3,082 matches
-
nici un efect. Adăposturile pentru apărarea de bombardamente erau foarte rudimentare, un fel de șanț cu parapet de lemn, care te punea la adăpost numai dacă bomba cădea cît mai departe de el. Într-un astfel de adăpost mă aflam în timpul bombardamentului de la 4 aprilie, în fundul curții din strada Polonă, la soacra mea, împreună cu toată familia, înșirați unul lîngă altul, toți cu picioarele în apa acumulată de ploi. Lîngă mine aveam pe Mihai, care era mic, avea numai șase ani și se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ocupație sovietică. De abia după pornirea trenului, mi-am dat seama că eram, în fine, liber și emoțiile prin care trecusem luau sfîrșit. Drumul pînă la Paris era prin Germania. Cînd am ajuns la München, am văzut ce reprezenta un bombardament al aviației anglo-americane. Nu am putut găsi cu privirea o singură casă întreagă. Orașul München nu mai era decît o mulțime de ziduri goale și înnegrite de fumul focului, care arsese tot ce cuprinsese bombele incendiare. La fel, pe tot
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Vaporul pleca din Olanda de la Rotterdam și nu atingea nici un port din Franța sau Anglia. Am plecat cu trenul deci la Rotterdam, care exista doar cu numele, căci nu mai era nimic în picioare, totul fusese ras din temelii de bombardamentele aviației anglo-americane. A trebuit să trecem noaptea la un hotel la Haga. Vapoarele plecau de la pontoane improvizate. În prezent, Rotterdam este socotit ca fiind portul cel mai mare din lume; o întemeiată mîndrie pentru o țară mică cum este Olanda
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
rezistat efortului și a trebuit din mers schimbată pentru cai. Ideea văcuței luată cu noi, era pentru satisfacerea hranei în drumul nostru spre necunoscut. După un drum lung și plin de pericole, mai ales în zona Ploieștilor unde am suportat bombardamente aviatice masive, am ajuns în sfârșit la destinația refugiului, comuna Gura Văii județul Râmnicu Vâlcea. Aici, prin grija primăriei am primit o locuință la alegere, fiind foarte multe părăsite. Să ai casa cu patru fete și s-o iei cu
ÎN REFUGIU AM FOST MEREU ALĂTURI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Tamara Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1672]
-
baionetele la armă care ne ordonă să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
care s-a mai ocupat și de sculptură și pictură. Se spune că, după al doilea război mondial, în anul 1945, renumitul artist japonez numit și „Picasso al ikebanei”, Sofu Teshigahara ar fi descoperit, în grădina unei case distruse de bombardament, o crizantemă. În jurul acestei flori a realizat o compoziție de o simplitate dumnezeiască, sugerând puterea de regenerare a poporului japonez. De la Kamogawa am plecat spre Chiba. Chiba este un oraș renumit pentru marea varietate de flori ce se cultivă aici
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de unde vom lua trenul rapid, shinkansenul, în direcția Kyoto. După două ore de mers cu 300 km/h, am ajuns în impozanta gara a bătrânului Kyoto. Iată-ne în străvechiul oraș Kyoto, fosta capitală a Imperiului Nipon care, ocolit de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial, este unul dintre cele mai mari orașe ale Japoniei actuale. De la gară , suntem transportați de un microbuz închiriat de Shinya, și ne cazăm la „Ryokan Tozankaku”. Acesta este un loc preferat de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
au păstrat neatinse tradițiile moștenite, de la onoarea și sacrificiul vechilor samurai, „Cha-noyu”-ritualul ceaiului, până la sacrul Împărat, desăvârșind civilizația până la detaliu, dar proiectând și construind lucruri greu de imaginat pentru alții... Acest popor minunat și-a impus a face uitate bombardamentele războiului asupra orașelor Hiroșima și Nagasaki, cinstind însă, cu dragoste și respect, memoria nevinovaților care au pierit atunci. Niponii au refăcut din temelii o țară insulară, azi, cea mai prosperă de pe glob. Astfel, și-a dezvoltat Cultura... menținând nealterate tradițiile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ani și a secerat milioane de vieți de ambele părți, Germania a fost zdrobită. Incontestabil, în obținerea victoriei, a contat foarte mult ajutorul masiv în echipament de război, acordat de americani, deschiderea frontului din Italia (1943) și Franța (1944) precum și bombardamentele nimicitoare efectuate de aliați asupra orașelor germane. Din nefericire, România a participat la războiul împotriva U.R.S.S., la început pentru a elibera Basarabia răpită în 1940, iar apoi, conform logicii implacabile a războiului, pe câmpiile nesfârșite ale Rusiei, până la Stalingrad
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
aproape pe toți). Pe marginea drumului județean, cu pretenții și aspect de național în Cordun, maci roșii înveselesc buruienile și hrănesc albinele. Știam de anii trecuți biserica din Săbăoani, dar și CĂMINUL CULTURAL. Drumul spre Mircești, cu cratere ca după bombardament, m-a determinat să mă felicit că n-am ajuns pe acolo și cu mașina, bicicleta ocolindu-le mai ușor. Odată terminat rezonabilul urcuș, contracarez efectul așteptatei canicule cu o primă înghețată și un suc rece. Casa muzeu, fosta reședință
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ai nici o grijă, așa vom face. Mama ne-a dat bani de intrare și am plecat spre "Parcul Bibescu". Era o vreme minunată. Străzile însă erau pline de moloz, cărămizi, geamuri sparte, bucăți de acoperiș cu grinzi și table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a trecut timpul, nu-i așa, Titi? E momentul să ne întoarcem acasă. Hai, Titi, hai repejor, să nu întârziem și s-o necăjim pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE Din dorința de a scăpa de bombardamente și adăposturi, dar mai ales de nesuferitele tranșee în care puteai contracta oricând o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna Romanești, lângă pârâul Amaradia, aproape de orașul Craiova. Casa pe care o închiriase tata era a unui cetățean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îndurau frigul și alte inconveniente, dar gândul că vor trece de Suceava îi îndemna să reziste. Pe șoselele înzăpezite, un flux continuu de căruțe cu refugiați și convoaie militare, înaintau domol, cu întreruperi, mereu cu ochii pe cer, de frica bombardamentelor aviatice. După ce intrau în țară, convoaiele de căruțe, dar și trenurile cu refugiați, își continuau drumul spre județele și localitățile unde erau repartizați, astfel că aproape întreaga țară a fost împânzită de cei aproape 1 000 000 de refugiați. De
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
multe reproduceri din scriitori de seamă din suplimentele literare mai cătate... Ca și alte gazete, Deșteptarea a mai avut o rubrică: CENZURAT ori CONFISCAT. „Urgisirea ziaristicii se face nu numai prin confiscare, ci și prin procese de presă și un bombardament întreg de rectificări „ scrie editorialul din 10 august 1903, după „sistemul dacă voi scrieți că soarele apare la răsărit, eu pot rectifica și scrie: nu este adevărat, soarele răsare de la apus și voi trebuie să publicați rectificarea”... Proprietar editor la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mie de lucruri. Stig este foarte impresionat de Sud. Nu poate fi ușor convins de propaganda liberală. Susține că la sfârșitul Războiului Civil, aproape toți negrii au fost eliberați (spune că doar 5% erau sclavi). Iar acum, recent, în Sud, bombardamentele și alte acte care au terorizat orașele din Nord, din 1965, nu s-au petrecut” - ibidem, 25 decembrie 1967. Vezi și scrisoarea lui Wikander către Dumézil, cf. Addendum II, în volumul de față. 2. Vezi E. Cioran, „Les débuts d
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
găsindu-și sfârșitul în bătăliile ce au cuprins întreg globul, numărul răniților și al sinistraților fiind cu mult mai mare. Milioane de oameni distruși, rămași fără case, fără familii, milioane de orfani și infirmi pe viață din pricina armelor de foc, bombardamentelor și exploziilor, torturilor sau experimentelor medicale și militare. Lumea nu are să mai fie niciodată așa cum fusese înainte. În România, monarhia își trăiește cu groază ultimele clipe. După lovitura de stat a tânărului rege Mihai din august 1944, prin arestarea lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngro- zitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajuns până la Stalingrad și În Caucaz. A urmat retragerea. În aprilie 1944, rușii pătrund În Moldova. Concomitent, anglo-americanii desfășoară o serie de atacuri aeriene, vizând În mod special Capitala și zona petrolieră Ploiești. Cel mai violent dintre toate a fost bombardamentul american asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944: au fost distruse atunci 900 de case și au pierit aproape 3000 de oameni.<endnote id="19"/> La 23 august 1944, Antonescu este răsturnat printr-o lovitură de stat organizată de rege Împreună cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai curând pragmatică decât sentimentală. Occidentul Îi atrage pe cei mai mulți români prin reușita și bogăția lui. Intrarea În N.A.T.O. și Uniunea Europeană a fost dorită de o mare majoritate. Dar când s-a declanșat conflictul din Kosovo și au Început bombardamentele asupra Iugoslaviei, N.A.T.O. s-a prăbușit În sondaje, pierzând câteva zeci de procente din simpatiile românilor. Guvernul, care și-a respectat ferm opțiunile prooccidentale (România fiind membră a „Parteneriatului pentru Pace“ și candidată la N.A.T.O.), a fost aspru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sovietice (filmele occidentale, americane În primul rând, și-au făcut din nou apariția prin anii ’60, dar alese pe sprânceană, și cu secvențele „neconvenabile“ tăiate). Tot americanii au lăsat românilor și alte două amintiri, nu tocmai agreabile. Mai Întâi, teribilele bombardamente americane (și britanice) din anii războiului. Apoi, iluzoria „așteptare a americanilor“, care a mai Întreținut o rază de speranță printre adversarii regimului comunist. Oamenii ajung să creadă ceea ce doresc să se Întâmple; au putut să creadă că „vin americanii“, când
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însemnat cândva pentru români tandemul Franța-Germania. Acum, jocurile se fac altfel, fiindcă și lumea, și România s-au schimbat. Ca reper cultural și de prestigiu, America a trecut, și pentru români, pe primul loc. Li s-au iertat americanilor și bombardamentele, și abandonarea României. Ei sunt pur și simplu simbolul unei lumi libere și prospere. Firește, unanimitate nu există: românii mai puțin tentați de Occident au optat la un moment dat pentru Serbia și Împotriva Americii. Dar, dintre toate țările, America
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sub titlul Forêt interdite (1955), se prezintă ca o Îmbinare de realism și fantastic (dar cine poate ști dacă fantasticul nu e mai adevărat decât adevărul?). Istoria este prezentă și chiar copleșitoare; de remarcat impresionanta evocare a Londrei lovite de bombardamentele germane (În 1940, Eliade era atașat cultural al Legației române În Marea Britanie). Dar la fel de prezentă și de obsedantă este căutarea ieșirii din istorie, eliberarea de constrângerile Timpului. În „noaptea de Sânziene“, potrivit folclorului românesc, se deschid cerurile. Este un moment
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
desăvârșească opera! L-a impresionat și Phenianul, capitala Coreii de Nord. Ce bine arăta: un oraș monumental, cu bulevarde largi și drepte, cu piețe imense, nou-nouț, fără urme stânjenitoare ale trecutului, un adevărat oraș comunist! Vechiul Phenian fusese ras de bombardamentele americane. Deși bombardat și el de americani, Bucureștiul avusese o soartă mai bună, distrugerile nu fuseseră chiar atât de Însemnate. Singura soluție era să fie distrus chiar de români, la ordinele lui Ceaușescu. Intenția dictatorului a fost de a Înălța
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Rigăi e situată într-o clădire renovată, foarte frumoasă. Dar prea „nouă”, parcă, și în interior, și în exterior. Ar fi trebuit păstrat mai mult din patina vremii. Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de înger păzitor. Numai adolescenții de parte bărbătească au dreptul la fotografii: fetele și micuții dispăruți au câte un trandafir roșu în locul feței. Încerc o jenă în a vedea albumul de familie transformat în afiș și doliul politizat. În același bombardament, gazda mea și-a pierdut două fiice, pe soția sa, tatăl, bunica, cumnata, fratele, sora și soacra. I-a rămas un fiu de șapte ani cu un picior amputat. Tonul îi devine dintr-odată dur: "N-am fost niciodată terorist
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]