2,816 matches
-
am zice eminescian, în lăuntru se deșteaptă), el își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar în „figuri” ce corespund, în mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului; proliferarea barocă a podoabei în spațiile de joc (dans, sport etc.) răspunde, prin definiție, iarăși, unei astfel de ambianțe; dinamismul însuși al viziunii permite, de asemenea, apropierea de starea de sărbătoare, cu atât mai mult cu cât el apare adesea în opoziție
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din context, astfel de imagini - alese de noi dintre cele mai „forțate” și mai șocante, de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, în linii mari, într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizând pe ingeniozitate și subtilitate, unificând, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse în context, imaginile de această factură participă totuși, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, în linii mari, într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizând pe ingeniozitate și subtilitate, unificând, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse în context, imaginile de această factură participă totuși, de cele mai multe ori, la realizarea unei relative unități de viziune, în sensul conturării universului ca spectacol
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
parte prin multiplicarea lor în serii de aproximativă echivalență. Caracterul „descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel în corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective învinse”. Or, încercând să degajăm ceva din toposurile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de treceri bruște de la o perspectivă la alta. Cum aproape fiecare vers conține o imagine nu tocmai obișnuită, atenția cititorului e reținută, fie și momentan, de imaginea în sine, încât se produce un fenomen similar cu cel observat în literatura barocă, și anume de „neantizare mallarméeană a obiectului”, sau cu ceea ce Blaga numise, în Trilogia culturii, „tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea în spațiul asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al țărânei asemeni cu țărâna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la început până la sfârșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat într-o întinsă serie metaforică: oglinda (atât de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos în care imaginea eului și imaginile lumii se pot întâlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
punct încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii în relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămân în plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot în scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sâmburele metaforic germinează în acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
subliniat acest lucru în mai multe rânduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, până la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte s-a observat că „singura rudenie între cuvinte este virtutea lor (îndepărtată de altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a unei ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă în ornamentația excesivă, în acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintre volume chiar Ontologia cristalului (1994). Altminteri, nici poezia lui Viorel Dinescu nu satisface canonul postmodernist, de unde relativa lui izolare de generație. Se mai poate invoca celebra teorie a cristalizării în dragoste, a lui Stendhal, dar și poeticile de tip baroc). Cât privește personajul Svetlanei Paleologu-Matta, numele de Cristal i l-a dat un prieten medic, Iura. Deși mineralul prin excelență, în stare pură, rezultat a mii de ani de presiune telurică, cristalul aparține mai multor niveluri de Realitate (în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de transparență din următorul mileniu, ca depășire a paradigmei moderniste și postmoderniste, ultima eșuând într-o eterogenitate desfrânată. Cristalul material acumulează o enormă cantitate de energie care nu dispare niciodată. Reflexele sale contradictorii îl destinează, totuși, privirii superficiale, de tip baroc. Cristalul imaterial, produs al sistemului limbic, nu se știe cum, ne poartă în magia transparențelor sufletului, anunțate încă de cristalul material dintr-un pahar, care, spre exemplu, poate transforma o banală băutură în magie euharistică. Putem purcede la o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Efectele acestei receptări hiperempatice persistă și în eseul monografic Radu Stanca. Poezie și teatru (1978), cu toate că și aici ele sunt parțial compensate de finețea interpretării și de aria largă a contextualizărilor. V. identifică specificul operei lui Radu Stanca în „tensiunea barocă” dintre iluzie și deziluzie, în urma căreia „creatorul joacă rolul pe care îl are și în viață, altfel spus, își regizează destinul”, adeverind astfel faptul că „viața este teatru, după cum teatrul devine viață”. Această „tensiune barocă” e asumată în Modelul și
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
lui Radu Stanca în „tensiunea barocă” dintre iluzie și deziluzie, în urma căreia „creatorul joacă rolul pe care îl are și în viață, altfel spus, își regizează destinul”, adeverind astfel faptul că „viața este teatru, după cum teatrul devine viață”. Această „tensiune barocă” e asumată în Modelul și oglinda (1982; Premiul „G. Călinescu” al Uniunii Scriitorilor) sub forma unei veritabile metode critice, pe care autorul și-o explicitează pornind tocmai de la „romanul epistolar” I. Negoițescu - Radu Stanca, care scoate cel mai bine în
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 310-311; Mihai Bordeianu, O cronică rimată referitoare la uciderea lui Grigore Alexandru Ghica vodă, CRC, 1977, 26; Dicț. lit. 1900, 901; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996, 266-275; Eugen Negrici, Poezia medievală în limba română, Craiova, 1996, 169; Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, București, 1997, 109; Mazilu, Recitind, II, 174-177. D. H. M.
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
traducerilor anterioare, și o antologie creștină, cu deosebite virtuți literare. Știe să depășească structura și normele compoziționale, destul de simple, ale vechilor modele, supunându-le unor transformări artistice sub influența literaturii omiletice ucrainene, ruse sau polone, tot mai complexă în epoca barocă. O serie de componente ale Cazaniei - dramatismul și retorismul, proza ritmată, narațiunea istorică, elogiul naturii și al omului, lauda patriei și a limbii naționale - pot fi interpretate ca influențe ale barocului. Prin intuiția și talentul său, V. a reușit să
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
posibilitatea unui salt peste mai multe trepte sociale. O țară, Franța, care era de aproape două ori mai mare decât Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac, o epocă barocă în care cultul eroului - Mazarin era fascinat de genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declara:„m-am atașat instinctiv de geniul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vechiul pavilion de vânătoare într-un adevărat simbol al națiunii franceze din perioada barocului și într-un centru al curții regale. Literatura apocrifă a jucat un rol deosebit de important în alegerea temelor și motivelor ce au stat la baza monumentelor baroce ale secolului al XVII-lea. Prima sursă de inspirație pentru arhitectura grădinilor palatului Versailles a fost lucrarea apocrifă Hypnerotomachia Poliphili, ubi humana omnia non nisi somnium esse ostendit, atque obiter plurima scitu sanequam digna commemorat cunoscută cu titlul prescurtat: Hypnerotomachia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
unui preot a fost de acord să și distrugă toate operele și toate compozițiile. Însă Lully a fost cel care a triumfat în defavoarea bisericii catolice, deoarece a ars numai niște copiii, originalele fiind ascunse și devenind un exemplu al muzicii baroce pentru generațiile următoare. Un alt nume important în lumea muzicală franceză a secolului al XVII-lea era Michel Richard Delalande. Conform tradiției, Ludovic al XIVlea organiza un concurs între compozitori. Le oferea un text religios, aceștia trebuind să compună muzica
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice foarte diferite implicate de arta bizantină și chineză. Mai ales în Germania există o pletoră de studii, multe dintre ele influențate de Spengler, asupra omului-gotic, omului baroc - toți presupuși a fi complet diferiți de epoca noastră, trăind într-o lume proprie. În studiul literaturii, această încercare de reconstituire istorică a dus la punerea unui puternic accent pe intențiile autorilor, intenții care se presupune că pot fi studiate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană depășise iluminismul și așa mai departe, în general, importanța barierelor lingvistice a fost în mod cu totul nejustificat exagerată în cursul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
evoluția regizorului Mircea Daneliuc odată cu Glissando (1984). Renunțând la domeniul filmului realist de actualitate, slab reprezentat în filmul românesc, pe care îl îmbogățise cu trei pelicule remarcabile - Cursa, Probă de microfon și Croaziera -, Daneliuc se afundă în oniric, metaforic, alegoric, baroc. Spațiul-timp din Glissando e o pseudo-Românie a anilor ’30, un univers oscilând la granița visului. Sensul fimului nu poate să stea în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou, narată neatașant pentru spectator. În
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
an, 1984, aplauzele Occidentului și premiul de regie la Cannes. În schimb, ținta vizată de Daneliuc va fi atinsă, cu mijloace asemănătoare, căzute în desuetudine după colapsul comunismului, de Dan Pița în 1992. Utilizând aceeași metaforă încărcată a hotelului-carceră-ospiciu, imaginile baroce ale lui Călin Ghibu și pe Ștefan Iordache într-un rol asemănător, Dan Pița a câștigat Leul de argint la Veneția. Casa dintre câmpuri (1980) sau Canalia socialistă Cu Desfășurarea (1955), realizat după lichidarea „devierii de dreapta” Pauker-Luca-Georgescu și moartea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
singurul element nondiegetic în Croaziera este cântecul auzit sporadic al Violetei Ciomârtan, cu singulara ei voce copilărească. Pița, în schimb, intervine vizibil și masiv în fluxul narativ. Tot felul de „simboale” tarkovskistoide cutreieră ecranul, calul mergând liber pe șosea, poarta barocă în plin câmp, tunelul acvatic înecat în vegetație în care se refugiază, exasperat de societate, tovarășul Mitică, muzica lui Adrian Enescu, care amintește în mod repetat și supărător de acordurile artemieviene din Stalker. Personajele sunt puse în situații, nu le
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să atragă atenția în așa măsură încât să stârnească invidie în jurul lor. Și aici nu fac referire doar la relația om-cărămidă. Ansamblul din care fac parte să fie interpretat ca un loc de adunare al mai multor generații. Astfel stilul baroc se poate compara cu cel gotic și invers. Printre ruinele valoroase -bătrâni înțelepțisă iasă câte un pui proaspăt adaptat la nevoile vieții cotidiene; și, de ce nu, un major al vremurilor lui Hitler ori Ceaușescu. Asta da perspectivă asupra orașului! Clădirile
Știm noi ce e arhitectura?. In: Apogeul by Bogdana Metelescu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1798]