1,671 matches
-
în principal acoustic rock, dar a început treptat o tranziție spre genul de muzică blues în anul 2005, colaborând cu renumiți artiști blues precum B.B. King, Buddy Guy și Eric Clapton, formând, de asemenea, și trupa Trio. Această influență de blues se poate remarca pe întregul album live din 2005," „Try!”", lansat cu Trio, dar și pe cel de-al treilea album de studio al său, „"Continuum"”, lansat în septembrie 2006. La cea de-a 49-a Gală Anuală a Premiilor
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
John a devenit fascinat de către acest instrument, iar când a împlinit 13 ani, tatăl său a închiriat una pentru el. Un vecin i-a dat o casetă cu Stevie Ray Vaughan, care i-a cultivat lui Mayer dragostea pentru muzica blues. Mayer a început să ia lecții de chitară de la proprietarul unui magazin de chitare local, Al Ferrante, curând devenind complet dedicat acestui instrument. Fiind singura sa preocupare, acest lucru i-a îngrijorat pe părinții săi, ducându-l de două ori
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
Is, indicând faptul că erorile au fost incluse împreună cu momentele bune. Câteva luni mai târziu, un CD best of a fost compilat din nopțile As/Is. Albumul includea un cover nelansat până atunci al cântecului lui Marvin Gaye, „Inner City Blues (Makes Me Wanna Holler)”, prezentând un solo al unui interpret din trupa lui Mayer, DJ Logic. Pe toate copertele albumelor As/Is sunt reprezentați iepurași antropomorfi. Odată cu aparițiile sale publice tot mai dese, talentul lui Mayer a fost cerut și
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
vocea lui fiind înregistrată pe track. Cam în acea perioadă, Mayer a început să arate o schimbare în interesele sale muzicale, anunțând că “închide capitolul de sensibilitate acustică”. În 2005 a început o serie de colaborări cu artiști ai muzicii blues precum Buddy Guy, B.B. King, Eric Clapton precum și cu artiștul jazz John Scofield. A mers în turneu cu celebrul pianist de jazz Herbie Hancock, ceea ce a inclus și un show la festivalul de muzică Bonnaroo din Manchester, Tennessee. Aceste colaborări
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
Hendrix, Stevie Ray Vaughan, Eric Clapton, Tommy Herman, Robert Cray și Freddie King. Primul single, „Who Did You Think I Was?” accentuează din punctul de vedere al versurilor decizia lui Mayer de a face tranziția de la genul pop acustic la blues, cu versuri precum „Got a brand new blues that I can't explain”. Această melodie conține un solo extins de chitară electrică. În primăvara anului 2005, Mayer a format John Mayer Trio cu basistul Pino Palladino și bateristul Steve Jordan
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
Robert Cray și Freddie King. Primul single, „Who Did You Think I Was?” accentuează din punctul de vedere al versurilor decizia lui Mayer de a face tranziția de la genul pop acustic la blues, cu versuri precum „Got a brand new blues that I can't explain”. Această melodie conține un solo extins de chitară electrică. În primăvara anului 2005, Mayer a format John Mayer Trio cu basistul Pino Palladino și bateristul Steve Jordan, cu care se mai întâlnise în sesiuni de
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
un solo extins de chitară electrică. În primăvara anului 2005, Mayer a format John Mayer Trio cu basistul Pino Palladino și bateristul Steve Jordan, cu care se mai întâlnise în sesiuni de studio anterioare. Trio-ul cânta o combinație între blues și rock. În octombrie 2005, trio-ul a deschis un concert pentru The Rolling Stones, în timpul unui tur al cluburilor cu toate biletele vândute și în luna noiembrie a aceluiași an, au lansat un album live, intitulat Try!. Trupa a
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
al lui John Mayer, intitulat Continuum, a fost lansat pe 12 septembrie 2006 și a fost produs de Mayer și Steve Jordan. Mayer a sugerat că albumul a fost destinat să combine muzica lui pop cu sunetul și sensibilitatea muzicii blues. În acest sens, două dintre melodiile de pe albumul Try! ale triou-lui, „Vultures” și „Gravity” au fost incluse în Continuum. Primul single al albumului a fost „Waiting on the World to Change”, care a debutat la The Ron and Fez Show
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
pe single al materialului, fiind distribuită în format digital începând cu data de 10 septembrie 2007 în majoritatea teritoriilor. Incluzând o mostră din șlagărul „Keep on Truckin'” al lui Eddie Kendricks, compoziția include influențe de dance și muzica rhythm and blues. Cântecul a beneficiat de o campanie de promovare, ce s-a materializat prin filmarea unui videoclip și prezentarea să într-o serie de apariții televizate. Scurtmetrajul, regizat de David LaChapelle și filmat între 16 și 17 august 2007, având premieră
Do It Well () [Corola-website/Science/323809_a_325138]
-
Cântecul a folosit și în scurtmetrajul promoțional difuzat înaintea premierei filmului "The House Bunny". Mai mult, compoziția a fost folosită și în jocul Wii "Samba de Amigo". „Do It Well” este un cântec pop, cu influențe de muzică rhythm and blues și dance, scris într-o tonalitate minoră. Compoziția include o serie de armonii vocale, în timp ce linia melodica nu conține secțiuni instrumentale lungi. Suportul vocal este susținut în totalitate de Lopez, ea susținând atât vocea principala, cât și acompaniamentul, interpretarea sa
Do It Well () [Corola-website/Science/323809_a_325138]
-
pe lume primul lui copil, Adele. Ascultând muzica Ellei Fitzgerald, a lui Louis Armstrong, Bob Dylan sau a Ninei Simone, Mark a dorit ca pe Adele să o cheme și Blue, după genul muzical care-i plăcea atât de mult, blues. Când fiica lui avea trei ani, s-a despărțit iremediabil de familie, acum Adele afirmând că tatăl ei nu are vreun drept să vorbească despre ea, din moment ce nu și-l amintește. Moartea tatălui său, care suferea de cancer de colon
Adele () [Corola-website/Science/323002_a_324331]
-
care pe atunci avea 35 de ani. În 1989, Epic Comics a publicat o versiune de 48 de pagini în format de roman grafic, realizată de Tom de Haven și Bruce Jensen. Ea acoperă doar primele două părți, "Chiba City blues" și "Achizițiile" și nu a fost continuată. În anii '90 a fost publicată o versiune a "Neuromantului" ca parte a seriei "Expanded Books" a celor de la Voyager Company. Gibson a citit o versiune prescurtată a romanului pe patru casete audio
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
pe scenele din Broadway, au fost traduse și reprezentate în întreaga lume, dobândind un loc de frunte în repertoriul teatral universal din secolul al XX-lea și al XXI-lea Între piesele sale se numără "Amintiri din Brighton Beach","Biloxi Blues" și "Un cuplu ciudat". a câștigat Premiul Pulitzer pentru dramă pentru piesă "Lost În Yonkers". După mai multe din piesele sale au fost realizate filme artistice, pentru care a scris scenariul. A mai scris și librete pentru musicals, ca de
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
colaborării cu producătorul Emanuel Azenberg au fost spectacolele „Băieții de aur” (The Sunshine Boys) în 1972, apoi „The Good Doctor”,„God's Favorite”, „Chapter Two”, „They're Playing Our Song”, „I Ought to Be în Pictures”, „Brighton Beach Memoirs” , „Biloxi Blues”, „Broadway Bound”, „Femeile lui Jake”,(Jake's Women)", „The Goodbye Girl” și altele. Neil Simon a mai scris scenarii pentru peste douăzeci de filme. Între acestea se numără adaptări după piesele sale, dar și scenarii originale precum „The Out-of-Towners”,„Murder
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
anii 1970-1980 au un substrat autobiografic, ca de pildă „Capitol secund” (Chapter two) (1977) despre a doua căsătorie a unui văduv, si mai ales trilogia despre tinerețea să, compusă din piesele „Amintiri din Brighton Beach” (Brighton Beach Memoirs) (1983), „Biloxi Blues” (1985) și „Broadway Bound” (1986) Simon s-a distins și prin libretele sale pentru musicaluri că de exemplu „Sweet Charity” (1967) „Promises, Promises” (1968) ,„They’re Playing Our Song” (1978) și „I Ought to Be în Pictures” (1980). A mai
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
Cu toate că filmul a fost bine primit înainte de lansare, a fost criticat negativ după, din cauza performanței slabe în box office. În 2009, într-un interviu realizat de „WGN America”, Jane Seymour a declarat că "a fost doar un mic film... "The Blues Brothers" s-a lansat în aceeași săptămână și bugetul a fost de 4 milioane $, iar Universal nu prea l-a susținut. A fost și o grevă a actorilor, iar Chris [Reeve] și cu mine nu aveam voie să-i facem
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
Jazz Festival din Romă (Italia) cu Johnny Răducanu, Jazz în Marciac Festival (Franța) cu Eric Legnini, Fabien Marcos, Jacques-Pierre Arnaud & Olivier Temime, Züricher Theater (Elveția), Valtellina Jazz Festival (Italy) cu Johnny Răducanu, Szolnok Jazz Festival (Ungaria) cu Jean Stoian, Biscuits & Blues Jazz Club în Sân Francisco (SUA), Ăstor Club din Las Vegas (SUA), Tufts University’s Goddard Chapel - Boston (SUA), Institutul Cultural Român & Pulse Club din New York (SUA), Corcoran Gallery of Art din Washington (SUA) cu Johnny Răducanu, Blues Alley din
Teodora Enache () [Corola-website/Science/325257_a_326586]
-
Stoian, Biscuits & Blues Jazz Club în Sân Francisco (SUA), Ăstor Club din Las Vegas (SUA), Tufts University’s Goddard Chapel - Boston (SUA), Institutul Cultural Român & Pulse Club din New York (SUA), Corcoran Gallery of Art din Washington (SUA) cu Johnny Răducanu, Blues Alley din Washington (SUA) - că invitată a lui Curtis Fuller, Caveau de la Huchette din Paris (Franța) alături de Philippe Duchemin Quartet, Menden Jazz Festival (Germania) ca invitat special în concert cu Al Copley, Panama Internațional Festival for Grand Opening of the
Teodora Enache () [Corola-website/Science/325257_a_326586]
-
Ministerul Afacerilor Externe și este urmat de un altul, în aceeași organizare, în SUA. Tot în această perioadă apare împreună cu Stanley Jordan la Festivalul de Jazz de la Gărâna (în 2005). Colaborarea cu Theodosii Spassov debutează în același an, la Jazz & Blues Festival de la Ruse. În 2007 primește 'Premiul de Excelență pentru cea mai importantă contribuție internațională a unui muzician de jazz' din partea Societății Române de Radiodifuziune. În această perioadă majoritatea concertelor și recitalurilor au loc în străinătate, între care menționam: Django
Teodora Enache () [Corola-website/Science/325257_a_326586]
-
grele. În noaptea de 13 iunie a început a doua fază a atacului, presiunea asupra argentinienilor fiind menținută pe toată durata zilei. Trupele 2 Para, sprijinite de vehicule de recunoaștere (CVRT - Combat Vehicle Reconnaissance), încărcate cu trupe aparținând forțelor The Blues și Royals, au capturat punctul Wireless Ridge. Pierderile au fost de 3 soldați britanici și 25 soldați argentinieni. Batalionul 2 al trupelor Scots Guards a capturat Mount Tumbledown, pierderile fiind de 10 militari britanici și 30 militari argentinieni. Odată ce ultimul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
alternative, power metal, hardcore...) formația se face rapid cunoscută pe scena underground din România, trupa participând la mai multe concerte și festivaluri-concursuri importante, deseori fiind recompensată cu premii: Young Rock for Youngs (locul 2 în 1996 la secțiunea rhythm'n'blues / progressive și premii pentru cel mai bun clăpar - Mihai Tivadar și cel mai bun băsist - Pâl Novelli), Metal Fan (locul 3 în 1996 și premiul pentru cel mai bun băsist - Pâl Novelli), Posada Rock (locul 2 în 1997 și premiul
Dirty Shirt () [Corola-website/Science/324616_a_325945]
-
1975 până în 1980. A apărut în multe numere muzicale, inclusiv în and His All-Nurse Band, și costumat într-un apicultor pentru o interpretare John Belushi/Dan Aykroyd, "I'm a King Bee". De asemenea, Shore a sugerat numele de The Blues Brothers lui Dan Aykroyd și John Belushi. Prima coloană sonoră a lui Shore a fost pentru primul film important al regizorului David Cronenberg, "The Brood" (1979). Va compune muzica pentru toate filmele lui Croneberg cu excepția filmului "The Dead Zone" (1983
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
(n. pe 2 februarie 1985 în New Jersey) este o cantautoare americană apreciată pentru muzica sa aflată la granița dintre jazz, muzica blues și pop. Gardot a început să cânte de la o vârstă fragedă, iar în adolescență a susținut recitaluri în restaurante și baruri pentru a-și putea plăti cursurile de design vestimentar. La vârsta de optsprezece ani interpreta a fost implicată într-
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]
-
în sine joacă un rol la fel de important; de asemenea, el afirmă că "similitudinile din glasul lui Melody cu tonalitățile fumurii ale Fionei Apple le-a oferit ascultătorilor un plăcut sentiment de «familiar, cunoscut»". Genurile muzicale abordate de Melody Gardot sunt blues, jazz, folk și muzica acustică, iar printre motivele cel mai des întâlnite în versuri se numără romantismul, melancolia sau senzualitatea. Stilul său muzical a fost descris drept „un amalgam de jazz domol și muzică blues introspectivă”. Editorii "BBC" i-au
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]
-
abordate de Melody Gardot sunt blues, jazz, folk și muzica acustică, iar printre motivele cel mai des întâlnite în versuri se numără romantismul, melancolia sau senzualitatea. Stilul său muzical a fost descris drept „un amalgam de jazz domol și muzică blues introspectivă”. Editorii "BBC" i-au aplaudat abilitățile lui Melody de a scrie versuri - „Gardot dă dovadă de mare precizie și îndemânare, precum un textier înnăscut. Fiecare piesă (n.r. - de pe discul "My One and Only Thrill") este o capodoperă”. De asemenea
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]