1,995 matches
-
golit de conținut ca o păpușă de rumeguș. L-am Întâlnit pe poetul Ion Alexandru; el face un efort teribil ca să vorbească, parcă ar scoate pietre de moară pe gură. Rostirea cuvintelor se produce cu mare dificultate, ca rostogolirea unor bolovani informi, ce nu se armonizează, lăsând mari goluri Între ei; trebuie să sari din piatră-n piatră ca să poți să traversezi firul accidentat al acestei vorbiri greoaie. Mi se-ntâmplă des să mi se spună că sunt ardelean, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și neputând să mă mișc. Se răsucea. Se balansa pe margine. Cădea. Distanța dintre raftul de sus și podea se mărea. Cartea prindea viteză și forță. Era inutil să îmi spun că îmi imaginam. Cartea continua să cadă. Era un bolovan gata să se prăbușească, un meteorit care se îndrepta direct spre copiii mei. M-am eliberat din strânsoarea canapelei și am țâșnit spre fiicele mele. Abigail își ridică repede capul, cu o expresie temătoare pe chip. Betsy începu să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vreo urmă Îndepărtată de lumină strălucitoare. Se bucură de tremurul geamurilor pe care vântul negru și tăios le scutura de afară. Ici și colo, pe pantele Întunecate, licărea câte o luminiță palidă: căsuțe arăbești din piatră, risipite printre livezi și bolovani. Umbrele dealurilor se răsfrângeau pe ele. De parcă acestea schimbau Între ele mângâieri tainice, care veneau din altă lume. Cândva umblau prin Ierusalim regi și profeți, mântuitori, reformatori ai lumii, lunatici care auzeau voci, fanatici, asceți, visători. Iar Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oară. Că mai fusese aici cu mult timp Înainte. Că văzuse deja pâlpâirile acestor stele Într-o noapte de iarnă rece și pierdută. Nu de la fereastra apartamentului acestuia de bloc, ci poate din cadrul ușii uneia dintre căsuțele scunde ascunse printre bolovanii Întunecați din partea cealaltă. Și se Întrebase Încă de pe-atunci ce voiau de la noi stelele de pe cer și ce spunea umbra dealurilor În Întuneric. Numai că atunci răspunsul era simplu. Dar Îl uitase. Se ștersese. Deși pentru o clipă Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
animalul, pentru a-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda întunecată a tufișurilor de tuia, în spatele a ceea ce mi-a revelat viața rurală, străină mie, se căsca acum un mare gol. O grămadă de oameni fixau cu fețe indignate bolovanii de pământ răsturnați în iarbă. Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
umed în pantaloni și pe mâneci. Pe-o parte a drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se târa greoi peste umărul motociclistului către noi, casele pleșuve treceau înșirate la stradă. Dispăreau în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea tot mai greu și nu-mi mai doream decât să ies din curentul ăla de gheață, din larma aia, din imaginile care treceau nesupravegheate de nimeni pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată din piatră, rece și străină de gândurile mele. Senzația de singurătate absolută mă pornește, toamna, într-acolo, asemenea naufragiatului agățat de o scândură, și care nu mai are, pentru moment, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmare la Karl May; imediat l-a adus, cu tunete și fulgere, pe Moise jos de pe munte, a-nceput să fredoneze brusc un motiv din Wagner, apoi ne-a adus aminte de originea orală a literaturii; șoptind, a înlăturat câțiva bolovani rău așezați din calea mersului pe două picioare și, în final - după ce a schițat scheletul unui alt basm; să fi fost Hänsel și Gretel? -, a ridicat iadeșul, acel așa-numit os al minciunilor, de pe care rosese toată carnea, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
citit pe atunci pe Camus, dar duelurile verbale dintre el și Sartre erau pe buzele tuturor, chiar dacă mai mult folcloric decât pe baza solidă a citatelor. Era vorba despre absurdul în sine și despre mitul lui Sisif, fericitul rostogolitor de bolovani. Probabil că cel care m-a infectat a fost Katz, ajungând fără eforturi de la Kleist la Camus, de la Kierkegaard la Heidegger și de la amândoi la Sartre. Katz iubea disperarea. În disputa care s-a întins peste ani și peste frontiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
peste frontiere dintre zeii de atunci ai terapiei existențialiste m-am implicat și eu, la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată. La Paris am început, chiar dacă numai în treacăt și parcă pe sub mână, să încerc să iau decizii politice, așadar, în cursul dezbaterilor de bistrou, cu și fără Katz, să adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În după-amiaza aia telmometru arăta o temperatură dă lături și n-ai să Întrebi dă ce un procent ne-am scos șpențerile. Le-am pus În grandirop la băiatu Saulino, care d-aia n-a putut participa la intifadă. Primu bolovan i l-a izbit chiar În tărtăcuță Tabacman, de i-a Împrăștiat gingiili, iar sângele iera șuvoi negru. Mandea m-am Încălzit cu sângele și-am trimis În voiaj alt bolovan care i-am turtit urechea cu iel, și p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
d-aia n-a putut participa la intifadă. Primu bolovan i l-a izbit chiar În tărtăcuță Tabacman, de i-a Împrăștiat gingiili, iar sângele iera șuvoi negru. Mandea m-am Încălzit cu sângele și-am trimis În voiaj alt bolovan care i-am turtit urechea cu iel, și p-ormă am pierdut șiru la lovituri, fincă borbamentu era masiv nașpa. A fost găuritor; jidanu s-a pus În genunchi, a privit la cer și s-a rugat apsent În jumatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și gata să vomit din cauza șocului, James mi-a fredonat tot felul de cântece. Iar cântecele pe care mi l-a fredonat m-au alinat teribil. Asta până când am prins din zbor versurile uneia dintre melodii. Era ceva cu spartul bolovanilor în timp ce ești legat în lanțuri împreună cu alți oameni. M-am întors și l-am privit cu ochii în lacrimi, gata să-i zic că, dacă necazurile mele i se par așa de amuzante, atunci poate să se ducă dracului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a intrat în cameră, în timp ce mă pregăteam, ca să-mi vorbească, și care mi-a pomenit de miei și de anumite oi care se întâmplă să fie atrase de miei. Alte aluzii din partea mea care scoteau în evidență posibilitățile bâtelor și bolovanilor și faptul că insultele n-au efecte la fel de devastatoare. A urmat o altă aluzie din partea ei care se referea la imposibilitatea ca un sac gol să stea în picioare. Am încercat să mai găsesc repede un alt proverb, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fată care se Întîlnește cu un bărbat, iar Bud asta mi-a oferit. — Nu-i rosti numele În casa asta! — Vrei să spui În casa ta? —Ți-am oferit o viață decentă. Dacă nu eram eu, acum făceai tortillas pe bolovani. — Querido, devii nesuferit așa ușor... — CÎte alte minciuni mai sînt, Inez? CÎte altele, În afară de el? — Exley, hai să nu mai continuăm. Nu, fă-mi un rezumat. Nici un răspuns. — CÎți alți bărbați? CÎte alte minciuni? Nici un răspuns. — Spune-mi. Nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i bage cuțitul în burtă ori să le spună unora dintre cei ce mișunau grupuri-grupuri pe străzi, îmbrăcați în uniforme negre-verzi ori în sumane, să bage ei cuțitul ori să-l târască pe cine știe ce maidan și să-l îngroape sub bolovani. Așteptând, după război, să se liniștească altă nebunie, în clipe cînd bărbatul ei pentru prima oară n-a vrut să se amestece și să-i sprijine în nici un fel familia, care, chipurile, ar fi deținut averi prea mari, pe seama altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a oferit să-mi expună câteva lucrări la galerie și ca o proastă l-am crezut, apoi fiind și mai proastă, m-am culcat cu el și imediat ce a obținut ce voia de la mine m-a lepădat ca pe un bolovan. Dar când eram aici l-am cunoscut pe Mortimer. Nu mă întreba de ce, dar m-a plăcut și mi-a oferit slujba. — Și ai acceptat? De ce? — De ce crezi? Pentru că aveam nevoie de bani. Și nu te uita dezaprobator la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se Întoarcă, nici măcar pînă la sertarul din debara. Trase cîteva lăzi, le puse una peste alta și se cățără pe ele, ca un hoț, pînă ajunse În vîrful zidului, apoi se lăsă să cadă În partea cealaltă, aterizînd ca un bolovan, rănindu-și piciorul și sărind În jur. Dar brusc, sentimentul de a avea o ușă Încuiată În spatele lui era minunat. Spuse cu vocea lui Alec: Nu-i cale de Întoarcere acum, D.P.! Își croi drum pe străduța din spatele casei domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clipe. Dă-mi voie să stau cu tine. Așa că Duncan se dădu la o parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sunt nervos și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent că toată lumea se oglindește în ochii tăi. Sunt prea multe pietre, la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani. Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față. Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi, tot oceanul este plin de lacrimile lor și le așteaptă pe-ale mele să le înece
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
să Închirieze pentru o zi apartamente scumpe, În loc să construiască decoruri care să constituie ulterior dovezi pentru poliție. Localizarea exactă a scenei violului nu mi-ar fi lămurit cîtuși de puțin misterul uciderii familiei Hollinger, dar prea mă-mpiedicam de mulți bolovani În drumul meu. Cu cît mă aplecam mai des să-i Înșfac și să-i arunc În rigolă, cu atît scădea riscul să mă Împiedic de ei și să cad cît eram de lat În mersul meu bîjbîit prin desișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]