2,421 matches
-
Romanov i s-a oferit coroana Rusiei în 1613. La 18 iulie 1918, a doua zi după asasinarea țarului și familiei sale, membrii ai familiei extinse imperiale ruse au cunoscut o moarte brutală, fiind uciși în apropiere de Alapayevsk de către bolșevici. Membrii asasinați au fost: Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei, Prințul Ioan Konstantinovici al Rusiei, Prințul Konstantin Konstantinovici al Rusiei, Prințul Igor Konstantinovici al Rusiei și Prințul Vladimir Pavlovici Paley, Varvara Iakovleva secretara Marelui Duce Serghei, Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen. S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți. Înainte ca "Miracolul de pe
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți. Înainte ca "Miracolul de pe Vistula" să se petreacă, atât bolșevicii cât și majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neașteptată și uluitoare în Bătalia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice. În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
luptau să-și apere independența proaspăt câștigată, pe care o pierduseră în 1795 după dezmembrarea țării de către vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Habsburgic. S-a încercat și formarea unei noi țări, Federația Międzymorze, pe ruinele fostelor imperii. Bolșevicii reușiseră să obțină victorii importante în 1919 în războiul civil rus, dând lovituri mortale inamicilor din Armata Albă. Lenin a considerat că Polonia este un pod pe care ideile comuniste trebuie să-l traverseze pentru a ajunge în Europa Centrală
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
Albă. Lenin a considerat că Polonia este un pod pe care ideile comuniste trebuie să-l traverseze pentru a ajunge în Europa Centrală și mai departe, în Europa Occidentală. Războiul polono-sovietic părea mijlocul cel mai potrivit să fie testată puterea bolșevicilor. Discursurile revoluționare afirmau că bolșevismul trebuia purtat pe baionetele soldaților sovietici către Europa Occidentală, cea mai scurtă cale către Berlin și Paris fiind cea care trecea prin Varșovia. După retragerile inițiale în fața Poloniei din 1919, ofensiva bolșevică, care a început
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
Principala lacună a planului sovietic era slăbiciunea flancului sudic, apărat doar de Mlaștinile Pripet și de Grupul Mozir, în condițiile în care cea mai mare parte a efectivelor Frontului sovietic de Sud-vest era angajată în Bătălia de la Lwów. Între timp, bolșevicii au avansat, Corpurile de cavalerie comandate de Gaik Bjișkin și de Armata a IV-a au traversat râul Wkra și s-au apropiat de orașul Włocławek. Armatele a XV-a și a III-a se îndreptau către fortăreața Modlin și
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
cursul unor lupte grele, Radzymin a fost cucerit pe rând de cele două părți în conflict. Diplomații străini, cu excepția ambasadorilor britanic și al Vaticanului, au părăsit în mare grabă Varșovia. Pe 15 august, Radzymin a căzut din nou în mâinile bolșevicilor, liniile Armatei a V-a poloneză de sub comanda generalului Władysław Sikorski au fost străpunse. Armata a V-a a trebuit să facă față atacului a trei armate sovietice: a III-a, a IV-a și a XV-a. Sectorul Modlin
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
Bătălia de la Hrubieszów. Până la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză atinsese aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. Tuhacevski a reușit să reorganizeze trupele în retargere către est și, în septembrie, a stabilit o nouă linie defensivă lângă Grodno. Polonezii i-au învins din nou pe bolșevici în Bătălia de pe râul Niemen (15 - 21 septembrie), străpungându-le liniile de apărare. După Bătălia de pe râul Szczara, amândouă părțile erau epuizate și, ca urmare a presiunilor conjugate ale Franței și Angliei, a fost semnat o convenție de încetare a
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
răului. Prin ele, Dostoievski își demonstrează talentul de observator extraordinar al psihologiei umane și al realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice, deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ruso-japonez. În timpul Primului Război Mondial a luptat ca subofițer pe frontul de vest până în 1916, când a fost transferat pe frontul din Caucaz. Atunci când Revoluția rusă a răsturnat regimul țarist, a devenit unul dintre foarte mulții soldați radicalizați de noile idei ale bolșevicilor și a fost ales între conducătorii de frunte ai sovietelor soldaților din zona caucaziană. Războiul civil a izbucnit în 1918, iar Budionîi a organizat unitățile Cavaleriei Roșii din regiunea Donului, care aveau să devină mai târziu Armata I de cavalerie
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
din zona caucaziană. Războiul civil a izbucnit în 1918, iar Budionîi a organizat unitățile Cavaleriei Roșii din regiunea Donului, care aveau să devină mai târziu Armata I de cavalerie. Aceste unități militare au jucat un rol important în câștigarea de către bolșevici a războiului civil, respingând albii generalului Anton Denikin din fața Moscovei. Budionîi a intrat în rândurile partidului bolșevic în 1919, devenind unul dintre sprijinitorii lui Stalin și lui Kliment Voroșilov. În 1920, Armata I de cavalerie a lui Budionîi a luat
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
mai târziu, Lenin a recomandat îndepărtarea din funcție a lui Stalin din poziția de Secretar General al PC al URSS. Lenin a criticat de asemenea și pe alți membri ai Politburo. El a scris că: El a criticat alți lideri bolșevici pe lângă sugestiile lui politice generale.
Testamentul lui Lenin () [Corola-website/Science/299399_a_300728]
-
Evghen Petrușivici nu a putut rezista într-o regiune revendicată atât de polonezi cât și de ucraineni. În paralel, în regiunea fostului Imperiu Rus locuită de ucraineni, Simon Petliura a încercat să apere statalitatea Republicii Populare Ucrainene. În acest timp, bolșevicii câștigau victorii importante în cadrul războiului civil și au început să își îndrepte atenția către apus. În acest context, forțele lui Petliura au fost obligate să se retragă în fața atacurilor Armatei Roșii, păstrând controlul doar a unui teritoriu restrâns în Podolia
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Încă de la sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern bolșevic, Vladimir Ilici Lenin, încurajat de victoriile Armatei Roșii din războiul civil împotriva contrarevoluției Albilor anticomuniști și a aliaților lor occidentali, a început să privească la viitorul revoluției cu un optimism sporit. Bolșevicii au proclamat necesitatea instaurării dictaturii proletariatului și au început agitația politică pentru declanșarea unei revoluții mondiale. Bolșevicii își declaraseră clar intenția de legare a revoluției ruse cu o mult-așteptată revoluție germană și de sprijinire a mișcărilor comuniste din Europa Occidentală
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
din războiul civil împotriva contrarevoluției Albilor anticomuniști și a aliaților lor occidentali, a început să privească la viitorul revoluției cu un optimism sporit. Bolșevicii au proclamat necesitatea instaurării dictaturii proletariatului și au început agitația politică pentru declanșarea unei revoluții mondiale. Bolșevicii își declaraseră clar intenția de legare a revoluției ruse cu o mult-așteptată revoluție germană și de sprijinire a mișcărilor comuniste din Europa Occidentală. Polonia nu era decât un culoar geografic pe care Armata Roșie trebuia să îl străbată pentru ca să asigure
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Rusia Sovietică nu putea supraviețui fără sprijinul unei Germanii Socialiste. La sfârșitul verii anului 1919, sovieticii au reușit să obțină controlul asupra celei mai mari părți a Ucrainei, alungându-I pe membrii Directoratului Ucrainei din Kiev. La începutul aceluiaș an, bolșevicii reușiseră să înființeze Republica Sovietică Socialistă Lituaniano-Bielorusă (Litbel). Guvernul Litbel a reușit să devină rapid foarte nepopular datorită terorii politice și a rechizițiilor de alimente și bunuri pentru armată. Din punct de vedere oficial, guvernul sovietic a negat existența oricărui
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
început să se schimbe la sfârșitul anului 1919, când liderul nolui guvern comunist rus, Vladimir Ilici Lenin, a căpătat o stare de spirit exagerat de optimistă, datorată victoriilor Armatei Roșii în luptele cu albii anticomuniști și cu aliații lor occidentali. Bolșevicii erau ghidați de postulatul conform căruia procesele istorice aveau să ducă în scurtă vreme la dictatura proletariatului în întreaga lume și dispariția statului și națiunilor va duce în cele din urmă la o lume comunistă pe întreg pământul. Imboldul principal
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
ghidați de postulatul conform căruia procesele istorice aveau să ducă în scurtă vreme la dictatura proletariatului în întreaga lume și dispariția statului și națiunilor va duce în cele din urmă la o lume comunistă pe întreg pământul. Imboldul principal al bolșevicilor era intenția declarată de a lega revoluția din Rusia de așteptata revoluție germană. Lenin vedea Polonia ca pe un pod pe care Armata Roșie trebuia să-l traverseze pentru a lega cele două revoluții și pentru a da sprijin altor
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
traverseze pentru a lega cele două revoluții și pentru a da sprijin altor mișcări comuniste din Europa Occidentală. Așa cum a remarcat chiar Lenin " Era momentul în care toată lumea în Germania, inclusiv cei mai negri reacționari și monarhiști, a declarat ca bolșevicii vor fi fost salvarea lor." Ofensiva din Polonia era șansa "să testăm Europa cu baionetele Armatei Roșii." Ar fi fost prima încercare bolșevică de a pătrunde în chiar inima Europei, prima încercare de exportare al revoluției comuniste prin forță. Într-
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
germană din est a început să se retragă către patrie. Zonele abandonate de trupele Puterilor Centrale au devenit terenuri de lupta pentru guvernele marionetă create de germani, alte guverne care apăruseră independent după retragerea germanilor pe de-o parte și bolșevicii care sperau să incorporeze aceste teritorii în Rusia comunistă. Toate aceste grupuri erau fragmentate, se uneau pentru a se diviza din nou, formau alianțe precare și aproape neîntrerupt se luptau între ele. Aproape toată Europa Răsăriteană se scufunda în haos
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
în nord până în Ucraina în sud. La începutul verii anului 1919, albii au preluat inițiativa, forțele comandate de Anton Denikin mărșăluind spre Moscova. Piłsudski era conștient în acel moment că nu venise sfârșitul conflictului cu Rusia. Deși considera că ofensiva bolșevicilor spre vest este o problemă reală, Piłsudski considera că poate să negocieze mai bine cu Lenin decât cu adversarii acestuia din urmă din războiul civil. Rușii albi, asociați Imperiului Rus, care participase la Împărțirile Poloniei, erau dispuși să accepte o
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
războiul civil. Rușii albi, asociați Imperiului Rus, care participase la Împărțirile Poloniei, erau dispuși să accepte o independență limitată a Poloniei, cel mai probabil în frontierele Poloniei Congresului, și erau clar împotriva independenței Ucrainei, care era crucială pentru proiectul Międzymorze. Bolșevicii, pe de altă parte, proclamaseră actul împărțirii Poloniei nul și neavenit. Acestea erau motivele pentru care Piłsudski considera că este mai bine să negocieze cu bolșevicii izolați de puterile occidentale decât cu un Imperiu Rus restaurat. Este foarte posibil ca
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Poloniei Congresului, și erau clar împotriva independenței Ucrainei, care era crucială pentru proiectul Międzymorze. Bolșevicii, pe de altă parte, proclamaseră actul împărțirii Poloniei nul și neavenit. Acestea erau motivele pentru care Piłsudski considera că este mai bine să negocieze cu bolșevicii izolați de puterile occidentale decât cu un Imperiu Rus restaurat. Este foarte posibil ca Piłsudski, prin refuzul său de a se alătura atacului împotriva guvernului lui Lenin, ignorând presiunile puternice din partea Antantei, să fi salvat de fapt Rusia Sovietică în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
asigure o „graniță etnică” (Linia Curzon). În schimb, Lenin a oferit polonezilor controlul asupra orașelor Minsk și Jîtomîr și a regiunii Hmelnițki, în ceea ce a fost descris ca un mini „Brest-Litovsk”. Comandantul militar Kazimierz Sosnkowski nota de altfel că oferta bolșevicilor era mai bună decât ceea ce speraseră polonezii să obțină În 1919, s-au făcut mai multe încercări de negociere între diferitele facțiuni polono-ruse, dar toate au fost fără rezultat. În acest timp, relațiile polono-lituaniene s-au înrăutățit, deoarece politicienii polonezi
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de orașul Wilno (Vilnius), capitala istorică a Lituaniei, locuită, e adevărat, de o majoritate poloneză. Negocierile polonezilor cu Guvernul provizoriu lituanian au consemnat unele rezultate pozitive și, la începutul anului 1920, forțele polono-lituaniene au efectuat câteva acțiuni militare comune împotriva bolșevicilor, cea mai importantă fiin Bătălia de la Daugavpils . Tratatul de la Varșovia semnat între naționaliștii lui Simon Petliura și polonezi pe 21 aprilie 1920 a fost cel mai important succes diplomatic polonez. Peliura, care reprezenta guvernul Republica Populară Ucraineană (în acel moment
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]