3,424 matches
-
I-am zâmbit dulce. — Am urcat să văd ce faci. Atunci să ai grijă data viitoare, bine? Puteai să-mi provoci un atac de cord. De după o ușă din spatele nostru se ivi un bărbat cu părul negru uns cu briantină. Batista roșie de la buzunarul pieptului era îndoită cu precizia unei tăieturi de lamă. L-am recunoscut imediat. Era bărbatul cu care vorbise Richard Fine când făcuse Bill atacul de inimă. — E totul în regulă? întrebă îngrijorat. Mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
logodnă, și fie o injectaseră cu atâtea calmante încât nu mai știa unde-i era capul, fie nu îi era greu să își controleze durerea provocată de moartea lui Charles. Din când în când, se ștergea la ochi cu o batistă cu bordură neagră, dar asta părea a fi mai mult de efect decât de nevoie. Dominic, ca de obicei, se așezase în spatele familiei, costumul lui negru și ochii gânditori făcându-l să aibă aerul lui Heathcliff. Probabil se întreba cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu În stare să deschid gura. CÎnd termină, inspectorul se Încheie la prohab și veni Înspre mine cu o față asudată, gîfÎind. Unul dintre agenți Îi Întinse o batistă cu care se șterse pe față și pe gît. Fumero se apropie de mine oprindu-și fața la cîțiva centimetri de a mea și țintuindu-mă cu privirea. — Tu nu meritai bătaia asta, băiete. Asta-i problema prietenului tău: pariază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
l-am sărutat pe frunte. — Te iubesc, i-am zis. Un sunet amar, răgușit, s-a ridicat din botul acela canin la care i se redusese gura. Avea ochii Înroșiți de lacrimi. Am vrut să i le șterg cu o batistă, Însă a repetat sunetul acela. — Lasă-mă, spusese el. „Lasă-mă.“ Editura Cabestany dăduse faliment la două luni după incendiul de la magazia din Pueblo Nuevo. Bătrînul Cabestany, care a murit În anul acela, pronosticase că fiul său avea să ruineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văd niciodată. Ceea ce n-am uitat este ce i-am spus eu. L-am rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a spus că Julián Carax dispăruse În furtună, cu opt zile În urmă, lăsînd doar o dîră de sînge prin zăpadă, și că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și sunt vulgar, sunt porc, Că-s nespălat și put mereu a ceapă . Cravată n-am și nici nu am nevoie Că n-am costum la care să o port, Ciorapii mi-s cârpiți a mia oară Și nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine zici când spui că-s prost crescut Că nu știu nici măcar să stau la masă, Habar nu am nici mâna să-ți sărut . N-am pic de stil
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
se fi vărsat la Corso. Glasul lui Bikinski trâmbiță de trei ori, mâinile sale bătură darabana În tăblia mesei și corul acesta dizarmonic se stinse ca la comandă, iar peste terasă se așternu liniștea. Ștergându-și fruntea transpirată cu o batistă, Oliver decise: „Adevărul lui Satanovski e unul crud, el coboară pe om În stadiu de neom...”. În tot acest timp, Noimann stătuse liniștit la locul său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
această arsură!” Arsura Îl ardea. Noimann trebuia să se lepede de ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transportul cu roaba În beciul de sub casă. De cât de reci erau acei pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie duși la vânzare În piața Obor. Directorul se ștergea pe gât și pe față cu o batistă uriașă, era transpirat tot, apoi ofta, probabil gândindu-se la răcoarea din beci și la gustul pepenilor. Da, da, continua Subalternul, pe la patru dimineața eram deja la bariera Vergului și uneori nici nu ajungeam cu pepenii până-n Obor că ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
simt bine. seara ne-a dat câte o litră de secărică și una de vin Înainte de masă. mă cam pilisem puțin și după ce am dormit vreo două ore, m-am sculat și am spălat un rând de cămăși, șervetul și batista. Imaginea de „premiul Întâi și medalia de aur pentru operator“: câmpia liniștită după viscol, zăpada Începând să se topească din cauza soarelui fierbinte, streșini curgând și, Într-o curte modestă de țară, Într-un sat pur și simplu necunoscut, un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic de suferit pe drum. Drumul Tâncăbeștilor. Drumul din urmă. Aruncaseră călăii și lucrurile. Valiza a fost scoasă și deschisă. Înăuntru, rufărie... Batiste, o cămașă de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman îmblănit. Cămașa îi este recunoscută. La fel, un flanel lucrat de mână
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
al patrleau o toaletă cunoscută sub numele de „Paradisul sugătorilor”. Perverși întreprinzători găuriseră pereții toaletelor alăturate, permițându-le ocupanților lor să se bucure de momente de copulație orală. Dacă parcai pe strada care dădea spre Griffith Park și aveai o batistă albastră înnodată pe antenă, însemna că ești homo. Colțul dintre Selma și Las Palmas era locul în care se strângeau foști deținuți cu o pasiune spre violul anal și tot felul de băieți fragezi. Înscrisul în latinește de pe pachetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diverșilor membri. Mal notă informația - cuvânt cu cuvânt, stenografiată. — În ce ani ați activat ca membru de partid? — Din aprilie 1936 până când Stalin s-a dovedit a fi... Dudley interveni: — Nu vă justificați. Răspundeți doar la întrebare. Eisler scoase o batistă de hârtie din buzunarul de la cămașă și își șterse nasul. — Până la începutul anului 1940. Mal spuse: — Iată câteva nume. Îmi veți spune despre care dintre persoanele pomenite aici știați că sunt membri ai Partidului Comunist. Claire De Haven, Reynolds Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fatală, cu atât mă-ntristam mai mult. Cum o să-ndrăznesc să-i spun tatii toată întîmplarea? Mă apuca tremuriciul numai când mă gândeam la ce m-aștepta! Era luni, seara. Aveam repetiție la cor cu Maestrul Costescu zis și Coana Batista, pentru că avea obicei să-și pedepsească elevii, punîndu-i să stea în genunchi; dar ca să nu-și murdărească pantalonii de bradolina dată pe scânduri, îi ruga frumos să scoată batista și s-o aștearnă pe jos, înainte de a se așeza. Pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
seara. Aveam repetiție la cor cu Maestrul Costescu zis și Coana Batista, pentru că avea obicei să-și pedepsească elevii, punîndu-i să stea în genunchi; dar ca să nu-și murdărească pantalonii de bradolina dată pe scânduri, îi ruga frumos să scoată batista și s-o aștearnă pe jos, înainte de a se așeza. Pe vremea aceea eram sopran... și, de unde întotdeauna cântam cu o mare plăcere, acum abia mi se auzea glasul! Costescu băgase de seamă că "nu-i prea dau concursul", și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ori. Apoi, Fischer de Germană! Unul dintre trucuri și cel mai simplu, pentru că nu-ți cerea nici un efori, era "trucul cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor: Sacrificam o batistă, pe care picam din abundență cerneală roșie, amestecată cu foarte puțină cerneală neagră... Mânjeam puțin nările, puneam batista vizibil înroșită la nas, ridicam brusc degetele și, fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era "trucul cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor: Sacrificam o batistă, pe care picam din abundență cerneală roșie, amestecată cu foarte puțină cerneală neagră... Mânjeam puțin nările, puneam batista vizibil înroșită la nas, ridicam brusc degetele și, fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se grăbea să-mi spună cu milă: ― Du-te, du-te repede și stai liniștit cu brațele-n sus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam în gură un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stingă lumina, ca să rămânem în întuneric complet. Dar nici nu se stinsese bine becul, că, deodată, ca prin farmec, se auzi un cor care l-ar fi pus pe gânduri până și pe bătrânul nostru profesor de muzică Moș Costescu-Coana Batista! "Hai să dăm mână cu mână. Cei cu inima romînă" Din păcate, corul n-a mai putut continua, pentru că profesorul a aprins lumina și, scandalizat la culme, a strigat: ― Am să vă scad nota la toți cu două puncte și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu mine, că face mofturi, că zice că nu mai are timp să ne vedem, și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zbuciumat, chinuit de luna care găsise cu cale să-mi scalde camera într-o lumină feerică. În ochii și în gândul meu: Veturia! Îmi plăcea, îmi plăcea mai mult decât mi-aș fi putut închipui! Își uitase la noi o batistă mică, albă, tighelită cu roz Am strîns-o și am sărutat-o toată noaptea. Neliniștea asta n-o mai avusesem niciodată! Și mai era ceva care nu-mi da pace: ce aveam să-i spun a doua zi, cum aveam s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec de pânză, cel puțin asta e părerea mea! M-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Da, domnule diriginte, m-a atras mai mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc, stai jos...! ― Scully Gheorghe! ― Absent! Căpitan de cavalerie, mort în război. ― Tebeică Ștefan! ― Apelul nominal s-a sfîrșit! Barosanul își scoate batiste și-și tamponează fruntea inundată de sudoare; își șterge apoi pe furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci și la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ginecolog. Ușa se deschise. Era chiar Lina. - Bravo! zise Mini. Ești acasă! Mă temeam să nu fie prea devreme! - E frig tare? întrebă Lina, sărutînd-o umed și incorigibil pe amândoi obrajii reci. Tot așa de neturburat, Mini se șterse cu batista mică. - Frig? . . . Nu! . . . adică da, ger mare! - și intră gata să salute pe Rim la biroul lui masiv. Dar colaboratorul ei la științele viitoare ale "trupului sufletesc 1' lipsea. 35 - Rina? întrebă, negăsind gestul imediat următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]