2,247 matches
-
Ce spune Dan e incredibil. — Dan, Încetează, Îl avertizez eu. Nu vreau să discut despre asta acum. Dan se uită la mine și clatină din cap, cu o expresie de dezgust pe chip. — Ne vedem acasă, zice și părăsește restaurantul. Bietul Gregory nici nu știe ce să spună. — Ăăă, Ellie, mă simt Îngrozitor că am deschis discuția. N-am vrut să Încep o... — Bărbatu-meu e un bădăran, zice Trish, Înghiontindu-l. Du-te afară și vorbește cu Dan. Trish mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tablou cu cei doi, În cele mai compromițătoare poziții pe care le poate invoca creierul meu ostenit. Asta Îmi alimentează furia și dorința puerilă de a mă răzbuna În singurul fel pe care-l cunosc, anume culcîndu-mă cu Charlie Dutton. Bietul Charlie Dutton. Mă Întreb dacă o ști că am plănuit totul dinainte, că plănuiesc să-l seduc În cel mai eficient mod de care sînt În stare: la lumina senzuală a lumînărilor, Îmbrăcată Într-o ținută seducătoare și gătind ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți se pare că o societate care trăiește așa nu are dreptul să ceară nimănui să moară? De fapt, râul cel mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spatele membrilor consiliului. Oprindu-se îndărătul fiecăruia, a spus: - Are vreo legătură tipul acesta cu Pietro? Sau cu Teodolinda? Dar acesta? De fiecare dată îmbrâncea pe câte unul dintre ei spre Teodelapio, care, la rândul lui, îi evita batjocoritor. Deși, bieții de ei, încercau să surâdă încurcați sau să-și ascundă spaima. - Ai văzut? Te-ai convins că nu mai am tutori! Vrei să-l vezi și pe ambasador? Chemați-l! Bărbatul a apărut imediat; văzându-l, am pălit și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o faci pe Gaila să înțeleagă că dragostea mea pentru ea va fi la fel de mare, că e vorba despre o teribilă și provizorie opțiune politică. Sunt sigur că o să găsești cuvintele potrivite. După care, îngândurat, s-a apropiat de fereastră. Bietul, prostul, mincinosul și lașul Rotari! Toate acestea mi-au trecut prin gând, dar n-am spus nimic, căci deja fusese vrăjit de Gundeperga. Am ieșit pur și simplu din încăpere, fără ca el să-și dea măcar seama. Avea sufletul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care o iubea, în sfârșit, speranța că va putea s-o recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Căci milă n-are, dar are tupeu Chiar dacă minte, nu îi pare rău Și-aceasta, dragii mei, în țara noastră Să știți că e “prostia omenească”. Orfanul Se scurg pe-obraz ca două mărgărite Lacrimi fierbinți de copilaș plăpând, Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i fie desfătarea, acum când anii bătrâneții prind a bate la ușa sufletului ei. Soțul ei a fost medic, dar războiul nu l-a cruțat, ba din contra, a fost luat și dus pe front pentru a-i ajuta pe bieții răniți de acolo. Vorba ceea: „omul bun îi ca pita caldă”. Așa o fost și bietul bărbatuso Mărioarei, om bun, bun om, dar la omul sărac nici boii nu-i trag și biata Mărioara singura și-a petrecut anii, singură
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a fost medic, dar războiul nu l-a cruțat, ba din contra, a fost luat și dus pe front pentru a-i ajuta pe bieții răniți de acolo. Vorba ceea: „omul bun îi ca pita caldă”. Așa o fost și bietul bărbatuso Mărioarei, om bun, bun om, dar la omul sărac nici boii nu-i trag și biata Mărioara singura și-a petrecut anii, singură cu feciorii mamei, căci îi erau dragi ca lumina ochilor. Ar fi fost în stare să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu o mulțime de mecanisme. El luă un mecanism care avea un buton roșu pe care îl apăsă, și îl tot apăsă și, în timp ce el apăsa, o ușă se tot deschidea și se tot închidea. I s-a părut ciudat bietului Prâslea, care urcă întro platformă zburătoare neagră, și, cum nu știa să piloteze, se învârti și se tot învârti până ameți. Apăsă apoi pe un buton, iar platforma zburătoare începu să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se duseseră după el. Agentul coborî niște scări pentru a ajunge la Jony, iar Prâslea o luă și el după agent, doar că pantalonii i se prinseseră de un cui și rămase fără pantaloni. Ups! exclamă Prâslea. A avut noroc bietul Prâslea, deoarece mașina ciudată cu care merse la închisoare îl prinse pe Jony și îl arestă. Agentul îi împrumută lui Prâslea o nouă pereche de pantaloni și plecară, dar de data aceasta Prâslea, derutat, se luă după altcineva și se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în așa fel încât mieii ajungeau la iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-a zis nimic, ne-a măsurat din priviri, și-a potrivit cârja sub braț, a mai tras o dușcă, apoi ne-a întrebat dacă într-adevăr am venit la nea Vasile, să fim sinceri, pentru că din câte știe el, bietul taică-su n-avea prieteni, din câte știe el, nimeni nu poartă doliu după ăl bătrân’, ba mai mult, auzise el că mai degrabă se bucură lumea de moartea lui, fiindcă oamenii, să-i ierte Dumnezeu, nu prea-l aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu scot o vorbă bună despre el, se tot spune că i se urâse cu viață, de-aia s-a spânzurat, cu minciuni de-astea vor să-i murdărească amintirea, iar acum apărem noi, interesându-ne cu atâta drag de bietul bătrân, se poate să nu fi auzit noi vestea cea rea?, și atunci Zsolt a zis că nu, când s-a întâmplat, iar omul cu un picior i-a spus că nu trecuseră decât trei zile, dar să ne intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat de-azvârlitelea după el și cu o găleată de tablă, s-o spele și pe-aia și s-aducă apă în ea, apoi a luat de jos o pungă de plastic, zicând că sigur o să găsească ceva mangal în ea, bietul de taică-su, cât s-o fi chinuit să filtreze spirtu’ ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu crede, fiindcă auzise el că, ei, și tocmai atunci am ajuns în dreptul lor, și când ne-au văzut, au tăcut, ăla cu pălărie și-a ridicat pălăria, apoi amândoi ne-au spus, sincere condoleanțe, le pare foarte rău pentru bietul bunicu’, iar eu iarăși n-am știut ce s-ar fi cuvenit să zic, dar mama a spus imediat că le mulțumește pentru amabilitate și că au venit, așa că am mulțumit și eu, iar cei doi au dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aceea, mă aflam În portul Le Havre, căpătasem o informație despre unde pot cumpăra marijuana. Am fost reperat de o patrulă de polițiști care m-au fugărit, unul din ei m-a prins și, ca să mă eliberez, l-am lovit... Bietul de el a căzut rău, a murit pe loc. Toate astea erau Într-adevăr consemnate În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine că nu! exclamă el Îndreptîndu-se de spate. La vremea aceea, eram În campanie de pescuit, plecat cam de multișor, dar maică-ta izbutise să-mi transmită o scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca pe un șoc. Ca să nu-și alarmeze tatăl, se Întoarse, adună cîteva coșuri, Împiedicîndu-și mîinile să tremure cît putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rău din pricina ei! CÎnd mă gîndesc că a ținut pentru ea atîta amar de ani toată povestea asta oribilă... Fersen Îi lansă o privire Mariei, vizibil tulburată de numărul pe care Yvonne tocmai Îl juca la perfecție În fața lor. - Și bietul Pierric? Întrebă el, sarcastic. Pentru el nu-ți făceai sînge rău? O, dar prost mai sînt! Cu siguranță că nici n-ai băgat de seamă că nu era În patul lui? - Credeți că a asistat cumva la naufragiu? Yvonne făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau roșcovani, semănau unul cu altul. Fata era frumoasă, avea un păr lung și negru foarte frumos..., dar eu vedeam mai ales rana adîncă de la gîtul ei, și tot sîngele ăla... Am fost bolnavă de toate cîte am văzut, iar bietul Pierric la fel, pentru că și el a văzut... Se Întrerupse brusc, Lucas și Marie schimbară o privire. - L-ai lăsat pe fiul dumitale să asiste la toate astea? - Nu știam că pierdea vremea pe acolo! - Nu știai? Tocmai ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fetiței lui Yves Pérec, recuperarea laboratoarelor și terenurilor lor. PM avu impresia că, alături de silueta de elefant a tatălui său, soția sa semăna cu un terrier vioi și slugarnic. - Tată, actele pe care atît de judicios le-ai semnat cu bietul Christian Bréhat, odihnească-se În pace, ne garantează șantierul naval, dar mă tem că va fi mai greu să-i convingem pe cei din familia Kermeur să renunțe la hotel... - Am bune motive să fiu Încrezător, fetițo. Curînd, familia Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce a știut ea din toate astea, dar a devenit foarte depresivă, iar la cîtva timp mai apoi, cînd Arthus a anunțat că fiul lor a fost ucis În războiul din Algeria, ea s-a aruncat de pe faleză. Biata Gaïdick... Bietul PM... Se lăsă din nou dusă de gînduri, de data asta interveni Lucas. - De ce bietul PM? - Își adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
timp mai apoi, cînd Arthus a anunțat că fiul lor a fost ucis În războiul din Algeria, ea s-a aruncat de pe faleză. Biata Gaïdick... Bietul PM... Se lăsă din nou dusă de gînduri, de data asta interveni Lucas. - De ce bietul PM? - Își adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
una Încăperile castelului, fusese nevoită să admită că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]