2,324 matches
-
venise, Zogru văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp, însă pentru Zogru fusese ca o lovitură de bici. Omul emana o teroare care îi cuprinsese tot corpul. Fâlfâia deasupra mărului, tremurând ușor ca o piftie. Își dădea seama că e un bărbat oarecare, că ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un ton glumeț și secretos. Sigur, dacă Laban, bunicul tău, ar fi știut câtă mâncare am consumat pentru un cerșetor care venise la noi cu un prăpădit de urcior cu ulei pe post de dar, m-ar fi bătut cu biciul. Dar băuse din mâinile mele destulă bere din cea mai tare ca să nu mai scoată nici o vorbă. Sau poate n-a zis nimic pentru că simțise că acest nepot era un noroc pe capul lui. Poate își dăduse seama că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fereastră, o chemă Înăuntru. În clipa În care intra pe poarta grădinii, Janine Îi aruncă o privire. „E drăguță, prietena ta...”, spuse ea cu un ușor rictus al gurii. Remarca ei Îl lovi pe Michel ca o plesnitură de bici, chipul i se descompuse. Urcându-se În Porsche, Janine trecu pe lângă Annabelle, o privi În ochi; era o privire plină de ură. Bunica lui Michel nu simțea nici o ostilitate față de Bruno; era și el victima acestei mame denaturate, așa vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a venit; În vânătă-nnoptare orașul s-a-nvelit, Dând unora odihnă și altora mâhnire. În vreme ce mulțimea de muritori mișei, Sub bicele Plăcerii, călău fără-Îndurare, Culege Remușcarea, la josnica serbare, Durerea mea, dă-mi mâna - noi să fugim de ei... Am făcut o pauză. Fetele erau sensibile la acest poem, o simțeam, tăcerea era absolută. Era ultima oră de curs; peste jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am o depresie ! Nu te-am rugat niciodată să-mi găsești o altă slujbă. Nu știu ce-mi doresc. Am nevoie de un pic de timp ca să... mă gândesc. — Te vei duce la interviu, Samantha. Vocea mamei e ca un bici. Mâine dimineață la ora zece punct vei fi acolo. Ba nu ! — Spune-mi unde ești ! Îți trimit imediat o mașină ! — Nu ! Lasă-mă în pace. Închid telefonul, ies din cămară și în ultima clipă mă abțin să nu-l arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să plecați dintre noi cu o impresie atât de proastă despre noi... N-aș vrea să părăsiți orașul cu o părere atât de proastă despre orașul nostru... Am să vă spun adevărul... Trebuie să știți adevărul... ARTUR: Hai, dă-i bice! GARDIANUL: Uitați-vă în ochiul meu, aici. (Îi arată.) E galben... Mii de osândiți am văzut... Începusem să orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
făcută. - Nici n-am prea purtat-o. Până acum câțiva ani o țineam doar așa, la ocazii. O țineam mai demult să i-o dau lu fiu-meu, când termina Facultatea. Bărbatul învârti de câteva ori cureaua ca pe-un bici. Asculta cum pocnește înăbușit. - Am avut și eu un băiat, zâmbi vinovat bătrânul. Nu al meu. Îl înfiasem de la niște neamuri mai de departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul lui. Tac-su era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă, cu ochii ei mari, ochi bouleni cum îi plăcea s-o necăjească, strângându-l speriată de picior pe tatăl ei ridicat, cu biciul în mână. Zâmbi înduioșat. - Am văzut și eu multe de-astea de când m-am întors. Știam că au fost cândva și... Unde mai sunt? Cel mult au rămas niște schelete. Ați făcut din România un schelet. Asta ați făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai fie mama. din locul unde eram vedeam picăturile cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul cu mai multe grade încît abia o mai vedeam pe femeia rămasă în urma mamei încercînd și ea să-și facă un rost printre toți cei de față. de parcă ar fi știut de la început
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
eu întrebam la fel când eram o copiliță ca tine. Și am aflat de la a mea bunică despre Sf. Ilie, stăpânul norilor și al ploilor. El se plimbă într-un car de lumină, iar șerpii de foc sunt lovituri de bici cu care Sf. Ilie îndrumă norii și vântul din loc în loc. Dar de ce face zgomot mare, atunci când apare printre nori? Căci mie mi-e frică, dragă bunică! Copiliță dragă, biciul din nor trosnește mai tare decât cel de la Plugușor, că
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
car de lumină, iar șerpii de foc sunt lovituri de bici cu care Sf. Ilie îndrumă norii și vântul din loc în loc. Dar de ce face zgomot mare, atunci când apare printre nori? Căci mie mi-e frică, dragă bunică! Copiliță dragă, biciul din nor trosnește mai tare decât cel de la Plugușor, că-i mult mai mare de cuprinde zarea. Acum să privim pe fereastră și să vedem ce se întâmplă în grădina noastră. Iată cum picăturile de ploaie se strâng în șiroaie
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
de Marcela Peneș -Dragul meu abecedar Prima carte de școlar! Cărticica mea de drag, Cu fereastră și cerdac Și cu foșnet de copac... -Îți amintești? La început, Ce greu a fost! Atâtea semne Parcă fără rost: Ovale, zale, bice, bastonele, Priveam nedumerit la ele. Acum le stăpânesc pe fiecare; Prietene îmi sunt, Iar eu -un mândru ciobănaș Îmi pasc, cu grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
sobă, arătând tare simpatic. Obiceiurile și tradițiile s-au ținut ca în toți anii; copiii mai mici au venit cu Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari cu capra și plugușorul. Cum se însera, în tot satul se auzeau pocnituri de bice și clinchete de clopoței, de la caii înhămați la sănii. Prima zi de an, de Sf. Vasile, se obișnuiește ca flăcăii din sat să meargă cu plugușorul la casele unde sunt fete de măritat și să tragă câte o brazdă în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința trecea, venea un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în direcția Dunării, departe de linia ferată, fiind cam la jumătatea distanței dintre Călărași și Fetești. Caii alergau cu o repeziciune de cursă, ridicând într-un stil decorativ picioarele de dinainte, în vreme ce Pascalopol îi atingea numai ușor cu sfârcul unui bici lucrat cu îngrijire, pe cotorul căruia se zăreau împletituri de piele de marochin, întărite printr-un inel de argint. Un vânt cald, masiv ca o undă marină, sporit și de alergătura trăsurii, făcea ca pălăria Otiliei să fluture, deși era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din fundul pămîntului: - Sunt eu, Pătru! - Sunt pepeni? țipă grozav Pascalopol. - Este, este! - Oameni ai? Câți oameni ai? - Am douăzeci! Douăzeci de bulgari! - Să trimiți la curte o căruță de pepeni, ai înțeles? - 'Țeles... trăiți!... răspunse ecoul. Pascalopol dădu iar bici cailor, părăsind pe stânga roata și reapropiindu-se treptat de drumul bătătorit de căruțe. Brișca sări deodată, lovindu-se de un mal, căzu într-o albie și se ridică iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf, și reconstitui de cealaltă parte a câmpului acea târâre colboasă. Pascalopol dădu bici cailor și brișca porni. G. Călinescu - Pascalopol, întrebă Otilia (Felix observă familiaritatea),la ce servesc bivolii? De ce sunt așa urîți? - Sunt buni la jug, răspunse moșierul, au putere mare. Câmpul cel negru, semănat cu smocuri de buruieni, începu să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastră înspre trăsură, al cărui birjar, impacientat, plesnea din bici. Gîndește-te mai bine! Norodul te așteaptă, de ce nu vrei să mergi? De altfel, orice sfânt se retrage câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se purifice. Dacă vrei, te ducem într-o mânăstire adorabilă, unde vei putea medita absolut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise nici acum fruntea strânsă de necaz. Titi se legăna lângă sobă, iar Aurica își îngrijea atent mâinile. Birjarul dădu bice cailor, și roatele se rostogoliră pe caldarâm. Atunci Simion întoarse capul înapoi și, ca și cuprins de o subită emoție, strigă, arătând cu degetul: - Uite salcâmul ce mare s-a făcut! - Lasă, zise Stănică speriat, că-l vedem când ne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alături de el, aproape în brațe, și pe Lili, fata lui Toader și nepoata lui, în jurul mijlocului căreia întinse brațul, de altfel de prisos, ca și când ar fi voit s-o G. Călinescu susțină să nu cadă. Vizitiul de casă plesni ușor biciul pe deasupra cailor, și trăsura se rostogoli dulce, fiindcă avea roți cu pneuri. Era un vehicul elegant, căptușit cu velur maron, prevăzut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își arunca unele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vine o fată cu o găleată mare, apoi apar doi bătrâni, un moș și o babă care vorbesc între ei, pe urmă arată cum trage fata găleata după ea, baba se răstește la ea și moșul o lovește cu un bici, apoi arată pe fată închisă într-o odaie goală, mâncând un codru de pâine, apoi e noapte și fata deschide geamul. - Ce-i asta, ce înseamnă asta? întrebă iritat moș Costache.Așa e la cinematograf? - Așa e! răspunse naiv Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmbrăcă și în curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil îndrăzneț alergă strigând după ei, agățîndu-se din când în când de platforma dindărăt. Muscalul îl plesni cu biciul pe de lături, înjurîndu-l cu sete. Înveseliți de clopoței, îmbrăcați într-o rețea albă și satisfăcuți de ușurătatea saniei, caii vineți alergau, jucând din picioare și luând pozițiile academice ale cailor în spume din compozițiile lui Géricault. Un câine mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noi. În vremea aceasta, Otilia alergase pe poartă afară și avusese norocul să găsească încă sania cu care venise, fiindcă birjarul se dăduse jos să curețe rețeaua de zăpadă cu o măturică. - Aleargă repede, strigă Otilia. Birjarul dădu un plesnet biciului și sania alunecă nebunește, umplând toată strada de veselia zurgălăilor. Otilia, însă, era nemișcată, cu ochii pierduți în gol. Felix aduse puțină zăpadă și o puse pe capul bătrânului, deși știa că e inutil. Mai degrabă, ar fi trebuit să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul, rămâne porecla și varianta feminină a biciului lui Dumnezeu ajunge să conducă și să terorizeze șantierul. Pe Ulpiu, lămurită imediat cu cine are de-a face, Cosiția îl va striga de-acum Viorel. Toți bărbații aflați în subordinea doamnei Chintal poartă doar unul din umătoarele două nume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]