1,717 matches
-
inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele sale balcanice. Acest control le-a ușurat otomanilor viitoarele campanii militare. În plus, otomanii au reușit astfel să-i izoleze pe bizantini de orice aliați balcanici sau vest-europeni. Ioan al V-lea Paleologul a fost obligat să semneze un tratat nefavorabil cu Orhan în 1356, prin care recunoștea pierderile teritoriale din Tracia. La scurtă vreme după moartea lui Orhan (1361), Murad I
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Tracia, Salonic și zona înconjurătoare și Despotatul Moreii (în Peloponez). Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni erau posibile numai pe mare, rutele maritime prin Dardanele fiind ținute deschise cu ajutorul celor două puteri italiene ale vremii: Republicile Venețiană și Genoveză. Bizantinii erau mult prea slăbiți pentru ca să se apere singuri împotriva otomanilor și, ca lucrurile să fie mai complicate, imperiul era măcinat de numeroase conflicte interne. Supraviețuirea Constantinopolelui a fost asigurată o vreme de zidurile de apărare formidabile ale orașului, lipsa unei
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
1354. Începând cu anul 1354, turcii folosiseră Dardanele pentru transferul de trupe în Tracia. Asia Mică era de mai bine de un secol inima puterii otomane. Folosindu-se de Dardanele ș Gallipoli, turcii au adus trupe în Balcani, cucerind de la bizantini oraș după oraș. În acest timp, bizantinii erau slăbiți de un război civil care nu a încetat decât în 1391. Turcii au colonizat toate localitățile pe care le-au cucerit, transformând ceea ce este astăzi Tracia turcă în capul de pod
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Dardanele pentru transferul de trupe în Tracia. Asia Mică era de mai bine de un secol inima puterii otomane. Folosindu-se de Dardanele ș Gallipoli, turcii au adus trupe în Balcani, cucerind de la bizantini oraș după oraș. În acest timp, bizantinii erau slăbiți de un război civil care nu a încetat decât în 1391. Turcii au colonizat toate localitățile pe care le-au cucerit, transformând ceea ce este astăzi Tracia turcă în capul de pod al tuturor cuceririlor otomane. S-a dovedit
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
a făcut ca Imperiul Otoman să devină cel mai important vecin al celui de-al Dolea Țarat Bulgar și al teritoriilor sârbești controlate de Uglieșa. Uglieșa a încercat fără succes în 1371 să formeze o alianță antiotomană a statelor balcanice. Bizantinii, vulnerabili în fața turcilor datorită monopolului otoman asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria, după moartea țarului Alexandăr la începutul anului 1371, s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul de
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți să-și reafirme statutul de vasali. Când despotul de Moreea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
persani în 614, reconstruită apoi de patriarhul Modestus pentru a fi iarăși distrusă de califul fanatic fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah în 1009; după cutremurul de pământ din anul 1033, care a lovit greu Ierusalimul, stăpânirea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să reclădească biserica între anii 1042-1048. Edificiul a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea. Cruciatii au identificat în acel loc trei locuri sfinte - Golgota, Mormântul și Capela cunoscută
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
conduși de Attila, în 447, chiar după bătălia de la Utus. Împăratul bizantin Iustinian I a reconstruit orașul și l-a fortificat. Însă, acest lucru nu i-a împiedicat pe avari să-l jefuiască, în 587, înainte de a fi recucerit de bizantini. În 596, armatele Imperiului Roman de Răsărit s-au concentrat în oraș înaintea unei expediții militare importante îndreptate contra avarilor instalați la nord de Dunăre. În pofida atacurilor frecvente ale barbarilor veniți de pe malul nordic al Dunării, "Marcianopolis" a rămas un
Marcianopolis () [Corola-website/Science/323076_a_324405]
-
susținut de genovezi în lupta pentru recuperarea tronului său, a compensat politic dezechilibrul astfel rezultat prin acordarea de privilegii comerciale Genovei. Printre aceste privilegii se număra deschiderea de contoare comerciale pe coasta Asiei Mici, scutirea de vămi pe teritoriul Imperiului Bizantin și un monopol comercial în Marea Neagră, unde Veneția a fost practic exclusă. În Constantinopol genovezii au primit conform acestei decizii a împăratului o parte a cartierului venețian și Galata. În urma unui acord din 1288, comercianții genovezi se restabilesc în Accra
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă pierderi foarte mari, și bizantinii sunt obligați să accepte o pace impusă de genovezi, care la rândul lor vor suferi, în 1353, înfrângeri în apele Sardiniei. Tratativele de pace cu Veneția eșuează, astfel încât amiralul Doria își reorganizează flota, ocupă Parento în Istria și îi înfrânge
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
conciliu, prezintă apelul adresat „rasei francilor” ca o perorație ce a constat punctul culminant al apelului lui Urban pentru ortodoxie, reformă și supunere a Bisericii. Robert consemnează că Papa a cerut creștinilor occidentali, săraci și bogați, să sară în ajutorul bizantinilor din răsărit, deoarece „"Deus vult"” („Așa vrea Dumnezeu”), strigăt cu care Urban și-a încheiat cuvântarea. Robert scrie că Urban a promis iertarea păcatelor tuturor celor care merg în orient, deși "Liber Lamberti", un izvor bazat pe notele episcopului Lambert
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
Se estimează că, în vremea lui Balduin al II-lea, populația Constantinopolului a ajuns la cifra cea mai de jos din întreaga sa istorie (circa 35.000 locuitori). Cu toate eforturile sale disperate, în 1261 Constantinopolul a fost recucerit de către bizantini, prin Mihail al VIII-lea Paleologul, împăratul bizantin de la Niceea, astfel încât domnia efectivă a lui Balduin ajunge la sfârșit. El a reușit să scape din Constantinopol, îmbarcându-se într-o galeră venețiană și ajungând la Negroponte (Eubeea), posesiune venețiană, după
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
reprezintă denumirea în limba latină pentru "împărțirea teritoriilor Imperiului Roman (Bizantin)", care a constituit un tratat semnat în vederea divizării Imperiului bizantin între participanții la Cruciada a patra, în 1204. Tratatul a stat la baza constituirii Imperiului Latin de Constantinopol și a stabilit detaliile împărțirii teritoriului bizantin și ale noii organizări politice
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
pentru "împărțirea teritoriilor Imperiului Roman (Bizantin)", care a constituit un tratat semnat în vederea divizării Imperiului bizantin între participanții la Cruciada a patra, în 1204. Tratatul a stat la baza constituirii Imperiului Latin de Constantinopol și a stabilit detaliile împărțirii teritoriului bizantin și ale noii organizări politice a regiunii. Tratatul, promulgat fie la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 1204, fie (potrivit opiniei istoricului Nikolaos Oikonomides) imediat după cucerirea Constantinopolului, a fost schițat de către un comitet de 24 de conducători ai
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
unii împărați bizantini având numele de "Ioan" ("Iōannēs") în perioada comnenă, dar mai ales ulterior. Celălalt nume, Ioniță sau Ioannitsa (Йоаница, "Ioannica") reprezintă un simplu diminutiv pentru Ioan. Numele de Ioniță Caloian este cel utilizat de istoriografia română modernă. În privința bizantinilor, aceștia preferau să îl numească în secret pe țarul bulgar sub porecla de "Skyloïōannēs" ("Câinele Ioan"). Caloian s-a născut în jurul anilor 1168-1169. El a fost fratele mai tânăr și totodată urmașul lui Petru și al lui Ioan Asan I
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
reușit să îi îndepărteze pe conspiratori și să devină țar al Bulgariei. Caloian a continuat politica agresivă a predecesorilor săi îndreptată împotriva Bizanțului, mergând până la a încheia o alianță cu asasinul fraților săi, Ivanko, care între timp intrase în serviciul bizantinilor și devenise guvernator de Philippopolis în numele împăratului Isaac al II-lea Angelos. Un alt aliat al lui Caloian a fost vlahul Dobromir Hriz (Chrysos), care stăpânea regiunea Strumica din Macedonia. Coaliția a fost rapid dizolvată, în condițiile în care trupele
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
din Macedonia. Coaliția a fost rapid dizolvată, în condițiile în care trupele bizantine i-au înfrânt atât pe Ivanko, cât și pe Dobromir Hriz. Cu toate acestea, Caloian a reușit să cucerească Konstanteia (astăzi, Simeonovgrad) în Tracia și Varna de la bizantini în 1201, precum și cea mai mare parte a Macedoniei în 1202. În anul 1202, regele Imre al Ungariei a invadat Bulgaria, cucerind regiunile Belgrad, Braničevo (astăzi, Kostolac) și Niš, pe care le-a atribuit protejatului său la tronul Serbiei, Vukan
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
și oamenii lui au plecat în Cipru, unde au rămas pentru un timp acolo, ulterior au plecat cu corăbiile spre Grecia. În Grecia au așteptat vântul potrivit pentru a ajunge la Constantinopol cu pânzele umflate, pentru a face impresie asupra bizantinilor. Când au ajuns la Constantinopol, pânzele navelor s-au contopit într-una, și pentru a vedea flota a venit întreg orașul, inclusiv imparatul Alexios I. Pregătindu-se pentru revenire în Norvegia, Sigurd a dat împaratului Alexios nave și produse de
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
imparatul Alexios I. Pregătindu-se pentru revenire în Norvegia, Sigurd a dat împaratului Alexios nave și produse de valoare, în schimb a primit cai pentru a călători pe uscat. Mulți dintre oamenii săi au rămas în Constantinopol, pentru a servi bizantinilor. Întoarcere lui Sigurd a durat aprox. trei ani. El a călătorit prin Bulgaria, Ungaria, Panonia, Suabia și Bavaria, unde s-a întâlnit cu împăratul Lothar al III-lea. Apoi, a ajuns în Danemarca, unde a fost întâmpinat de regele Niels
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
În fruntea unei mari armate, Boemund a devastat împrejurimile și a cucerit prin asalt orașul. Avansând fără vreo rezistență deosebită spre nord, în 1081 s-a alăturat asediului Dyrrachiumului, asediu care era condus de tatăl său, Robert Guiscard. În ajutorul bizantinilor sosind flota venețiană, Boemund a fost desemnat pentru a conduce negocierile. Excedat de glumele pe care membrii delegatiei venețiene le făceau pe seama bărbii sale, Boemond a dat ordinul de atac. După o luptă cumplită, armata normandă a fost înfrîntă, fiind
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
bizantine ale lui Alexios Comnen au intrat în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul bizantin în regiune a avut mult de suferit în urma acestor evoluții, drept pentru care chiar și Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund. Deși nu a reușit să cucerească și citadela
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
dreptul Larissei. Asediul acestui oraș a durat șase luni, în cele din urmă trupele lui Alexios silindu-i pe normanzi să bată în retragere. Bohemund a revenit la Kastoria, unde a fost la rândul său asediat, orașul căzând în mâinile bizantinilor în octombrie sau noiembrie 1083. Ulterior, în 1084, Robert Guiscard a revenit în Grecia, alături de succesorul său desemnat, Roger Borsa și de Guy, proclamat duce de Amalfi (ambii fiind frați vitregi ai lui Boemund). Între timp, Boemund se îmbolnăvise, fiind
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Între timp, Boemund se îmbolnăvise, fiind nevoit să se întoarcă în Italia. Când Robert Guiscard a murit în 17 iulie 1085, Bohemond ar fi urmat să moștenească posesiunile de dincolo de Adriatica ale tatălui său, însă acestea erau deja pierdute în favoarea bizantinilor, în timp ce Apulia și posesiunile din Italia urmau să îi revină fratelui vitreg mai mic al său, Roger Borsa. Din fericire pentru el, Bohemond se afla în acel moment în Salerno, în timp ce Roger era încă în Grecia. Roger și mama sa
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
urmat traseul către Constantinopol pe care încercase să îl străbată anterior, în 1082-1084. Se pare că el ar fi cerut soldaților săi să jefuiască terenurile din jur. În ciuda acestui fapt, armata sa a fost atacată de mai multe ori de către bizantini, care nu au uitat vechea vrăjmășie față de normanzi. Prințul normand a respins atacurile și a capturat câțiva ostași însă, din motive politice, i-a eliberat fără să le provoace vreun rău. De asemenea, Bohemond a încheiat cu trimișii bizantini o
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
acțiunilor de a doua zi. În timp ce Raimond dorea să dea imediat atacul, Godfrey și Bohemund preferau să supună orașul asediului. Raymond a cedat fără nicio tragere de inimă și, a doua zi, cruciații au încercuit parțial orașul. Fortificațiile construite de bizantini erau suficient de puternice ca să reziste unui atac direct, deși este posibil ca efectivele armatei lui Yaghi-Siyan să nu fi fost suficient de numeroase pentru a asigura apărarea adecvată a fortificațiilor. Conducătorul musulman a fost ușurat și a prins noi
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]