2,601 matches
-
nu ne-am putut înăbuși un sentiment de regret; nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și singurătățile sale dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat! Și totuși aceste maluri devastate au fost înfloritoare cândva! Li se rezervă oare un viitor compensator? Oare va trece turcul în sfârșit înapoi peste Bosfor? Vor reuși oare într-o bună zi descendenții colonilor romani
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
inocența tinerei fete nu e cruțată. Atenția continuă, deferența politicoasă, toate gesturile delicate care înseamnă salvgardarea și farmecul societății occidentale nu sunt cunoscute sau nu sunt practicate, ceea ce e același lucru. Situația de inferioritate rezervată femeii ține încă de secolele barbare; abuzul de divorț perpetuează această stare de regretabilă înjosire. Femeia nu e respectată, nu e stimată; e căutată dacă e bogată; e urmărită atâta vreme cât e tânără și frumoasă. Nimeni nu se preocupă de calitățile ei morale sau de valoarea sa
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tulbură din cauza lor; dacă piere copilul, popa se felicită pentru asta și asigură că a trimis un înger în cer. Totuși, unul dintre cei prezenți, om de bine și prieten al progresului, crezu de datoria lui să protesteze împotriva obiceiului barbar păstrat de clerul din Orient și să recomande simplitatea botezului catolic sau chiar protestant. "O! dragul meu, spuse nobila nașă, cât de puțin bun-gust aveți cu inovațiile dumneavoastră! Nu știți oare că botezul prin cufundare purifică de toate murdăriile? Creștinii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în Occident marchează, în opinia anumitor autori, o adevărată perioadă a întunericului 388, supusă invaziilor, războaielor și ocupațiilor teritoriale, în ansamblu, unor condiții potrivnice fundamentării unui stil artistic creștin bine definit. Cu toate acestea, în ciuda luptei iconoclaste sau a năvălirilor barbare ce au urmat, reprezentările artistice creștine au continuat să existe și să se dezvolte în special în spațiul monastic, cunoscând atât în manuscrisele, cât și în arhitectura vremii, influențele artizanilor nordici 389, care au adus în cadrul imagisticii sacre occidentale, elementele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creștin. În Shakespeare n-ai să găsești un aer atât de tare ca în Zarathustra, zice el însuși despre sine. Cât despre Shakespeare, în general n-are cultură... - Așa zice? - Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, îi spune geniu barbar, dar asta pentru că Shakespeare nu scria ca Racine și Corneille. E mai explicabil. Cine sparge formele clasice poate să pară unui contemporan sau iubitor al clasicismului, barbar. Îi place însă Heine, care e evreu, a, ha, ha, cum se împacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cultură... - Așa zice? - Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, îi spune geniu barbar, dar asta pentru că Shakespeare nu scria ca Racine și Corneille. E mai explicabil. Cine sparge formele clasice poate să pară unui contemporan sau iubitor al clasicismului, barbar. Îi place însă Heine, care e evreu, a, ha, ha, cum se împacă Goebbels cu chestia asta nu știu... Și mai cine crezi? Cine crezi că îi place? - Ei, cine? - Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... Miron se îneca de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
umane, continuă el, aveau suficiente "progenituri", care completau rapid "locurile eliberate de morți". Motiv pentru care nu avea importanță cât de mulți erau exterminați, atâta vreme cât rămânea un nucleu uman care să perpetueze specia. Filosofia reflectată de această afirmație era prea barbară pentru Marin. ― De aceea te vom distruge. Genul tău de raționament nu ne place! ― Tu vorbi complet stupid. Gândire emotivă tipic umană. Când fi binevoitori, oamenii vorbi cu compasiune și cu o logică aparentă. Dar realitatea alta. Când apărea ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
raționament nu ne place! ― Tu vorbi complet stupid. Gândire emotivă tipic umană. Când fi binevoitori, oamenii vorbi cu compasiune și cu o logică aparentă. Dar realitatea alta. Când apărea ura, logica se deforma. Atunci, distrugere. Lipsit de sens, mult mai barbar decât eu. Eu face ce a fi logic, nici mai mult, nici mai puțin. Marin recunoscu că era puțin adevăr în analiza Creierului. Dar argumentele nu îl impresionară. ― Un creier mecanic care controlează ființele umane nu ne interesează deloc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din orice fel de competiție. Învăța perfect la fiecare obiect, indiferent dacă avea sau nu aptitudini pentru disciplina respectivă, era un sportiv de elită, un băiat foarte elegant și manierat. Traian era un matematician înrăit, un copil de o frumusețe barbară, cu ochi mari și negri, umbriți de gene dese, cu buze senzuale, dar era cam micuț de statură. Cu Emil îmi împărtășeam multe intimități, era foarte inteligent, observa cu atenție totul în jur și păstra tăcerea, așa încật îmi devenea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!.. Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul puternic după ea. Cîntarea? Cea mai naltă și cea mai îndrăsneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică și-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ș-aruncă sulița prin nori de-aramă, Care trece-un ac de aur într-a cerului maramă, Arătând pe neauă drumul l-al Italiei pământ. Ei se duc-se duc prin câmpii așternuți cu-albă ninsoare, Strălucea albastru-oțelul de pe membrele barbare, Pletele le-îmfla furtuna, bărbile sclipeau în vânt. Ei apar pe-un dâmb al Romei - ea dormea sfântă ș-antică. Peste lumea-i adormită cîte-o stea din ceruri pică, Secoli grămădiți într-însa dorm ca și când n-ar fi fost. Cugetat-ați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zare pierdutele-nceputuri, Un râu de scînteiare lucească lănci și săbii, Iar marea se-nspăimînte de negrele-mi corăbii. Astfel răsboiu porni-voiu. Voiu arunca încalte O jumătate-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: - un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruina. Ruga-mă-voiu cu mâna uscată ținând strana, De-asupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voiu pune alăturea sicriul, Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul, Să simt că nu se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
LIMBI] 2258 Când dezvoltarea literaturei ajunge la punctul acela unde scriitorii își înving și-și dominează limba, deși încă cu oarecare cheltuială de putere, atuncea ei scriu mai bine. Momentul ce precedă acestui stadiu se luptă cu o limbă încă barbară, momentul ce urmează se lasă cu totul în largul unei limbe învinse deja și stilul devine de toate zilele, lat. Aceasta nu oprește cele două momente dintâi să se întîlnească în timp, încît discrețiunea lor să nu se afle decât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
venea să creadă că i-au țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde altfel, parcă-i prezentase raportul programului ei! Frica... teama se înstăpânise asupra femeii! Așa auzise că își dresează unii caii cu metode barbare . Se așează în cerc cu bâte și îi acoperă capul cu un sac... îl lovesc fără milă în timp ce numai stăpânul îi vorbește și zbiară. Când bătaia înceta, lângă cal rămânea numai el... mintea calului se asocia cu glasul, bătaia cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luam bătaia de rigoare de la ai mei, uimiți cât eram de stricător), mă apucam să demontez carcasa 43 de tablă "ca să văd ce e-n ea". Bănuiala mea este că, de fapt, aici vroisem să ajung de la bun început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte una, și nici n-aveam răbdare. Luam ciocanul și-i trăgeam broaștei la cap
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
renumiți însă prin totala nepăsare pe care le-o arătăm, atunci când nu le sîntem de-a dreptul ostili. De două sute de ani oamenii minunați ai științei și literelor românești au apărut nu spre mândria, ci în pofida tuturor, sfîrșind-o "în cerc barbar și fără sentiment". Nimeni nu dorește la noi ivirea unui nou mare poet, unui nou mare romancier, unui nou mare critic. Două mituri naționale, ambele la fel de cornute străjuiesc, ca două animale heraldice, stema vrajbei noastre: capra vecinului și diavolul care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fim circumspecți în privința afirmării dreptului nostru de întîi născuți întru marea cultură. Dacă filozoful grec citat de Diogenes Laertios putea spune cu trufie: "Sînt fericit că m-am născut om și nu animal, bărbat și nu femeie, grec și nu barbar", 206 astăzi aceste discriminări par ele însele un atribut al barbariei. Căci, în definitiv, Europa e departe de a fi o insulă izolată a spiritului, asemeni Laputei lui Swift sau Provinciei Pedagogice a lui Goethe, în care cultura înaltă, "tot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Europa nu era mai mult decât o nimfă răpită de Zeus pe spinarea eternului taur cretan (poate cel mai durabil simbol al vechiului continent)? A existat strania lume a lui Arthur și-a lui Lancelot, plină de arabi și miracole, barbară și strident colorată ca un joc de strategie pentru computer? Libertina lume a lui Fragonard? Eroica lume a lui Napoleon, populată parcă numai de soldați de plumb? Lumea de peliculă alb-negru, înecată și plină de pete, a lui 1900, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
romînul de serviciu", invitat stereotip să-și reprezinte țara la colocvii și simpozioane. Nu am nimic de reprezentat în afară de mine însumi, de patria scrierilor mele. Aș putea fi portughez, eston sau elvețian. Aș putea fi bărbat sau femeie, grec sau barbar. Textura scrierilor mele ar fi, firește, alta mereu, dar spiritul lor ar rămâne mereu neschimbat. Căci Valery nu greșea cu totul când afirma că toate poemele scrise 210 vreodată ar putea fi atribuite unui singur poet atemporal, nimeni altul decât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acoperișul rotund ca o ciupercă al palatului, făcut numai din fildeș, la mijloc cu încrustația unui soare uriaș de aur de la care porneau raze lungi din oricalc, mai sus, pe o altă terasă a colinei, se zărea clădirea de înfățișare barbară a Marelui Templu al celor cinci zei mari, stăpâni ai vieții și ai morții acestei lumi, cărora li se închina din vechime poporul atlant. Aceleași metale intraseră și în alcătuirea templului, dar amestecul lor ciudat de frumos și nesemănând cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Chinei timp de mii de ani înainte de secolul XX. Cucerită de câteva ori de invadatori tătari, mongoli și manciurieni, China nu a făcut decât să stea liniștită și să „li se bage pe sub piele”, seducându-i pe acești puternici agresori barbari cu farmecele irezistibile ale mâncărurilor și îmbrăcăminții chineze, ale picturii și poeziei, muzicii și dansului și, nu în cele din urmă, ale femeilor chineze. În loc să lupte cu foc împotriva focului, China a luptat cu apă împotriva focului și a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Elena Marin Alexe Mă-ntorc ades prin vreme și Te zăresc pe-un munte, Răpus printre blesteme, cu spini înfipți pe frunte, În jurul Tău, străinii, cu-apucături barbare, Nu-Ți înțeleg menirea, vor doar să Te omoare. Prea multă acuzare, durerea Te-mpresoară, Romanii duri și gloata din jur Te înfioară. Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare, Din palme-Ți mușcă fierul cu sete arzătoare. Îl strigi încet
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]