3,080 matches
-
de frunte ai comunității: preotul, primarul și învățătorul. De Anul Noucel mai frecvent obicei întâlnit în mai toate regiunile țării este obiceiul "uratului",practicat îndeosebi de copii. Însoțiți de clopoței, ei umblă din casă în casă și doresc gazdelor sănătate, belșug, bucurii, prosperitate. Ultimul eveniment care încheie șirul sărbătorilor de iarnă este Boboteaza, cănd gospodinele pun boabe de porumb sub scaunul preotului pentru că vară să stea cloștele. Reportaj realizat de Alexandru Ana-Maria ( Gură Bustei)
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
răsuflarea pământului/ Tu, îmi ești aer/ cu pleoapele te-aș acoperi/ nu eu, Tu/ trăiește în mine. Tu, ce privești ca o flacără, mistuind/ de Tine mi-e sete/ în taină. Te-am cules/ ca pe o vie / rodul Tău, belșug/ vinul acesta, vinul acesta// trupul tău înflorind/ deasupra morții/ nufăr alb peste apele morții// Tu, iubire,/ înțelepciune fără sfârșit” (Iubire, înțelepciune fără sfârșit). T. reprezintă un fenomen unic în literatura română prin transformarea radicală a profilului său liric și uman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
apă pură. Nu e sănătos însă ca postul „negru” să vină brusc după o zi de alimentație normală. Pregătiți-l vreo 3 zile, mâncând fructe, legume, cereale complete (nu doar eliminând carnea, ouăle, lactatele și mâncând pâine albă, cartofi din belșug, zahăr rafinat etc., cum, greșit se înțelege la noi adesea, să se postească). Dacă nu prea vă arde să faceți lungi cure de dezintoxicare, sau să adoptați regimuri restrictive pe termen lung, încercați următoarea metodă pe cât de ușor de aplicat
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
Hammer, sosesc și primii cunoscători într-ale mineritului. Dezvoltarea mineritului a necesitat aducerea de noi coloniști. Pentru adăpostirea lor, fiscul minier nou înființat a început să construiască locuințe pentru noii sosiți, special pentru extragerea aurului negru care se găsea din belșug pe sub platourile de lucru răspândite pe zeci de km pătrați. Strada principală (vedere de epocă) Fiecare grup nou sosit se stabilea, după ce alegea locul, în colonii: Colonia I, a II- a, a III- a, a Jidanilor sau Valea Vulpilor, a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
hotel era aleasă și organizată într- un fel de grupul de la Iași. Vinul ce fusese servit la masa festivă nu era de o calitate prea deosebită, fapt pentru care rămaseră suficiente sticle începute sau neîncepute pe masă, majoritatea servind din belșug din țuica de Pitești pe care o servise cu amabilitate Emil. Astfel se știa de continuarea ce va avea loc la hotel, unde se făcuse anunțată venirea ca de obicei a întregului colectiv de la Centrul Județean de Creație Argeș în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ciumat, deși numărul celor care-l recunosc e tot mai redus. La drept vorbind, omul nu e un caz. Lumea are prea multe griji, ca să se mai gândească la ale lui. Și apoi, la câți poeți care au scris din belșug și „din alea“ țin acum prim-planul vieții publice, unul mai mult sau mai puțin nu contează. Lustrația poeților n-o cere și n-o s-o ceară niciodată nimeni. N-o să știm nici dacă în toleranța pe care cititorii o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răspuns încet și trist redactorul-șef. „Dar de ce n-am simțit, mă, Costică -l-a luat la prietenie mahărul -, eram noi mai diferiți ca ei?“ Redactorul-șef ar fi vrut să spună că probabil nu aveau de la Dumnezeu ce aveau din belșug Mirela și Marcel, nevoia de iubire, dar, fiindcă și așa dovada de prietenie a mahărului era un cadou foarte mare, a zis: „Am fost promovați de tineri, tovarășu’, și, în plus, p-atunci nu existau condiții propice.“ Un menestrel Trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de borduri pune muncitorii să lucreze în trei schimburi, dar nimeni nu sesizează esența momentului, că s-a petrecut un miracol. Casele s-au înălțat peste noapte cu două palme, altele și mai mult. Și acum, deși au asfalt din belșug, oamenii pot măcar să se spânzure cum trebuie. Că doar n-o să mănânce borduri. Ziua în care te decizi să nu mai mănânci seara Mai grea decât ziua când te hotărăști la o treabă oarecare e ziua în care îți propui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
două localități, renumita mâncare indiană curry, condimentată. Curry a fost selecționată din varietatea de mâncăruri indiene, dintre cele mai simple la cele mai extravagante. Cuvântul curry însuși are conotații derutante. Pentru mulți înseamnă o caserolă de carne grasă, condimentată din belșug, greu digerabilă. De fapt, cuvântul vine din tamil (un dialect indian din sud) și înseamnă, pur și simplu, "a mânca, mușcând". Timp de secole a fost folosit referitor la un savuros sos de carne, de pește, fructe sau legume gătite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
podgorii proprii, în podișul Deccan. Dar, ca și indienii, poți consuma bere locală și apă îmbuteliată. Consumatorul se poate odihni sau relaxa la umbră și să mănânce crevete uriașe la grătar sau pește pomfret gătit cu nucă de cocos din belșug, care ajută la echilibrarea iuțelii excesive a condimentelor; consumatorul poate bea un pahar de feni sau un suc de fructe ca: mango, papaya sau pepene roșu; se mai poate domoli setea cu iaurt, suc de lămâie proaspătă cu apă minerală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și crescută la Atena, cu numele ei de acasă Glykatzis. Sau citesc ore întregi în marea librărie Joseph Gibert tot ce poftesc, fără să dau un ban, dacă nu cumpăr o carte. Presă liberă de toate nuanțele și atitudinile, un belșug nemaivăzut de alimente și mărfuri. Plăcerea mea: să îmblu pe jos mereu, „căscînd gura” în dreapta și stînga. Muzeele nu mă tentează prea mult, lume moartă; doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe, magazine imense sau tarabe cu vînzători optimiști, glumeți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
19]80 și va apărea desigur în ianuarie [19]81. Aceasta e realitatea. Toate titlurile propuse de mine au fost cu grijă „tunse”, am ajuns la abia 6 apariții anuale, de unde eu visam să ajungem - căci material ar fi din belșug - la 12, astfel ca o apariție ritmică, lunară, să facă din colecție un reper aidoma unei reviste, pentru cititorii interesați. Doar că Editura nu pare prea interesată, morții neputînd aduce peșcheșurile cu care îi concurează viii. Cu cele mai calde
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1364. Ioachim Drăgescu își explica îmbunătățirea condițiilor de igienă din Dobrogea astfel: După mine, doue sunt causele care contribuiră la acesta: libertatea ce s-a dat poporului, blândețea și dreptatea administrațiunei române, de o parte, încrederea poporului în viitor și belșug, de altă parte"1365. În privința populației județului Constanța, Ioachim Drăgescu preciza că "în 1879 populațiunea acestui județ a fost cam de 63 000 suflete; de atunci și până la finitul anului 1881 a sporit într-un mod însemnat atât prin nasceri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
au văzut dătătorul de viață prin excelență. Strălucește ca soarele, iar proprietățile lui fizice și chimice îl fac inalterabil. În privința virtuților aurului domnește unanimitatea. Îi pomeneam mai adineauri pe indienii bororo, locuitori ai unei regiuni unde aurul se găsea din belșug, uneori aproape la suprafața pămîntului. Ei îl numeau cu un cuvînt ce s-ar traduce aproximativ prin „stră lucire întărită a soarelui”, în strînsă corespondență cu credințele vechilor egip teni, care considerau aurul carnea strălucitoare și inalterabilă a soarelui. La
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atrage unele către altele. Ele se aglomerează și se transformă într-un organism de tip nou, cu funcții diversificate. În această fază socială, ele se deplasează in corpore spre zone mai umede și mai calde unde hrana se găsește din belșug. După care societatea se dezagregă, indivizii se dispersează și fiecare își reia viața separată. Remarcabil în aceste observații este că substanța produsă de amibe, cu ajutorul căreia ele se atrag și constituie o ființă socială pluricelulară, nu e alta decît o
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
asemenea, un proces în concordanță cu natura umană. Adam Smith spune chiar că: Această diviziune socială a muncii din care derivă așa de multe avantaje, nu este la originea ei efectul vreunei înțelepciuni omenești care să prevadă și să urmărească belșugul general pe care ea îl realizează. Ea este consecința necesară, deși foarte lentă și treptată, a unei anumite înclinări a naturii omului, care nu are în vedere o astfel de largă utilitate; anume înclinarea de a face troc, de a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
reală. După cum reacțiile în economia reală pot fi pozitive sau negative, putem discuta despre reactivitate pozitivă sau negativă a banilor. Tendința în folosința monedei de hârtie este aceea de a supra monetiza economia, de a oferi mijloace de plată din belșug, în speranța valorificării și punerii lor în mișcare. Economiilor de până la capitalism, bazate pe moneda metalică, le era specifică sub monetizarea sau deficitul cronic de mijloace de plată. Atât supra monetizarea, cât și sub monetizarea, pot avea consecințe negative sau
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
În ce privește faimoasa "luptă pentru existență", mi se pare deocamdată că ea a fost mai mult afiramtă decât dovedită. Ea se întânlește dar ca excepție; aspectul general al vieții nu e starea de restriște,starea de foamete, ci mai degrabă bogăția, belșugul sau chiar risipa absurdă acolo unde se duc lupte, lupta e pentru putere ... Să nu-l confundăm pe Malthus cu natura. Admițând însă că această luptă există, și-n-tradevăr poate fi întâlnltă ea sfârșește, din păcate, invers de cum o dorește școala
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
picurii de ploaie. No man's land. Când plouă cartierul podului de piatră e o țară a nimănui. M-a străfulgerat un gând: să mă apuc și eu de pescuit, crâsnicul e liber acum. Poate că ploaia asta va aduce belșug de pește pești înotând ca într-un tablou de Max Ernst, totul redus la câteva figuri geometrice. Ca și podul: drept, bombat la mijloc, impasibil. Sub burata lui mă simt mai aproape de râu. De aici, văd digul orientat numai spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
această privință de „asistență“ străină). Comunismul a accentuat opoziția român-străin. I-a rupt pe români mai Întâi de Occident, apoi de toată lumea. „Străinătatea“ a căpătat contururi mitice, pe cât de negative În propaganda oficială, pe atât de pozitive În visele de belșug ale românilor. Înainte de comunism, raporturile cu Occidentul erau rezervate unei elite care avea repere sigure (Parisul!) și gusturi rafinate. În comunism, grație intoxicării propagandistice pe de o parte și insatisfacției românilor pe de altă parte, imaginarul străinătății s-a „democratizat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La Eminescu totul e absolut, la Caragiale totul e relativ. Cu timpul, românii s-au obișnuit cu Caragiale și au ajuns să se delecteze cu comediile și schițele sale. Dar inițial
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu bârne de stejar așezate transversal. Așa a arătat pavajul Bucureștiului, al puținelor străzi de altfel care erau „podite“, până spre mijlocul secolului al XIX-lea. Explicația stă În faptul că Bucureștiul nu avea piatră, În schimb avea lemn din belșug. Ceea ce frapează și astăzi la vechiul Pod al Mogoșoaiei, devenit În 1878 Calea Victoriei (În amintirea „Războiului de Independență“ din 1877-1878), este traseul său sinuos, ca și lărgimea variabilă și Înălțimea nu mai puțin variabilă a clădirilor. Nu sunt două segmente
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cuptoare. Iarna, nu se mai suferă de frig, ca pe vremea lui Ceaușescu, problema multora este Însă de a plăti prețul ridicat al Încălzirii. Pe vremuri era mai simplu: fiecare Își făcea foc cu lemne, iar lemn se găsea din belșug. Clima e o supărare permanentă. Alte necazuri sunt periodice. Nici o generație nu a fost scutită măcar de câteva dintre ele. Războaiele și ocupațiile străine au Înregistrat timp de secole o frecvență ieșită din comun. Turcii, uneori și tătarii, au prădat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și apare gunoiul adunat în 19 ani de tranziție (literară) contradictorie, bălmăjită, adesea contrafăcută. Mulți gândesc asemenea ei, puțini o spun și mai puțini o scriu. Primul cal de bătaie: literatura obsedantului deceniu. Material faptic (sumedenie de amănunte noi) din belșug. Ai zice că se forțează uși deschise: de ce să mai dai un ghiont celor răposați întru dreaptă uitare literară? Nu-i chiar așa: tirul se focalizează în direcția re-vopsirii conjuncturale, și campioni, și simpli pioni ai proletcultismului trecând cu arme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
calp, zidirea, șantierul, construcția nouă, barajul, Bumbești-Livezenii, compresorul proptit cu piciorul ș.a.m.d. Dacă onor scriitorul român ar catadixi să mai și coboare din turnul de hârtie al gâlcevilor eterne, ar putea constata că, în anno domini 2009, avem belșug de "ruinuri". Cântăreți, ioc! S-a început cu demolările în lumea satului, unde au fost puse cu grăbire la pământ acareturile CAP-urilor, gest salutat entuziast de o gazetăriță care, sunt sigur, habar n-are nici acum câte țâțe are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]