6,215 matches
-
nu storceai lămâi în apă nu puneai mentă în ceai mă priveai doar intens trimițând flacăra ochilor tăi să aprindă focul sub ceaun nu vorbi acum e și flacăra mea acolo NELINIȘTE (lui Petru M. Haș) prietenul meu - poetul - purta barbă îngălbenea copacii cu vorbe sezoniere și parfumat tutun de pipă făcea reverențe mulate pe falduri mondene bea stele aparențe muguri prietenul meu - poetul - scotea apă pentru setea noastră de iluzii c- un poem prin iarba căruia treceam în pantaloni albaștri
PESCAR HOINAR (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350283_a_351612]
-
O zi e cât un veac, îi macină rutină, Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată, Învinși de ani și boli, așteaptă, poate mâine, Feciorul dus departe, va fi să bată-n poartă. Adună-n barbă lacrimi mâncând un colț de pâine. E ocupat probabil, își spune mama-n gând, Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește, Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Neputincios tătucul
LACRIMA DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350335_a_351664]
-
raportează doar la aspectul exterior al unui om, ca principal mijloc de catalogare a individului și neglijează aspectul interior, cel spiritual. Pe stradă, vedem un bărbat cu părul lung și cercel în ureche. Altul este ras în cap și are barba lungă. O femeie are pantalonii prea strâmți și decolteul prea mare. O bătrână poartă perucă și este fardată strident, ca și cum ar pleca la petrecerea de împlinire a douăzeci de ani. O tânără are mai multe șuvițe colorate, este fardată strident
NORMALITATEA, UN CONCEPT RELATIV de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350380_a_351709]
-
stătea în loc. Când m-am ridicat în picioare ușa bisericii s-a deschis și mai mulți călugări au pășit înăuntru. Mă băteau pe umeri zâmbind și îmi spuneau ceva în limba greacă, dar nu înțelegeam nimic. Un călugăr cu o barbă mare, roșie și creață mi-a vorbit pe românește. - Acum înțelegi de ce am renunțat la lume, la toate cele care-i ispitesc pe oamenii obișnuiți? După ce ai cunoscut-O, cele lumești încep să-ți pută iar parfumul athonit al Maicii
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
făcut timpul cu noi. Eu mă îngrășasem, iar el slăbise foarte mult. Eu chelisem iar părul lui era mai bogat ca în tinerețe, prins în coadă la spate. Ridurile îmi brăzdau fața, pe când pielea lui era netedă în dreptul ochilor. O barbă deasă, albită pe alocuri îl făcea și mai slab. Degetele mele deveniseră groase și butucănoase, pe când ale lui erau slabe și subțiri. Ochii mei erau opaci și reci, pe când ai lui erau blânzi și calzi. Pustnicul cel tânăr și educat
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
le reteza fulgerător cu un paloș de demnitate feminină, rar întâlnită”; 4. “Dincolo de aparențe” - fragment din emisiunea TV, realizată de Florentina Fântânaru; 5. Acum; 6. Moartea vânătorului; 7. Gâștele; Capitolul II (sau mici povestiri ajutătoare pentru regăsirea de sine); 1. Barba (eseu despre libertate - sau cum era să mă pierd pe mine însumi); 2. Biblioteca (o simplă adresă în România sau cum era să mă pierd în propria-mi țară); 3. Turismul salvator (sau unica soluție de ieși din criză); 4
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
oarecare! Nu știu ce presupune funcția, în expresia dată, dar nu are importanță acest aspect. Le-am răspuns celor în cauză: „Scriu, dar nu așa de bine să pot pătrunde în paginile acestor reviste”. Acum, la mintea mea, îmi șoptesc neauzit în barbă: „Dacă nu scriu prea bine, de ce alții zic că da? Domnul Director este pretențios, nu publică orice și pe oricine, dar nici nu am trimis materiale pentru publicat. De ce? Nu știu...”. Drept urmare, votați în contul meu încă o MUSTRARE? Da
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trec paparudele pe drum, Țigani făloși, mustăți stufoase, O șatra se îndrepta, lin, Spre satul mic cu case joase. Se adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii beau rachiu din ploști, Fără regrete sau măsură
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii beau rachiu din ploști, Fără regrete sau măsură... Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
dat, probabil într-o conjunctură asemănătoare, că nici cu boala aia de nevastă-sa nu era de glumit)? Veronel repetă clasica figură a vițelului aflat la poarta nouă, o expresie ce-i era de fapt caracteristică. Securistul se scărpină în barba puțin nerasă, numai atât cît să dea impresia de muncă fără odihnă!! Adevărul e că el avea soluția încă de la început pusă la așa numitul plan B, cel nelipsit în strategiile brațului înarmat al partidului (denumirea de fală a instituției
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAȚI (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Și-au mai trecut câteva veacuri... ...Undeva în Carpați trăia un bătrân uitat de vreme, cu pletele și barba albe până la piept. Ducea viața ca un pustnic într-o imensă vilă. Nu avea pe nimeni în apropiere, doar grădina cu flori și mormintele dintre ronduri ale soției, copiilor și nepoților. Strănepoților nu le știa numărul și nici prin ce
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
auzim aprecieri la adresa unui copil, de genul: ”vorbește ca un om atât de mare la minte și la inimă”. Ceea ce mintea înțelepților nu vede practică un suflet de copil în simplitatea lui. Facem un arc peste timp, un moșneag cu barba albă, împovărat de ani, de boli, dureri și suferințe, așteptând pe patul de spital o salvare mântuitoare. În aceste momente de așteptare, iată că se apropie o femeie zâmbitoare, cu fața senină, luminoasă și plină de viață. S-apleacă la
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
cu trei lame, dar electrică. A primit-o cadou de la S, feciorul lui. Acum bărbieritul nu mai e un chin. Degeaba. Că de bărbierit uită cu săptămânile. Când își dă seama că a trecut mult timp, zice că-și lasă barbă. Nu-l ține mult. Se duce la oraș și-și tunde și chica și barba. E șapte și-un sfert. Mai are ceva timp. Se spală pe dinți. Femeile au terminat, își numără banii lăsați de P pe televizor. Sunt
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
nu mai e un chin. Degeaba. Că de bărbierit uită cu săptămânile. Când își dă seama că a trecut mult timp, zice că-și lasă barbă. Nu-l ține mult. Se duce la oraș și-și tunde și chica și barba. E șapte și-un sfert. Mai are ceva timp. Se spală pe dinți. Femeile au terminat, își numără banii lăsați de P pe televizor. Sunt toți. Dau bună ziua și-l lasă singur pe P. Or să vină mai târziu, cu
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
-i păsa de-a mea durere, a plecat așa... spre neștiut și nu mi-a lăsat vreo mângâiere. Dar poltrona n-a murit de tot, știu că mâine ea o să re-nvie și rămân cu plânsul meu netot înnodat în barba-mi colilie. De-o veni la mine, am s-o prind s-o zidesc în suflet-colivie și-o să-i spun doar vorbe de alint, jur pe barba mea cea colilie! Leonid IACOB Referință Bibliografică: jurământ / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
JURĂMÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348708_a_350037]
-
mâine ea o să re-nvie și rămân cu plânsul meu netot înnodat în barba-mi colilie. De-o veni la mine, am s-o prind s-o zidesc în suflet-colivie și-o să-i spun doar vorbe de alint, jur pe barba mea cea colilie! Leonid IACOB Referință Bibliografică: jurământ / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
JURĂMÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348708_a_350037]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ÎN IARNA ASTA TRIUMFALĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului în iarna asta, cea mai albă, îmi primenesc veșmintele și părul meu, negru, din barbă, îmi tot arată... dintele. deși e iarna cea mai dalbă, din câte-au nins pe trupul meu, mi-a înflorit la geam o nalbă și eu mă sui spre empireu... în iarna asta, triumfală, e mult mai alb în așternut
ÎN IARNA ASTA TRIUMFALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348762_a_350091]
-
undei înghețate a unui crivăț. În ograda lui Gheorghe, zis Tălâmbu, o fiară apărută de cine știe unde, una mai cumplită decât cele din vechile povești, se pregătea să sfâșie întreaga populație, fără nici o discriminare. De spaimă, toată suflarea, de la fașă la barbă albă, năvăli la gardul solid, construit din tulpini de floarea soarelui, care împrejmuia, precum un zid de cetate, bătătura gospodarului. Priveau ca hipnotizați cum teribila bestie, așezată într-un colț, se pregătea de atac. Ochii roșii, botul însângerat și sunetele
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
deschis ca o gură de jivină uriașă. Da, se găsea pe-un mal! Și nici o trecere deasupra prăpăstioasei cave! Încurcat, își trecu mâinile peste față. Răstimpul câștigat îl afundă mai mult în loc să-l dumirească. Își simți chipul cotropit de o barbă deasă lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către gură un smoc de ierburi cu degetele
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
El e! se sumeți un glas spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l doborâm și să-l biciuim drept pedeapsă! Apoi să-l lăsăm ciung și orb! zbieră un glas gros de vătaf. Nicodim, cu spatele la râpă și cu barba în vânt, îi înfruntă pe săteni: - N-am furat nimic! E-nșelătoria voastră! Eu țin post, mă hrănesc doar cu verdețuri și rădăcini, așa mi-a poruncit bunul Dumnezeu, să capăt puteri să-mi găsesc locul de clădit mănăstire! tună
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
care-ncotro, călcându-l în picioare pe slutul ce pusese la cale înșelăciunea cu găinile, pentru a-l opri pe Nicodim din drumul lui sfânt. Când era aproape să termine de străbătut podul-minune, se porni o vâltoare care-i amestecă barba cu straiul, până ce Nicodim căzu în genunchi, în căutare de sprijin... Se trezi pe celălalt mal. Era în mijlocul drumului, aerul se limpezise, mașina strălucea în soare dincolo, unde o lăsase... Își pipăi fața și realiză lipsa a ceva ce avusese
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
în genunchi, în căutare de sprijin... Se trezi pe celălalt mal. Era în mijlocul drumului, aerul se limpezise, mașina strălucea în soare dincolo, unde o lăsase... Își pipăi fața și realiză lipsa a ceva ce avusese doar în scurta sa viziune - barba deasă, veșmântul de călugăr sfânt... Se-ntoase la mașină socotind că mai avea doar vreo douăzeci de km până la Tismana. Urmărit de ochii unor bătrâni curioși ai locului, se urcă și demară aproape fără zgomot, cu sfiala cuvenită locului și momentului
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
ale rondurilor de flori multicolore, parcul avea și o atracție aparte: pictorul. De dimineață până târziu spre seară, cât îl îngăduia lumina, pe o alee ferită, își așeza șevaletul un pictor cu părul alb, leonin, cu fața invadată de o barbă luxuriantă și cam neîngrijită, cu ochii mijiți mereu la cel care-i servea drept model, cu lavaliera demodată, cu buline mici argintii, picat ca din alte vremi... Îl vedeai cum își ațintea modelul o clipă, apoi cu mișcări rapide de
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
te culci? Vezi că vine lupul... - Nu, nu mai vine, l-a păpat capră...” Prin sensibilitatea pe care o manifestă, copilașii uneori reacționează cu oarecare teamă la situațiile noi în care sunt puși: „...am improvizat noi un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut, a început să tremure. - Anastasia, spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot vobi, îmi temulă gula...” Atât prin comportament dar și prin agilitatea și agerimea minții lor, copii
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
politică partizană. A făcut declarația că să înțeleagă toți cre(ș)tinii! Poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române nu are legatură cu ce face popa Xulescu în teritoriu, cum bine zice Călin. Acel slujitor al Domnului pierde încrederea enoriașilor pre barba lui, dacă se pretează la așa ceva. Și Biserica pierde în ansamblu ei. Și așa atacurile sunt tot mai virulente împotriva ei! Concluzie. La aproape 150 de ani de la prima experiență real-pozitivă, de necontestat, cu un conducător de altă etnie nu
TABLETA DE WEEKEND (74): VREAU O ROMÂNIE ÎN CARE ÎNJURĂTURA SĂ NU MAI FIE POLITICĂ DE STAT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349404_a_350733]