2,387 matches
-
ipoteză părea să fie confirmată de descoperirea (începând cu anul 1928) textelor din Ugarit, în care se povestește că zeul Baal reînvia în fiecare toamnă pentru ca să conducă din nou cos-mosul, după ce fusese prizonierul lumii de dincolo în timpul verii; apoi el biruia în luptă puterile haosului, își construia templul ceresc și se pregătea să fertilizeze pământul cu prima ploaie (cf. 2.1.), iar apoi turmele și cirezile. d) Ei bine, dacă am accepta existența unei astfel de sărbători, ar trebui să recunoaștem
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns pînă la voi. 21. Cînd omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost. 22. Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el și-l biruiește, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, și împarte prăzile luate de la el. 23. Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește. 24. Duhul necurat cînd iese afară dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul." 23. Dar ei strigau în gura mare, și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. 24. Pilat a hotărît să li se împlinească cererea. 25. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, și pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mîinile lor, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
hotărâre să fie valabilă pentru totdeauna, am pus pe acest înscris pecetea noastră. Dat la Meun sur Yèvre, în luna decembrie, anul Domnului o mie patru sute douăzeci și nouă și al optulea al domniei noastre. începea calvarul Cu toate că englezii fuseseră biruiți la Orléans, Parisul se afla în continuare în mâinile Bourgognilor. încurajat, proaspătul rege a hotărât să încerce eliberarea Capitalei. Parisul era, însă, foarte bine apărat, iar armata regală nu se afla, toată, în subordinea unor comandanți iscusiți și devotați. Oscilând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola. El s-a născut astfel dintr-o revoltă; a fost, la început, un protest. Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a așternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu și-a putut ține niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiară, nu-i așa? Fiara doarme și așteaptă. Și cum adulmecă singurătatea, deschide ochii și mârâie. Iar în pustiu se trezește de-a binelea. Se proptește dinaintea lui Dumnezeu și începe lupta. Dumnezeu din noi contra fiarei din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și el fiară. Dar cel mai adesea e învins Dumnezeu. Sânt foarte puțini sfinți pe lume, domnilor. Numărul îmblînzitorilor e mult mai mare. Rar, foarte rar, nu biruie nici Dumnezeu, nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și așteaptă. Și cum adulmecă singurătatea, deschide ochii și mârâie. Iar în pustiu se trezește de-a binelea. Se proptește dinaintea lui Dumnezeu și începe lupta. Dumnezeu din noi contra fiarei din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și el fiară. Dar cel mai adesea e învins Dumnezeu. Sânt foarte puțini sfinți pe lume, domnilor. Numărul îmblînzitorilor e mult mai mare. Rar, foarte rar, nu biruie nici Dumnezeu, nici fiara și omul rămâne om chiar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și el fiară. Dar cel mai adesea e învins Dumnezeu. Sânt foarte puțini sfinți pe lume, domnilor. Numărul îmblînzitorilor e mult mai mare. Rar, foarte rar, nu biruie nici Dumnezeu, nici fiara și omul rămâne om chiar în pustiu... Uneori, când îmblînzitorii se opresc să asculte vântul, ei își amintesc, poate, că au fost odată altceva, au avut alte suflete și cad într-o toropeală visătoare. Dar primul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina ca trăsătură fundamentală ― contrazicerea. Și totuși o biruiam în închipuire, frîngîndu-i voința, o sărutam. În această lume devenise o jucărie docilă în mâinile mele. Într-o zi, pândind când pleca de acasă, m-am luat după ea, ca și rândul trecut. Înainte de a o ajunge, s-a întors
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
are să vină Mihaela! Nu-mi spusese te vreau, era prea bruscă și neverosimilă această parcurgere de la o extremitate la alta. Dar îmi făgăduise tot pe atâta, cu alte cuvinte. Mâine va veni! Era acceptarea, întoarcerea, reînceputul dragostei noastre. Va să zică îi biruisem îndîrjirea, mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocmai când era cât pe-aci s-o pierd definitiv. Ceea ce nu făcuseră făgăduielile, stăruințele, constrângerile și amenințările, reușiseră să facă lacrimile. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gândul despărțirii se născu prea târziu, când eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. Fusese o coaliție a simțurilor care adormiseră inconștientul pururea de veghe? Sau el însuși pierduse măsura î Nu știu. Adevărul e că pentru întîia oară pasiunea birui rațiunea, iar eu n-am mai găsit putere de a rezista până la urmă rupturii. (Mai cu seamă că Mihaela nu-mi dăduse măcar satisfacția de a se umili în fața mea, cerșind dragostea. Mi-aduc și acum aminte de răzmerița ființei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 21. Atunci poporul lui Israel s-a dezbinat în două părți, jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, și jumătate era pentru Omri. 22. Cei ce urmau pe Omri, au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, și Omri a domnit. 23. În al treizeci și unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți, autorul broșurii dorea cu înverșunare să apere "vitejia" masculină de perspectivele înfrîngerii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
barbarilor intrați în cohortele Romei că ingratitudinea era tot ce-i aștepta. Roma nu se mai putea apăra singură și nici nu mai accepta să fie apărată. Ea făcea tot ce trebuia pentru a-i sili pe barbari să-și biruie complexele. Când Honorius s-a închis în Ravenna, unde amintirea imperiului era apărată numai de țânțarii mlaștinilor din împrejurimi, vizigoții au respirat adânc și au îndrăznit să se plimbe printre ruine, la Roma, îngroziți de îndrăzneala lor. Anul acesta, din pricina
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
luat o piatră, au pus-o sub el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mîinile, unul deoparte, iar altul de alta, și mîinile lui au rămas întinse pînă la asfințitul soarelui. 13. Și Iosua a biruit pe Amalec și poporul lui, cu tăișul săbiei. 14. Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri." 15. Moise a zidit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
dzece, gioi, unde eram cu puțintei boiarinași de curte și cu copiii din casă,... s-au tâmplat cu noi în curte dumnealui Dumitrașco Racoviță hatmanul, fratele domniei mele...Într-acea...vreme ne-au sosit și o samă de tătari într-agiutoriu...biruindu-i...că și Franțoz căpitanul au cădzut la mâna noastră, atunci și noi am ieșit dintr-acel prepus de către stăpâni, numai după izbândă ce-am făcut, pornindu ne cu tătarii ca să le spargem și cuibul din Cetatea Neamțului,... Însă tătarâi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire. Omul trecător prin efemeritate vieții i-a biruit tăișul coasei ce ne scurtează zilele, cu un lucru ce nu mai are moarte - cu o carte despre viață. Când ieșim de sub imperiul vrăjii acestei clipe solemne, Ion N. Oprea se scutură de sentimentul înălțător ce te cuprinde la sfârșitul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
înălțimi, pe dealuri și sub toți copacii verzi. 5. Atunci Rețin, împăratul Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască. 6. În același timp, Rețin, împăratul Siriei, a adus iarăși Elatul sub stăpînirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, și Sirienii au venit la Elat unde au locuit pînă în ziua de azi. 7. Ahaz a trimis soli lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de pâine și la pensia pe care speră să o mai apuce.” În ,,Tinerețea mea”, evidențiază urcușul tineresc spre înălțime, dar și întoarcerea la matcă, fiindcă, ,,dorul de ai mei m-a biruit ca un uragan și m-am întors lângă țărâna părinților și nu m-am tânguit în durere și nu m-am pierdut în ceasul cel greu al nenorocirii, ci doar vorbele înțelepte le-am păstrat lângă inimă ca un talisman
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe jos, fără sobă, cu o lampă de gaz pe o măsuță rotundă. Afară, noaptea căzută peste periferiile cartierului Ferentari. Din când în când, loveam cu o lingură de lemn în pălăria metalică a unui ceas deșteptător, pentru a-mi birui somnul, neavând un reșou la care să-mi fac o cafea. Așa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept și la Filosofie. În timpul anului, cu excepția după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a merge la un film
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
contractul din buzunar și spune) Ba cred că se poate! (apoi rupe contractul) POVESTITORUL: Diavolul s-a transformat în cenușă, iar Faust a plecat în lume trăind încă 5 ani fericiți. Arătând cu mâna spre Dumnezeu, spune) Întrucât sufletul a biruit în lupta cu diavolul Mefisto, Dumnezeu, a decis ca în cea de a cincia viață, sufletul lui să se întrupeze într-un intelectual, urcând trei trepte de cunoaștere. (Povestitorul își îndreaptă atenția spre intelectual) INTELECTUALUL: (îi citește dintr-o carte
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
fereastra și totuși Încă nu-l auzise urcînd. Hohotele bărbaților și rîsul delicat al cîte unei femei ajungeau pînă la patul lui. Recunoștea rîsul maică-sii, Îi făcea plăcere să-l audă printre acordurile muzicii, dar Încetul cu Încetul Îl birui somnul și nu putu urmări cum se sfîrșise petrecerea. — Plecăm... Plecăm cu toții, spunea Juan Lucas. În realitate, arhitectul devenise greu de suportat. Ajunsese În starea În care jura că-i pune la dispoziție casa de pe colină, cu vedere la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e Îmbujorată la față și Însuflețită și vorbește despre toreadori alintîndu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibrație de duioșie În glas și ei se strîng roată În jurul ei cînd ajung la han, după corridă, cînd au biruit teama și merită pe deplin să-i audă glasul și cuvintele de laudă și o sorb din ochi cerșindu-i un darling și ea le Împarte la toți acest cuvînt magic și ei se simt deodată mai andaluzi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi inventat lumea din nou. Cano nu era bineînțeles nici Dumnezeu, nici nebun și nici măcar om mare, ca să dea lucrurilor nume atît de ciudate, dar ce-i drept nu era departe de toate astea. Și Julius era martor. Îl birui curiozitatea cînd Îl auzi pe Cano că șoptea ceva ori de cîte ori atingea ceva, tic, cu crenguța. Julius murea de curiozitate. Poate că nu trebuia să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala, dar Își aminti că astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, na fost făcut fără El. 4. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. 5. Lumina luminează în întuneric și întunericul na biruit-o. 6. A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan. 7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]