ce au ascuns la Securitate'. 'Mă, ticălosule', l-a întrerupt Lazăr, 'unde te crezi tu aici? Cine ți-a dat voie, banditule, să bați? Aici în Gherla numai eu am dreptul să bat. Vom mai sta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Emoționat, acesta i-a răspuns: 'Tovarășe director, noi, tineretul cu convingeri comuniste, batem pe bandiții ăștia ca să declare tot ce au ascuns la Securitate'. 'Mă, ticălosule', l-a întrerupt Lazăr, 'unde te crezi tu aici? Cine ți-a dat voie, banditule, să bați? Aici în Gherla numai eu am dreptul să bat. Vom mai sta noi de vorbă.' După această discuție au fost întrerupte bătăile, iar Pintilie și alți agresori au fost bătuți în curte de Lazăr și gardianul Martin Fülop
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
stat de vorbă cu Gheorghe Paraschiv, Petre Stîngu, Eugen Stănescu, Silvestru Nanu și Vasile Pușcașu. Ofițerii politici Sucegan și Avădanei știau de fiecare dată când cineva murea din cauza bătăilor, dar spuneau: 'dă-l în p... m... că a fost un bandit', atrăgând atenția agresorilor să nu mai omoare: nu voi răspundeți... voi sunteți deținuți, n-are ce vă face, ci eu răspund. Ce, vreți să mă băgați în pușcărie? Asta nu trebuie să vă descurajeze, însă fiți mai atenți și țineți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și el la Pitești, din iunie 1950 activând la Gherla. În urma bătăilor la care a participat, au murit Vasile Dumitru, la camera 98, și Garofil Dimciu, bătut în mai multe camere. Eliberat, și-a denunțat părinții și cumnații ca fiind bandiți, recunoscând că: ' Mi-e groază de tot ceiace am făcut și nu sunt crezut'. Tatăl lui Octavian Voinea fusese legionar, împușcat în 1939. Voinea a activat în legiune de la 13 ani și a luptat pe front în al doilea război
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
spunând că este legionar fanatic, iar anchetatorul adaugă apoi în procesul-verbal o afirmație atribuită lui Pușcașu: 'Nu vreau să părăsesc poziția banditească, deoarece sunt legionar și refuz să răspund la întrebări', ca și cum legionarii s-ar fi acuzat singuri că sunt bandiți. În schimb, Popa descrie în amănunt activitatea sa 'legionară' de 'spionaj' de la Gherla, motiv pentru care, cred autorii, i-a fost comutată pedeapsa. Rechizitoriul preia declarațiile autoincriminante luate sub tortură, fără a aduce vreo altă probă, iar sentința reia aceleași
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-l reanimeze. Țurcanu l-a întrebat ciocănindu-l batjocoritor în cap: ' Vrei să mori, Șura? N-avea grijă, că n-ai să scapi. Ai vrea tu, dar n-a sosit încă vremea. Iar martir n-ai să devii niciodată, bandit ce ești!', apoi a continuat să îl lovească. Țurcanu s-a oprit din cauza unei convulsii puternice a lui Bogdanovici, căruia Holdevici i-a scos limba din gât. Leșinat, a fost scos din cameră. Prin aprilie 1950 se găsea în camera
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu Bogdănescu în București. Acesta era deja medic: Cum m-a văzut, m-a luat de gât, amenințându-mă că mă dă pe mâna Securității: ' Ai spus, când ați fost dați afară din Facultate, că cei rămași sunt oamenii Securității, banditule', a urlat el. ' Cred că n-am greșit', i-am răspuns. Țipând în continuare a atras atenția trecătorilor. Câțiva dintre ei, mai curajoși, înțelegând despre ce este vorba, m-au luat sub protecția lor, plecând împreună. Se știe, de asemenea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la torturarea zilnică a lui Dumitrescu la camera 2-subsol. Nemaiputând suporta bătăile, acesta l-a înfruntat într-o zi pe Titus Leonida, care tocmai se pregătea să îl schingiuiască din nou: Ba ai să torturezi pe p...a mă-tii, bandit și ticălos fără de margini. M-ai scăpat, nărodule, din mână. Mai sunt încă treizeci de minute și puteți să mă pupați în cur toți deodată sau chiar pe rând, dacă asta vă va fi voia. Tâmpiților, am băut toată cutia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]