2,615 matches
-
lumi capătă semnificație și impun exercițiul esen țial al memoriei: anticarul este, s-ar putea spune, o figură ur bană, înscrisă în logica schimbării ca un uzurpator subversiv al acesteia. Caygill dezvoltă posibilitatea experienței urbane plecând de la „polemica“ întreținută de Benjamin cu Kant: „On the one hand the experience of the city evokes a categorical framework or «theory of orders» which stresses movement and complexity. Instead of establishing a doctrine of categories on the basis of substance or the subject in
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
replaces substance and subject with transitivity.“ Din punctul de vedere al dimensiunii sale epis temologice, experiența urbană reprezintă o reconstrucție metafizică a mișcării, a tranzitivității, opusă, după cum afirmă comentatorul englez, metafizicii tradiționale a substanței. Mișcarea nu este văzută însă de Benjamin ca principiu ori ca esență transcendentă a lumii, ci ca formă sesizabilă în forme cotidiene, gesturi, personaje, atitudini. Orientarea „epistemologică“ a lui Benjamin, despre care am vorbit la început, presupune încercarea de a descrie unitatea dintre istoric și meta fizic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a tranzitivității, opusă, după cum afirmă comentatorul englez, metafizicii tradiționale a substanței. Mișcarea nu este văzută însă de Benjamin ca principiu ori ca esență transcendentă a lumii, ci ca formă sesizabilă în forme cotidiene, gesturi, personaje, atitudini. Orientarea „epistemologică“ a lui Benjamin, despre care am vorbit la început, presupune încercarea de a descrie unitatea dintre istoric și meta fizic, ca imanență absolută a suprafeței tensionate a lumii. Pe de o parte, Benjamin descrie mișcarea haotică a Moscovei, închisă între limitele prezentului dominator
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în forme cotidiene, gesturi, personaje, atitudini. Orientarea „epistemologică“ a lui Benjamin, despre care am vorbit la început, presupune încercarea de a descrie unitatea dintre istoric și meta fizic, ca imanență absolută a suprafeței tensionate a lumii. Pe de o parte, Benjamin descrie mișcarea haotică a Moscovei, închisă între limitele prezentului dominator, monumental; pe de altă parte, mișcarea incertă a prezentului mereu provizoriu, „poros“, specific orașului Napoli. Pierderea cu bună știință a flaneurului pe străzile Parisului sau cea ritualică a copi lului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu bună știință a flaneurului pe străzile Parisului sau cea ritualică a copi lului printre cotloanele Berlinului sunt, de asemenea, întruchipări ale mișcării în forme concrete, diverse, ale experienței urbane. Caygill extinde analiza la un alt text important al lui Benjamin, Einbahnstrasse (1926). Fenomenul originar despre care vorbește acest text, caracterul lumii urbane pe care o descrie, nu ține de mișcarea în ea însăși, ci de rezistență (Widerstand). Nu este vorba de o rezistență concretă, „substanțială“, cât de „a symptom of
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urbane este „depășit“ (aufgehoben) de întâlnirea cu originea ei multiplă. Cu termenii deja discutați în primul capitol, este vorba de surprinderea acestei mișcări într-o imagine dialectică. Textul lui Samuel Weber „«Streets, Squares, Theaters»: A City on the Move - Walter Benjamin’s Paris“ poate fi folosit în precizarea acestei sarcini. Parisul secolului al XIX-lea este orașul care intră în atenție în acest text, oraș care, după Benjamin, se află în continuă mișcare (sich dauernd bewegt). Experiența specifică a unui astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Textul lui Samuel Weber „«Streets, Squares, Theaters»: A City on the Move - Walter Benjamin’s Paris“ poate fi folosit în precizarea acestei sarcini. Parisul secolului al XIX-lea este orașul care intră în atenție în acest text, oraș care, după Benjamin, se află în continuă mișcare (sich dauernd bewegt). Experiența specifică a unui astfel de oraș este cea a pragului (Schwelle): „Die Schwelle ist ganz scharf von der Grenze zu scheiden. Schwelle ist eine Zone. Wandel, Übergang, Fluten liegen im Worte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ia naștere plecând de la imaginea pragului: una construită nu atât pe baza mișcării de translație și a deplasării în extensiunea spațiului, cât pe redefinirea relației dintre interior și exterior și pe extinderea unor mărimi intensive. Weber dă, pe urmele lui Benjamin, câteva exemple de formațiuni „de prag“ ale lumii urbane: teatrele ambulante care apar și apoi dispar, pentru a reapărea în diverse locuri, delocalizând și re-localizând orașul paralel cu desfășurarea sa liniară, progresivă; străzile care poartă numele unor repere dispărute sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
is always a place of memory where what has been is repeated and changed into what is to come.“ Pragul devine o imagine dialectică a orașului, la fel cum este labirintul sau răscrucea. Ca o concluzie preliminară, orașul este pentru Benjamin un spațiu în care textele, figurile sale cotidiene și formele arhitectonice propriu zise pun în scenă o dramă a istoriei ca atare: aceea în care trecutul își reclamă dreptul de a fi auzit în ciuda vocilor ascuțite ale clipei saturate de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pun în scenă o dramă a istoriei ca atare: aceea în care trecutul își reclamă dreptul de a fi auzit în ciuda vocilor ascuțite ale clipei saturate de prezența progresului și a tehnicii. Eroii anonimi ai istoriei sunt, în piesa lui Benjamin, personajele marginale (flaneurul, Lumpensammler-ul, prostituata), care devin, în scene multiple, agenți mesianici ai istoriei, ipostaze ale „profetului care privește în urmă“. Mediația memoriei este, se poate deduce de aici, gestul esențial care constituie lumea metropolei. La fel, gestul „speculativ“ al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devin, în scene multiple, agenți mesianici ai istoriei, ipostaze ale „profetului care privește în urmă“. Mediația memoriei este, se poate deduce de aici, gestul esențial care constituie lumea metropolei. La fel, gestul „speculativ“ al colportajului reprezentărilor, prin care, după cum spune Benjamin, „Schneller als Moskau selber lernt man Berlin von Moskau aus sehen.“ Experiența urbană funda mentală pare a fi, din această perspectivă, aceea a ne-iden tității orașului cu sine însuși, a rolului constitutiv pe care îl joacă marginalitatea și, în ultimă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mentală pare a fi, din această perspectivă, aceea a ne-iden tității orașului cu sine însuși, a rolului constitutiv pe care îl joacă marginalitatea și, în ultimă instanță, a deconstrucției mecanismelor tehnice, funcționaliste ale urbanului în scopul eliberării mitologiei sale constitutive. Benjamin percepe orașul ca experiență care este în același timp experiență a crizei: disoluție, pietrificare pe de o parte, amenințare pe de alta. Se poate spune chiar că experiența urbană nu survine decât acolo unde ea este în primejdie de a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cât și la cel al obiectului este doar un corectiv infinit, având rolul de a-i salva de la reificarea cotidiană. Lucrarea lui Michel de Certeau The Practice of Everyday Life poate servi, cu unele rezerve, ca ilustrare a conceptului lui Benjamin de „experiență urbană“. Autorul francez face distincția între două modalități de „constituire“ a lumii urbane. Pe de o parte, orașul este o construcție teoretică, un con cept care permite citirea și recunoașterea realității după canoane raționale și tipare semnificative. Pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
as to its political model, Ho bbes’ State, all the functions and predicates that were previously sca ttered and assigned to many different real subjects-groups, associations, or individuals.“ Aceste trei dimensiuni corespund, într-o oarecare măsură, imaginii pe care, la Benjamin, orașul o capătă în reprezentarea prezentului marcat de ideologia progresului și de ritmul accentuat al modernizării tehnologice. Loc al deplasării maselor anonime, al transformării lucrului în marfă și al privirii înseși în scrutare „eficientă“ a lumii, orașul își generează propria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unor anumite trasee, recunoașterea unui segment urban după „sinecdoca“ lui arhitectonică sau umană îi conferă flaneurului o dimensiune demiurgică. Acest personaj creează spațiul pe care îl parcurge, împreună cu memoria locurilor străbătute. Deosebirea dintre demersul lui Certeau și cel al lui Benjamin stă, probabil, într-o înțelegere diferită a istoriei și în accentul teologic - decisiv - pe care ultimul îl asumă. Se poate spune că, dintre cele trei dimensiuni discutate ale experienței urbane, cea teologică funcționează oarecum ca diferență specifică a perspectivei autorului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sens eschatologic particular se traduce în faptul că memoria capătă funcția de a restaura trecutul văzut ca posibilitate uitată a ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității ca durată plecând de la momentul actual al crizei. În sens larg, pentru Benjamin experiența determină survenirea absolutului în limitele derizorii ale detaliului material, ale gestului mărunt sau ale prezenței discrete și anonime. Ontologia slabă, fluidă a lumii urbane este premisa acestei experiențe prin care deplasarea devine o căutare a „Mumelor“, a conceptelor originare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
auf den ersten als auf den letzten Blick“. În mod esențial, ea nu „rodește“, nu determină un rezultat, ci doar reorientează privirea de la caracterul lor actual către universul lor potențial, istoric. Prin aceasta nu trebuie înțeles că experiența este la Benjamin doar subiectivă, trecătoare: ea nu se confundă, cum am încercat să arăt în mai multe locuri, trăirii abstracte. Ea operează metafizic, se desfășoară în limitele unei ontologii, produce o schimbare a semnificației lucrurilor și a locurilor proprii metropolei. De pe poziții
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în mai multe locuri, trăirii abstracte. Ea operează metafizic, se desfășoară în limitele unei ontologii, produce o schimbare a semnificației lucrurilor și a locurilor proprii metropolei. De pe poziții oarecum marxiste, Adorno avertizează, de exemplu, într-o serie de scrisori către Benjamin (în special cea din 2 august 1935) asupra tendinței de a „citi“ imaginea dialectică după modelul tensiunii dintre vis și trezire, ca un regim subiectiv al percepției. Imaginea dialectică este atât un concept fenome nologic (în sens clasic), cât și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
riența produce un in terval în care iau naștere imaginile dia lec tice și se revelează, astfel, caracterul istoric al lumii urbane. Secțiunea următoare va descrie acest aspect, plecând de la felul în care survine imaginea dialectică a Berlinului copilăriei lui Benjamin. 4.2. Berlinul ca mundus imaginalis Mundus imaginalis stă în centrul unei tradiții spirituale complexe și își revelează semnificațiile cu precădere într-o lectură teologică. Îmi propun însă folosirea sintagmei într un sens strict metodologic, tehnic: ca univers al imaginilor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
poate fi în primejdie de a nu mai fi recunoscut sau uitat, ia naștere în spațiul de joc al memoriei și prefigurează un destin viitor. Berlinul este un spațiu imaginal, în măsura în care este întruchipat în amintirile copilăriei sau în fizionomiile flaneurului. Benjamin chiar trimite la o astfel de înțelegere a „ontologiei“ de pe fundalul scrierilor sale atunci când discută despre felul cum în care afectată experiența urbană a copilăriei de limitele temporale ale percepției directe. Cum se întipăresc pe chipul Ber linului din Copilărie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
felul cum în care afectată experiența urbană a copilăriei de limitele temporale ale percepției directe. Cum se întipăresc pe chipul Ber linului din Copilărie berlineză... evenimente petrecute înaintea nașterii autorului? Care este regimul ontologic al imaginilor stratificate în memoria colectivă? Benjamin sugerează un răspuns în Berliner Chronik (1932): „die zweite Hälfte des neunzehnten Jahrhunderts liegt gewiß diesseits von ihr [die Grenze kindlichen Erinnern] und sie ist es, der die folgenden Bilder angehören, nicht in der Art genereller sondern jener, die nach
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
continuare. O precizare preliminară se impune. Este vorba de alăturarea a două moduri ale percepției urbane: cea a flaneurului și cea a copilului. Mai sus am încercat să descriu momentele experienței urbane plecând de la primul. Interesul pentru Berlinul scrierilor lui Benjamin necesită însă trecerea la cel de-al doilea. Din punctul de vedere al biografiei autorului german, este sem nificativ faptul că Berlinul este „protejat“ de scriitura neutră care se regăsește în cazul multora dintre descrierile celorlalte orașe. Gilloch, în Walter
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
necesită însă trecerea la cel de-al doilea. Din punctul de vedere al biografiei autorului german, este sem nificativ faptul că Berlinul este „protejat“ de scriitura neutră care se regăsește în cazul multora dintre descrierile celorlalte orașe. Gilloch, în Walter Benjamin. Critical Constellations, sintetizează mecanismul specific pe care Benjamin îl distinge în cazul percepției orașului la vârsta copilăriei: „Benjamin sees the child as having a privileged proximity to, and special tactile appreciation of, the urban environment. The child sees the city
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Din punctul de vedere al biografiei autorului german, este sem nificativ faptul că Berlinul este „protejat“ de scriitura neutră care se regăsește în cazul multora dintre descrierile celorlalte orașe. Gilloch, în Walter Benjamin. Critical Constellations, sintetizează mecanismul specific pe care Benjamin îl distinge în cazul percepției orașului la vârsta copilăriei: „Benjamin sees the child as having a privileged proximity to, and special tactile appreciation of, the urban environment. The child sees the city «at first sight», with a gaze unencumbered by
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nificativ faptul că Berlinul este „protejat“ de scriitura neutră care se regăsește în cazul multora dintre descrierile celorlalte orașe. Gilloch, în Walter Benjamin. Critical Constellations, sintetizează mecanismul specific pe care Benjamin îl distinge în cazul percepției orașului la vârsta copilăriei: „Benjamin sees the child as having a privileged proximity to, and special tactile appreciation of, the urban environment. The child sees the city «at first sight», with a gaze unencumbered by the tedium of familiarity and habit, with a receptivity and
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]