1,423 matches
-
Episcopia Oradiei, Bihorului și Sălajului 15.000 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 69. Parohia Birtin, Vadu Crișului Bihor Episcopia Oradiei, Bihorului și Sălajului 10.000 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────��─── 70. Biserica Penticostală "Speranța" Bihor Cultul Penticostal 50.000 Oradea ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 71. Biserica Penticostală "Aleșd" Bihor Cultul Penticostal 20.000 ──────────────────────���────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 72. Bazilica româno-catolică Oradea Bihor Episcopia Româno-Catolică Oradea 29.000 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 73. Parohia româno-catolică Marghita Bihor Episcopia Româno-Catolică Oradea 20.000 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 74. Parohia româno-catolică Mișca, Bihor Episcopia Româno-Catolică Oradea 30.000 Chișlaz ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 75. Parohia româno-catolică Bihor Episcopia Româno-Catolică Oradea 10.000 Orașul Nou
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198755_a_200084]
-
zero, atît de frecvent și mirific inundată de apele mării, ochii văd ce n-au mai văzut (și, probabil, nu vor mai vedea) niciodată: plăsmuirea din piatră a omului, într-unul din momentele lui astrale, îngemănată cu divinitatea mării, cerului. Bazilica San Marco, palatul dogilor, campanilla: reperele auguste. Aici voi veni atunci cînd labirintul orașului, cînd șuvoiul mărșăluitorilor mă vor sufoca chiar și de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco, întins desculț pe dalele veșniciei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tincturată a insomniacului. Urmărite, acum, de ochii încercănat-hulpavi ai neadormiților lumii. Azi, un unic reper: Tinterotto. Nunta din Cana. La Santa Maria della Salute. Ce întremător e să faci kilometrii ăștia, pe jos, de la Santa Fosca, pînă aici, la colosala bazilică, doar pentru... o pictură! Da, dar pictura aceasta încorporează și autoportretul pictorului. În obișnuita stratagemă a genului. Ce tentație! Numai și datorită amănuntului... auctorial. Cînd pictează pînza, Tintoretto are patruzeci și trei de ani. Om relativ tînăr. Deși, chipul său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pe trotuar, sînt ajuns din urmă de o doamnă cu husky. Un husky roșu? Îmi și exprim, în moldo-francă, mirarea. Da! husky roșu, dar cu ochi albaștri, vedeți? Indiscreția doamnei: Sînteți american? Trăiesc împăunarea lui Gershwin. De revăzut, spre amiază, bazilica Sacré Coeur și (juxtapunere, vai, blasfematoare...) Moulin Rouge. Dezamăgire. În 1989, le admiram prinzînd, surprinzător, o dimineață degajată. Acum, toate neamurile pămîntului sînt aici și mișună, mișună. Îmi amintesc, subit, pasajul din Semințele generozității de Denis Waitcey (lectură absolut întîmplătoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bisericii s-a schimbat în mod radical. În urma libertății religioase, comunitățile s-au mărit și s-a simțit necesitatea de a avea ambiente mai spațioase pentru ceremoniile de cult. Trecerea de la cultul celebrat în biserica domestică la cel celebrat în bazilică a schimbat fie arhitectura spațială, fie acustica sonoră. Bazilicile spațioase, pe lângă exigența de a declama și realiza cantilația cu o voce puternică, aveau și meritul de amplificatoare acustice naturale. Clericii au început să aibă demnitatea unui funcționar de curte și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
religioase, comunitățile s-au mărit și s-a simțit necesitatea de a avea ambiente mai spațioase pentru ceremoniile de cult. Trecerea de la cultul celebrat în biserica domestică la cel celebrat în bazilică a schimbat fie arhitectura spațială, fie acustica sonoră. Bazilicile spațioase, pe lângă exigența de a declama și realiza cantilația cu o voce puternică, aveau și meritul de amplificatoare acustice naturale. Clericii au început să aibă demnitatea unui funcționar de curte și să poarte îmbrăcămintea corespunzătoare pentru a putea fi deosebiți
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicologilor, de fapt, nu concordă și sunt împărțite. Astfel, Martin Gerbert susține că schola romană a fost înființată de Papa Silvestru I (+ 336), imediat după pacea constantiniană: „S-a format o Schola cantorum pentru întregul oraș (Roma). Când într-o bazilică se celebra o sărbătoare ori exista o procesiune sau o stațiune, la acestea participau toți cântăreții”. F. Rainoldi, însă, afirmă că această ipoteză nu poate fi susținută întrucât elementele prezentate sunt puțin convingătoare. Muzicologul Haberl afirmă că schola datează din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sau archicantor, secundicerius, tertius și quartus scholae. Acesta din urmă avea și numele de archiparaphonista, întrucât stătea înaintea copiilor cu calități vocale mai deosebite (paraphonistae), acestora fiindu-le încredințată execuția fragmentelor aleluiatice a solo. Archicantorul, de regulă abatele mănăstirii anexate bazilicii San Pietro, avea funcția de maestru compozitor. Ordo roman XIV amintește cu mândrie numele abaților Catalenus, Maurianus și Virbonus, acesta din urmă fiind încă în viață în momentul redactării cărții mai sus amintite. Cântecul era transmis pe cale orală prin memorizare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și problematici vor continua să caracterizeze practica liturgică și dezbaterea legată de aceasta până în secolul al XVI-lea. 4.2 Capelele muzicale Când papalitatea era exilată în Franța, au avut loc două evenimente strâns legate între ele. La Avignon, neexistând „bazilicile și numărul de biserici din Roma, și datorită climei aspre și umede ... s-au născut capelele pontificale, adică celebrările funcțiunilor solemne pontificale din capela palatului apostolic. Așa au încetat multe din marile noastre instituții ... astfel a intrat noul obicei de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aspre și umede ... s-au născut capelele pontificale, adică celebrările funcțiunilor solemne pontificale din capela palatului apostolic. Așa au încetat multe din marile noastre instituții ... astfel a intrat noul obicei de a celebra în capelele restrânse ale palatelor pontificale, față de bazilicile imense ...”. Acestui fapt, i s-a adăugat un al doilea: Urban al V-lea, papă din perioada exilului francez, în anul 1370, a suprimat Collegium cantorum din Roma, iar când, în anul 1377, Grigore al XI-lea s-a întors
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să fie numite capelle papali toate funcțiunile în care era prezent pontiful, chiar și atunci când Papa Sixt al V-lea a reluat celebrările în bazilicile și bisericile romane. Așadar, sensul originar al sintagmei canto-a-capella indica execuțiile muzicale din liturgiile pontificale. Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de origine romană cu cei de origine franco-flamandă, contrastanți între ei, și a creat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
canto-a-capella indica execuțiile muzicale din liturgiile pontificale. Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de origine romană cu cei de origine franco-flamandă, contrastanți între ei, și a creat în Vatican capela mai apoi numită Sixtină. Pentru bazilica San Pietro s-au ales doisprezece cantori, care, înlăturați de Sixt al V-lea și readmiși de Giulio al II-lea, au format-o pe aceea care și astăzi se numește capela Giulia. Pe lângă aceste două capele, s-au mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cantori, care, înlăturați de Sixt al V-lea și readmiși de Giulio al II-lea, au format-o pe aceea care și astăzi se numește capela Giulia. Pe lângă aceste două capele, s-au mai format succesiv și cea Laterană pentru bazilica San Giovanni din Lateran și cea Liberiană pentru bazilica Santa Maria Maggiore. Numărul cantorilor pentru a forma o capelă, în timpul flamanzilor, era constituit din puține elemente, maximum doisprezece; în secolele următoare, numărul a crescut și cuprindea bărbați, copii și/sau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
readmiși de Giulio al II-lea, au format-o pe aceea care și astăzi se numește capela Giulia. Pe lângă aceste două capele, s-au mai format succesiv și cea Laterană pentru bazilica San Giovanni din Lateran și cea Liberiană pentru bazilica Santa Maria Maggiore. Numărul cantorilor pentru a forma o capelă, în timpul flamanzilor, era constituit din puține elemente, maximum doisprezece; în secolele următoare, numărul a crescut și cuprindea bărbați, copii și/sau evirați. Exemplul capelei pontificale a fost urmat imediat și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în Storia della musica (1757) și în Esemplare o sia Saggio ... di Contrappunto (1774). Însă vocea oficială cea mai autoritară a fost aceea a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii ce urmau să sosească în orașul papal, pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
gregorian, și, pentru acest motiv, merită să fie primită, împreună cu cântul gregorian, în funcțiunile cele mai solemne ale Bisericii, precum sunt cele ale Capelei Pontificale. Va trebui, deci, să fie restituită și ea în cadrul ceremoniilor de cult, în special în bazilicile cele mai semnificative, în bisericile-catedrale, în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Bisericii și în sinaxarele ei. După încetarea persecuțiilor, pe mormintele sfinților și ale martirilor s-au înălțat primele biserici. Moaștele sfinților martiri au fost scoase din morminte și așezate cu cinste în cripte, anume zidite, numite martirioane, peste care construiau bazilici (biserici), numite martyria. Unele din aceste martirioane s-au ruinat de-a lungul vremii, altele au fost distruse de barbarii care au năvălit mereu peste țările creștine, iar altele au rămas până astăzi ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
unde s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif" (1898-1906). Pentru continuarea studiilor teologice a fost trimis la Roma (30 octombrie 1906), unde a studiat la colegiul De Propaganda Fide (1906-1911). A fost sfințit preot tot la Roma, în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran" la data de 24 septembrie 1910. În țară s-a întors în iulie 1911.Aici a activat mai mulți ani ca profesor și ca preot în parohiile din Tulcea, Târgoviște și Giurgiu 531. După Primul Război
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost recunoscut faptul că stema orașului Paris, la fel ca și deviza sa (Fluctuat nec mergitur, ea (nava pariziană) este bătută de valuri, dar nu se scufundă)) amintesc de călătoriile lui Isis în căutarea soțului ei Osiris.15 De asemenea, bazilica Saint-Germain-des-Prés, catedralele Notre-Dame din Paris și Chartres au fost construite pe locul unor foste temple dedicate lui Isis. Marea Zeiță prezintă de asemenea numeroase trăsături comune cu Fecioara Maria, Isis alăptând pe fiul ei Horus, prefigurând "Fecioara cu Pruncul", și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Clotildei, asediază Zaragoza și în anul 542, în urma acestei expediții, aduc în Franța tunica Sfântului Vincențiu, precum și o cruce de aur care ar fi aparținut cândva lui Solomon, regele Israelului, întemeietorul templului din Ierusalim. Moaștele diaconului martir sunt depuse în bazilica Sfântului Vincențiu și a Sfintei Cruci care devine în anul 754 bazilica Saint-Germain-des-Prés. În cele din urmă, se hotărăște ca sfintele moaște să fie împărțite între orașele Mans, Vitry-le-François, Besançon și Viviers. Abația Sfântului Vincențiu și a Sfintei Cruci (Saint-Vincent-Sainte-Croix
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Franța tunica Sfântului Vincențiu, precum și o cruce de aur care ar fi aparținut cândva lui Solomon, regele Israelului, întemeietorul templului din Ierusalim. Moaștele diaconului martir sunt depuse în bazilica Sfântului Vincențiu și a Sfintei Cruci care devine în anul 754 bazilica Saint-Germain-des-Prés. În cele din urmă, se hotărăște ca sfintele moaște să fie împărțite între orașele Mans, Vitry-le-François, Besançon și Viviers. Abația Sfântului Vincențiu și a Sfintei Cruci (Saint-Vincent-Sainte-Croix), a cărui domeniu se întindea aproximativ pe teritoriul actual al arondismentelor municipale
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Timiș Trei Ierarhi k)162. Ansamblul Mănăstirii Comuna Banloc, satul Partoș Timiș ��Partoș k)163. Biserica Sfinții Comuna Banloc, satul Partoș Timiș Arhangheli k)164. Biserica Schimbarea Comuna Gătaia, satul Șemlacu Mic Timiș la Față a Mănăstirii Săraca k)165. Bazilica cu criptă Comuna Niculițel, satul Niculițel Tulcea (martirium) k)166. Biserica Sfântul Comuna Niculițel, satul Niculițel Tulcea Atanasie k)167. Geamia Ali Gazi Pașa Orașul Babadag Tulcea k)168. Biserica domnească Municipiul Vaslui Vaslui Sfântul Ioan Botezătorul k)169. Mănăstirea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275089_a_276418]
-
Dunavățu de Jos g)28. Cetatea romană Arrubium Orașul Măcin Tulcea g)29. Cetatea romană Beroe Comuna Ostrov, satul Ostrov Tulcea (în punctul "Piatra- Frecăței") g)30. Cetatea romană și Comuna Slava Cercheză, Tulcea romano-bizantină Ibida satul Slava Rusă (Libida); bazilică creștină; mănăstire (în punctul "Cetatea Fetei") g)31. Cetatea romană Aegyssus Municipiul Tulcea Tulcea g)32. Cetate traco-getică; Comuna Turcoaia, satul Turcoaia Tulcea oraș roman; două cetăți romano-bizantine (în punctul "Iglița") g)33. Castrul roman Arutela Orașul Călimănești, Vâlcea (în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275089_a_276418]