4,389 matches
-
într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bancă de peste alee. „De-acolo n-ai perspectivă bună“, mi-a spus, arătând spre banca mea. M-am dus pe banca aceea, lângă tatăl meu. Odată cu mine s-a așezat, nu departe de noi, un bătrân orb. Și-a pus bastonul lui alb pe genunchi, a scos o muzicuță și a prins să cânte, tărăgănat, molcom, o melodie înceată, duioasă, parcă doar anume pentru veverița care tocmai traversa aleea și care, pentru o clipă, oprită, s-a ridicat sprijinită în coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iarăși în text. Undeva, departe, în stânga mea, la poalele unei sălcii cu mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân părea, cânta din muzicuță. Era singur, nu-mi dădeam seama ce făcea acolo. Avea ochelari negri, de orb. Bastonul alb al nenorocirii sale și-l atârnase de un braț al salciei. Cânta melodii pe care mi se părea că le știu de demult, tânguitoare și totuși zglobii în felul neobișnuit al bărbatului aceluia de a le chema sub salcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot încercasem să socotesc cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la șosea“. Stătea pe o buturugă de stejar, pe care i-o adusese unul pe care-l botezase prin ’30, și contempla, cu gușa sprijinită în baston, mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătrânelul acela orb din capătul vagonului care, rezemat de bara metalică a geamurilor din spate, cânta la muzicuță un cântec știut de mine, auzit și altă dată, fără a-mi mai putea aminti acum când și unde îl mai ascultasem. Bastonul lui alb, agățat de bara metalică, se balansa în legănarea tramvaiului, lovind sacadat peretele metalic, de parcă ar fi cadențat dusul cântecului, dusul nostru. Sau poate Moartea urcase nu demult, cu două stații în urmă, odată cu femeia aceea tânără care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
M-am retras cîțiva pași, Însă efluviile flatulente mă prinseseră iremediabil. Atunci băgai de seamă că, lîngă mine era un bătrîn cocîrjat, Înzestrat cu o barbă de profet, cu părul rar și ochi de foc, care se sprijinea Într-un baston și Îi privea cu dispreț. — Îți pierzi vremea, tinere. Juanito nu știe altceva decît să tragă bășini, iar ăștia nu știu decît să rîdă și să le inhaleze. Cum vezi, aici structura socială nu diferă cu mult de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și presupun că n-are să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care nimeni nu izbutea să le identifice... Inspectorul Francisco Javier Fumero... — Fală și bastion al Comandamentului Superior al Poliției. Știi ce Înseamnă asta, Daniel? Că am tot dat lovituri În vînt de la bun Început. Barceló Își luă pălăria și bastonul și se Îndreptă spe ușă, negînd În șoaptă. Nu, că loviturile abia acum Încep. 40 Mi-am petrecut după-amiaza veghind asupra acelei scrisori neîndurătoare prin care eram chemat la oaste și așteptînd un semn de viață de la Fermín. Trecuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ci de ceva mult mai clar. Mult mai palpabil....” Și, pe măsură ce vorbea, ginecologul continua să răscolească În gaura ce se ivise Într-una din tălpile lui Noimann, care stătea Întins fără să reacționeze, simțind cum din ciotul ciungului apare un baston prevăzut cu un cârlig, ce-i scormonea acum măruntaiele. „Dacă nu e vorba de tumoare, atunci ce ar putea fi?” Întrebă el cu glas stins. „E vorba de o sarcină. Aveți acolo un fetus...” Și cârligul Începu să se răsucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că aceste semne sunt de rău augur. Stând la Corso, Îl ascultase de atâtea ori perorând pe Bikinski despre revoluția română, Încât i se făcea groază. În afară de aceasta, el Însuși ajunsese În fața statuii lui Kogălniceanu, pe care o amenința cu bastonul. În casa lui nu aveau ce căuta revoluționarii, indiferent dacă erau pașoptiștii sau cei din ’89... Și totuși, din când În cînd, câte unul Îi apărea În față. Oare umbra care-l Însoțea În drum spre casă, ajutându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ca o venă golită de sânge. Dacă strigi, strigătul se Întoarce Îndărăt, spărgându-se În alte strigăte mai mici: „Lilith, Lilith!” Soarele răsare peste casele scurse Într-o rână, cu ferestre și uși pe acoperiș. Din care se scurg pălării, bastoane, cremă de săpun și pastă de dinți Orbit. Oare când și-a bărbierit obrajii ultima dată Noimann? Când s-a spălat pe dinți. Stomatologul Își pipăie fața. Pielea e totuși netedă. Perii n-au dat Încă În floare. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe unul pe care-l cunosc și ei: Sică. „Pă vremea aia avea un fix; să credea ofițer și bătea pas de defilare prin curte. Când Îl apuca dracii lui era periculos că apuca te miri ce cu mâna, un baston, un topor, o coasă și te trezeai că vine să se lupte cu tine. Striga și Înjura, zicea „bifoimate“, dă unde o fi auzit și el d’alde astea și-ți dădea la cap imediat. Acuma, nu era problemă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
printre sânii tăi, neatinși în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-a împletit ca un șarpe de bastonul ce-l port umil ajutând lumea să treacă prin altă poveste, deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor fără s-arunc vina pe nimeni.
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
fost de acord să te accepte. Șef investigator și înaintarea în grad de căpitan. Ai treizeci și opt?” „Treizeci și nouă”. „Un copil. Descurcă-te bine și în cinci ani te vei feri de ofertele de șef al poliției cu bastonul. Iar eu voi fi Procuror Șef și McPherson va fi locotenentul guvernatorului. Te interesează?” Mâna dreaptă a lui Ellis Loew rămăsese întinsă pe masă; Dudley Smith i-o strânse, numai zâmbete. Mal recapitulă lista cazurilor pe care le cerceta: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jos laolaltă cu Audrey Anders, bucățica lui Mickey Cohen. M-aș putea duce la Mickey, da’ tu m-ai rezolvat beton data trecută, așa că-ți dau ție pontul. Howard zice că știi ce-i de făcut. Buzz văzu vechiul lui baston de cauciuc atârnând de clanța de la baie și se întrebă dacă mai era la fel de priceput. Prețul e o mie, domnule Gelfman. — Ce! Ăsta-i jaf la drumul mare! — Nu, e un caz penal de șantaj, rezolvat în afara tribunalului. Ai adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pătrundea prin perdelele de bumbac îi oferi o imagine a sufrageriei: mobilă ieftină, de prost gust, fotografiile unor vedete de film lipite pe pereți, mormane de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându-se spre dormitor. Alte postere lucioase pe pereți - stripperițe în chiloți tanga și cu sfârcurile abia acoperite de niște ciucurei sclipitori. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, „Va Va Voom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
drapelul AFL. L-au tocmit ca spărgător de grevă - cinci dolari pe zi și, ca bonificație, o slujbă asigurată după încheierea grevei. A spart capete două săptămâni în șir, de le bâzâiau ălora creierii, fiind atât de dibaci la mânuitul bastonului de cauciuc, încât un polițist l-a poreclit „Buzz” și l-a prezentat căpitanului James Culhane, șeful brigăzii ce se ocupa de manifestațiile de stradă la LAPD. Atunci când l-a văzut, Culhane și-a dat seama că are de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Juicy Lucy” din fotografiile publicitare - o ajută să se ridice și să intre în casă, cu namila imediat în urma lor. Buzz parie trei contra unu că Tommy Sifakis nu va reacționa pozitiv la o abordare subtilă, așa că puse mâna pe bastonul de cauciuc și se îndreptă spre Pontiac. Prima lovitură spulberă capul de indian din moțul capotei. A doua făcu praf parbrizul. Trei, patru, cinci și șase erau dintr-un refren cântat de Spade Cooley și făcură o gaură în radiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șantajezi pe amica iubitei lui, iar lui Donny Maslow și Chick Pardell că i-ai dat în gât la cei de la Narco. De-acord? Sifakis încercă să-și înalțe degetul mijlociu de la mână, care-i era zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se înapoi la grec pentru o partidă dură de sex. Spuse: — Bravo, băiatu’! Și îi împinse bastonul în burtă, după care se îndreptă spre cele două femei. Lucy Whitehall se întoarse în casă. Audrey Anders, desculță, blocă trecerea. Arătă spre reverul lui Buzz: — E falsă. Buzz prinse accentul sudist din vocea fetei. Își aminti de bârfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să rezolvi problema cu probele, am prezentat treaba ca fiind periculoasă sau nasoală? — Nu. — Dar când Confidential Magazine se pregătea să tipărească articolul în care se afirma că îmi plac fetele bine dotate și minore, iar tu ți-ai luat bastonul de cauciuc și te-ai dus să-i bagi mințile în cap redactorului, am descris situația ca fiind periculoasă sau nasoală? Buzz se strâmbă. Era spre sfârșitul lui ’47, cotețele de cocoșit puicuțe erau pline ochi, iar Howard era nesătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]