1,448 matches
-
UNESCO din anul 1995. Napoli se numără printre centrele cu cea mai mare densitate a edificiilor culturale și istorice, acoperind o istorie de peste 2800 ani: castele, biserici, fântâni, arhitectură antică. Foarte bine reprezentate în Napoli sunt perioada medievală, Renașterea și Barocul. Cu cele 448 biserici vechi, Napoli poate fi considerat unul dintre cele mai catolice orașe din lume. Printre obiectivele care se pot vizita în acest frumos oraș sunt: Piazza del Plebiscito (cea mai mare piață din Napoli, cu clădiri de
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
lui Traian; Catacombele: Circus Maximus; Băile lui Caracalla etc. Reprezentative pentru perioada medievală sunt o serie de biserici paleocreștine, între care: Santa Maria Maggiore și San Paolo Fuori de Mura, cu mozaicuri prețioase din secolul IV. Perioada Renașterii și a Barocului nu este nicăieri mai bine reprezentată ca în Roma, decât la Florența. De atunci datează: Piazza del Campidoglio (a lui Michelangelo), Pallazzo Senatorio, Palazzo del Quirinale (reședința oficială a președintelui Italiei), Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi, Pallazo
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
de atracție a fluxurilor turistice. Un număr mare de vizitatori sunt interesați de Muzeul Ermitaj, care este unul dintre cele mai frecventate muzee din lume, cu cca.2,5 milioane turiști pe an. Mai multe stiluri arhitecturale se îmbină armonios: baroc (petrin și elizabetan), neoclasic, romantic. În spațiul urban se găsesc peste 8000 de monumente arhitecturale (în ciuda continuării distrugerii unor clădiri vechi din centrul istoric până în anul 2005, în scopul construirii unor noi clădiri). Față de Moscova, de exemplu, arhitectura istorică din
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
În spațiul urban se găsesc peste 8000 de monumente arhitecturale (în ciuda continuării distrugerii unor clădiri vechi din centrul istoric până în anul 2005, în scopul construirii unor noi clădiri). Față de Moscova, de exemplu, arhitectura istorică din Sankt Petersburg (mai ales cea baroc și neoclasică a secolelor XVIII și XIX) s-a păstrat într-un procent mai mare. Zgârie-norii lipsesc din peisajul orașului, ca urmare a unor reglementări ce interzic astfel de construcții în centrul orașului. Festivalul Nopților Albe ese un eveniment ce
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
procedat până acum), s-a trecut la adevărate sinteze în cadrul unor mari perioade cronologice și stilistice. Iar în interiorul acestor compartimente este introdusă, în seria respectivă de fapte literare, contribuția aproape a fiecărei literaturi europene. Totul subsumat categoriei generale: Umanismul Renașterii, Barocul triumfător și Clasicismul francez, Luminile, Sfârșitul secolului, Timpul ideologiilor, După război etc. În cadrul acestor compartimente largi unde se fac eforturi deosebite de a depăși eurocentrismul tradițional al acestor istorii colective pot fi întâlnite și o serie de referințe românești. Ne
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
țară, în direcția cea bună. Vom reveni asupra acestui aspect, aparent pur tehnic. Esențial însă. Câte și cum sunt referințele românești în Histoire de la litterature europeenne. Literatura română își face apariția dacă lectura noastră a fost atentă abia în perioada Barocului triumfător, la subcapitolul De l'histoire anecdotique à l'histoire raisonnee. Este amintit Miron Costin, care privilegiază dimensiunea evenimențială a istoriei. Dar i se amintește doar Cronica Moldovei scrisă în limba... polonă. Tot dintre operele sale poloneze i se citează
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cărei excese au condus la frondă: superintendentul finanțelor, Nicolas Fouquet, cu o poziție solidă dată de relațiile sale cu numeroși bancheri, folosește cu brio expedientele tradiționale. Așa poate fi terminat victorios, în 1659, războiul împotriva habsburgilor din Spania. Franța barocă Barocul. Încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea se face simțită în Franța influența artei baroce, născută la Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Franța barocă Barocul. Încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea se face simțită în Franța influența artei baroce, născută la Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poemele lui Saint-Amant sau ale lui Théophile de Viau țin de aceeași estetică, la fel ca și tragi-comediile imitate după spanioli, operele à l'italienne, baletele de curte. Dar, mai mult decît arta sau literatura, ceea ce poate fi calificat drept baroc este un întreg plan al civilizației înseși a acestei prime părți a secolului al XVII-lea. Într-o țară abia refăcută din tulburările secolului precedent, o nobilime turbulentă încearcă, fie prin complot, fie prin război civil, să se opună progresului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Richelieu (1610-1643), 197 Tulburările de la începutul domniei, 197 Richelieu pînă în 1630, 198 Richelieu și regimul de război, 199 Mazarin și Fronda, 200 Fronda parlamentară, 200 Fronda prinților, 201 Fronda condeană, 202 Revenirea la ordine, 203 Franța barocă, 203 Barocul, 203 Nașterea clasicismului, 204 Începuturile reformei catolice și ale jansenismului, 204 Reluarea luptei împotriva Casei de Austria, 205 Războiul de 30 de ani și tratatele din Westfalia, 205 Tratatul din Pirinei, 207 Documente: 1. O mazarinadă, 207 2. Opozițiile la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
conscience estetică. De fapt, problema artei îi obsedează pe poeții dadaiști fie și numai pentru a avea un motiv de subversiune, pentru a-și construi un termen dialectic de confruntare și opoziție totală, refăcând astfel în subsidiar jocul alternativ, specific barocului, între engaño și desengaño, între iluzionare și demistificare. De altfel, text și scriitor, noua și vechea artă, scriitor și public, toate stau sub semnul oscilant al refuzului parțial sau al angajării fracționate. D. lansează formula creației arbitrare cu disponibilități de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
devine foarte dramatic, teatral (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 74). Ultima mișcare de idei la care trimitem, pe urmele lui Dubois, dat fiind că și ea a marcat istoria imaginarului, chiar în trecerea la modernitate, este barocul. Încercarea de fondare a unei ordini generale care să circumscrie totodată organizarea socială, viața politică și cultura a dus la un anumit voluntarism, pus în serviciul unui scop foarte ambițios: recucerirea tuturor domeniilor, cu o filosofie și cu norme noi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
gloria, ipostaza supremă a sinelui ideal spre care tinde fanatic noul erou - devine modalitatea prin care individul este chemat să se înscrie în comunitate. Principiul reintegrării este fundamental pentru mișcarea de idei suprapusă perioadei baroce. Împotriva diversității armonioase a renașterii, barocul susține un destin colectiv unitar (replică dată protestantismului). Orice formă de pluralism este văzută ca o degradare − un argument anti-reformat, dar și anti-renascentist, de aceea este preferată ca regim politic monarhia absolutistă; gândirea definește în primul rând "persoana" (Dubois, "Les
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imagini, prin care ființa tinde, fără mediant, către adevărul și valoarea absolute. Derivată din ea, poetica europeană a privirii, fie că e însoțită de cunoașterea fototropică renascentistă, fie că e invadată de simbolistica puterii (laice și divine) a soarelui (în baroc), desparte definitiv imaginarul medieval de tip ortodox de formele multiple corelative din culturile occidentale, înscrise mai repede pe drumul spre secularizare. Dacă în estul european puterea este cea care menține unitar și neschimbat imaginarul colectiv pentru o lungă perioadă - practic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
critic deopotrivă față de cele două mișcări religioase majore. Afirmarea noilor atitudini polemice, de grup sau în forme individuale, precum și devalorizarea bazelor confesionale tradiționale au provocat o slăbire a rolului imaginii religioase. Neo-raționalismul veacului iluminist a constituit în parte contra-replica dată barocului și exceselor în reprezentarea sacrului din secolul precedent. La rândul lui, neoclasicismul reintroduce un "dezechilibru iconoclast între puterea Rațiunii" și imaginație, iar semnele "funcționalismului" său se fac simțite curând, prin anularea simbolisticii baroce atât de bogate și prin introducerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cioburi ("des éclats") ale sale, singurele posibil de recuperat. Este exact ceea ce a descoperit ca metodă profesorul Mazilu în ultimele sale cărți: istoricul literaturii, pedant, erudit și foarte decis în planurile sale, cel din primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru că ea ține mai curând de funcția intelectuală individuală, în timp ce primul termen ține mai degrabă de funcția imaginativă a gândirii colective. 16 Includ în lista creațiilor românești "literare", din evul mediu, și această lucrare, iluministă prin spiritul ironic și general baroc și prin apartenența la vârsta emancipării culturale din secolul XVIII. Consider însă că substanța narativă a epopeii este de tip medieval. O integrez așadar ca "martor" în seria respectivă, ca reflectare - chiar dacă parodică, poate cu atât mai interesant - a unor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
STILURI ALE MUZICII BAROCE ȘI CLASICE Noul curent cultural artistic de la sfârșitul Renașterii a găsit la Veneția laboratorul muzical cel mai prolific. Dintre compozitorii cei mai cunoscuți îi amintim pe Willaert, De Rore, cei doi Gabrieli și Monteverdi. În muzică, barocul s-a exprimat, în general, prin două limbaje: cel monodic și cel polifonic. Și în cadrul liturgiei, au pătruns noi compoziții caracterizate de aceleași elemente ale muzicii profane, având ca rezultat conviețuirea unor stiluri diferite. Muzica din Seicento se adresa acelorași
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
credinței asupra ultimelor erezii din sfera protestantă și să invite vocile umane să se asocieze cu ea. S-a născut, astfel, o literatură organistică de mare valoare, avându-l în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente ocupă un spațiu tot mai relevant, și nu neapărat cu rolul de a acompania. Muzica instrumentală, uneori, suplinind cel de-al doilea cor, dialoga cu vocile, creându-se un amalgam timbral cu efecte sonore originale și fascinante
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre ale falsității”. Au existat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan al XXII-lea, este documentul cel mai important în materie de muzică sacră. Atentă la fenomenele timpului său, enciclica este o descriere interesantă a situației liturgice-muzicale a barocului târziu, în care sunt tratate diferite teme de muzicologie liturgică și este prezentată o analiză istorică, în vederea unor concluzii serioase și echilibrate. Problemele muzicale diagnosticate sunt cele care au ieșit deja la iveală și în perioadele precedente, acum adăugându-se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la Tyrnavia (Trnava) (1566), inițiativele sale abordând și studiile clasice, și educația estetică (muzica, declamația). Reformele profunde pe care le face se vor extinde în centrul Europei, ajungând până în Transilvania. După el au rămas și edificii culturale în stil renascentist baroc la Viena și Tyrnavia, unde a și fost înmormântat. Opera lui O. pare să fi fost mai cunoscută contemporanilor, prin vehiculul universal al limbii latine, decât posterității, care o primește în ediții bilingve incomplete și traduceri lacunare. Două lucrări istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
un provincialism îngust, tradiție căreia caută să-i păstreze specificul. În acest sens, sunt publicate cele mai importante studii despre Banat și mentalitatea bănățeană apărute între cele două războaie mondiale în presa vremii, în special în revista omonimă: Lucian Blaga, Barocul etnografiei românești, G. Călinescu, Opinii fugare și libere despre Banat sau Țară, Camil Petrescu, Bocșa Montană. Semnează articole și literatură originală Olga Neagu, Aurel Gh. Ardeleanu, Eugen Jurca, Vasile Barbu, Gh. I. Tohăneanu, Dumitru Vlăduț ș.a. Revista este compartimentată pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285597_a_286926]
-
din perioada anterioară se intensifică. Omul baroc se distanțează de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură. Definiția cea mai caracteristică a literaturii în secolul al XVII-lea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
conceput în treizeci (sau chiar patruzeci) de volume și materializat parțial sub formă de conferințe experimentale, nu finalizează decât o singură fasciculă, Drama și teatrul religios în Evul Mediu (1942), precedată de o antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]