2,230 matches
-
de plajă cu baretă în V (lăsând libere degetele, indiferent de forme și dimensiuni), tatuajul larg de pe crupă sau cel minuscul de pe umăr (un fluture mizerabil, de cerneală violet), saboții cu toc înalt, ascuțit (făcând din orice gleznă un premiu), brățara de picior, subțire, din aur (purtată diabolic ziua, sub dresurile negre de mătase), părul vopsit în două culori (se chemau „gheruțe“ și-ți venea să le simți înfipte-n abdomen) - toate, dar absolut toate, mă făceau să tremur de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nebunul mă ține pe-ntuneric!“ După ’89, domnul Dinu renunțase la gazul metan, în schimb achiziționase zeci de dispozitive de iluminat economice, importate din China: bulbi rotitori cu led roșu, arteziene de beculețe intermitente, capsule clipitoare, magneți fluorescenți, cerculețe și brățări fosforescente, pixuri-lanternă, farfurii-ceas fără baterii, veioze cu neon, pitici cu afișaj de cristale lichide, arici de plastic cu peri subțiri, electrificați în nuanțe roz, galben, albastru și vișiniu. Aricii pâlpâiau spectaculos, filamentele li se legănau ușor, de la sine, ca bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un bărbat în halat de doctor le cresta priceput cu un cuțitaș, întinzându-ți bucățica, s-o guști. Tarabele străluceau de culori, legumele se-amestecau cu florile stropite cu apă rece, murăturile cu fructele exotice, semințele cu piramidele de mălai, brățările țigăncilor cu micile casete de tablă din care scoteau banii, să-ți dea restul. Florăresele purtau iegări roz și verde-turcoaz, mulați pe picioare: bareta chilotului ieșea din pantalon, anunțând funduri supreme, îmbrăcate în dantele negre sau vișinii. În rest, Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o recepție, o piesă de teatru sau o ieșire în parc. Ea apărea mereu elegantă, feminină, invidiată. Știa să așeze o pată de culoare în perfecțiunea asta socială (un trandafir de stofă, o broșă, o eșarfă la gât sau o brățară de picior), făcând-o vie și accesibilă. Nici eu nu-i rămâneam dator. Îmi modulam înfățișarea în funcție de public și de locul unde trebuia să ajungem. Nu purtam curea vișinie la pantaloni bleumarin, și nici șosete negre la pantofi maro. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altfel, în proporții diverse, și în cărțile următoare. O TEMĂ CU VARIAȚIUNI După experiența constructivist-integralistă din versurile anilor 1924-1925, poemul Colomba, publicat în 1927, deschide o altă perspectivă scrisului său, pe care cărți ca Ulise (1928), Plante și animale (1929), Brățara nopților (1929) o vor consolida. Schimbarea e vizibilă, mai întâi, la nivel așa-zicând tematic: Colomba e un poem închinat exclusiv iubirii, o odă sau un imn erotic. Observația aceasta n-ar spune mare lucru, dacă n-am adăuga că
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
metropolei moderne, sub imperiul particularei sale aspirații de comunicare / comuniune cu elementele: sensibilitate al cărei fond romantic poetul român e departe de a-l renega. CONTINUĂRI: ITINERARII NOCTURNE Nu alta, în esență, decât în Ulise e direcția urmată în volumele Brățara nopților și Plante și animale, tipărite, ambele, în 1929. Despre cel dintâi (scris, cum menționează poetul, între iunie 1927 - august 1929, deci în proximitatea Colombei și, în parte, paralel cu Ulise) s-ar putea spune, sumar, că este o directă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la limită a rețelei analogice. Apropierea, mai mult decât oricând în opera lui Voronca, de dicteul automat suprarealist se impune de la sine: „stupefiantul imagine” n-a fost niciodată utilizat într-o atât de mare măsură la poetul nostru ca în Brățara nopților, unde libertatea asociativă nu cunoaște, practic, nici o îngrădire. Pe de altă parte, însăși „mecanica” textului, prin care un termen al ecuației metaforice atrage... automat după sine o nouă înlănțuire metaforică, orientează spre același procedeu. După cum predominanța imaginarului nocturn și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prin care un termen al ecuației metaforice atrage... automat după sine o nouă înlănțuire metaforică, orientează spre același procedeu. După cum predominanța imaginarului nocturn și culoarea onirică a unor imagini, introducerea frecventă a visului în spațiul asociativ îl situează pe autorul Brățării nopților în aceeași arie de rezonanță. Cu toate acestea, scrisul lui Voronca nu atinge decât rareori, în modul de construcție al imaginii, gradul de imprecizie și de stranietate pe care suprarealismul autentic îl realizează (destul de rar, ce-i drept, chiar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bogatul depozit imagistic al poetului nu iese mai niciodată dintr-un cadrul destul de precis organizat, tutelar - fie și în chipul cel mai liber - de o, ca să spunem așa, temă-matrice, ca reper generator al luxuriantei vegetații imagistice. Poezia lui Voronca din Brățara nopților iese, așadar, din cadrele stricte (sau nu ajunge la ele) ale suprarealismului, pentru a se situa între mai multe orizonturi ale liricii, individualizându-se îndeosebi prin acel, numit de Perpessicius, „pointilism poetic”, - formulă ce trebuie corectată doar în sensul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și tipărite cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de “întoarcere la natură”. Gestul nu e surprinzător: universul elementar nu fusese absent nici
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un mic moment de “întoarcere la natură”. Gestul nu e surprinzător: universul elementar nu fusese absent nici chiar din poemele „integraliste”, discursul erotic din Colomba își împrumuta reperele în mod ca și exclusiv din același cadru, iar în Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra “împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, între altele, din San Francesco d’Assisi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acestui volum străbate și o nedezmițită aspirație poetică, un fel de apel cosmic, de confundare în ritmul interior al elementelor naturii”. Iar Perpessicius vedea în Zodiac un „al doilea moment al suitei panteiste”, urmând celui ilustrat, după părerea sa, de Brățara nopților, și evidenția, la rândul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și până și briza, când expansivă și când potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”. Sunt caracterizări valabile în esență, care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
subordonat unei problematici mai strict delimitate - în speță, unei „definiții” a poeziei - și unei fluențe discursive pe care, în creația ulterioară, doar volumul de Incantații o va întrerupe pentru moment, e revenirea la „imaginația delirantă” din poeme precum Colomba sau Brățara nopților. INCANTAȚII Publicate în 1931, la prestigioasa editură „Cultura Națională”, într-un moment când autorul lor făcea, paralel, demersuri (nefinalizate, de altfel) pentru a fi primit în „Societatea Scriitorilor Români”, Incantații-le marchează o cotitură în relațiile lui Ilarie Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adaosuri, într-un proces de expansiune „imperialistă” a imaginarului, niciodată satisfăcut de teritoriile cucerite, lărgindu-și necontenit frontierele. Însă aici - ca mai înainte în Colomba - „atlasul” deschis mereu la alte pagini al poeziei — Când eu-ți leg glasul Ca o brățară Deschid atlasul La altă țară Aceeași te află Gândul sprinten Și eu te port cum o calfă Își duce meșteșugul pretutindeni — nu mai este cel frapant-modernist, purtând reliefurile noii civilizații, ci unul al naturii eterne, ce se oferă privirii și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și în cărțile sale de versuri, unde motivul liric al călătoriei-revelație, cu variantele sale, organizează spațiul imaginar, - de la „preumblările bolnave” din Restriști, la itinerariile din Ulise, Brățara nopților, Petre Schlemihl sau Patmos; tot atâtea redescoperiri ale lumii în conjuncție cu starea de spirit frenetică a eului peregrin, în care se poate afirma năzuința, caracteristică atitudinii avangardiste, de transmutare, în înțeles alchimic, a evenimentelor universului imaginar. Tendință - cum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Copacul-centaur libertatea poetului rămâne limitată la reveria dintre „pereții strâmți” ai odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de liber” urmează, în finalul Pădurilor orchestre, aceste rânduri melancolice: „Dar vocea ta, cântecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decât scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește însă cu o particulară frenezie - ca și în versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, în genere, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului într-însul”, „somnul” oamenilor “îngrășați de tenebre” sau „lanțul șcareț înnoadă glezna”, „apăsarea perpetuă” din gând (în Zodiac), după ce, în Brățara nopților, glosase pe aceleași teme ale închiderii: „Și trupul se întoarce într-însul fără zare ca o barcă părăsită în nisip / Trupul se închide în cristalul gestului mereu același / Fără mâna care să se frângă în curelele de transmisiune ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oceanele țările se ating în sălile de concerte”, „se deplasează pe cer timbrele avioanelor”, „sondele de petrol trec din mână în mână ca pălăriile de paie”, „fiecare cuvânt aduce un anotimp, un climat” etc. etc. Îndeosebi în Ulise și în Brățara nopților, obsesia deschiderii atât de marcată la nivelul construcției imaginilor, apare fortificată și prin structurarea ansamblului textual în secvențe având ca obiect mereu alte spații și momente (strada, „ora ceaiului”, lectura gazetei, piața de legume, spitalul, oglinzile, bulevardele, terenurile de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
munții, tipografiile, bibliotecile etc.), ce alcătuiesc acele „trasee” invocate în detaliul imagistic al „reportajului liric”. Fiecare dintre aceste verigi ale lanțului imaginativ oferă câte o nouă „viziune descuiată”, într-o succesiune pe care trimiterea mitologică la eroul grec și metafora „brățării nopților” o indică încă din punctul de plecare (ca de altfel și „terasele” din titlul celuilalt volum publicat în 1929: Plante și animale. Terase). Schimbarea unghiului de vedere se face, în chip semnificativ, prin interjecția iată, extrem de frecventă chiar în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
primenesc rufăria zidurilor”, „și iată precupeții ridică obloanele somnului”, „iată vânzătorii de fructe își strigă noutățile”, „și iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grânele bumbacurile ca amulete” - sunt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara nopților ele nu sunt mai puțin prezente, precum în cel dintâi panou al textului, unde, alături de interjecția amintită, semnele deschiderii ochiului spre peisajele schimbătoare se adaugă întru sporirea sugestiei fundamentale: „În ochii noștri apele cresc și se întunecă”, „Iată un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exterioare, acea “încărcătură nouă” revenind în ochiul pururi curios sau - ca în alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli ca o tolbă ochiul de sicomori și gazéle” - implicarea în procesul transformator: „Șoim, ochiul răscolește somnul lânced al plantelor” (Brățara nopților, V). Oriunde am deschide cărțile lui Voronca, eul poetic se definește ca fiind prin excelență spectatorul, în înțelesul cel mai general al cuvântului. Organul său de simț cel mai solicitat rămâne ochiul, iar lumea surprinsă cu predilecție de privire
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
practici a creației ce înțelege să avanseze în solidaritate cu reflecția asupra ei. „Fiecare cuvânt aduce un anotimp un climat”, „ochii mei se umplu de ceața evenimentelor”, „ochiul ca un disc de fonograf înregistrează” - citim, bunăoară, în Ulise; iar în Brățara nopților dăm peste variante ale aceleiași năzuințe de însumare a tuturor înfățișărilor lumii: „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ulise: „strălucesc / vocile cu gutui în vitrine la ora dejunului”, „privirile glasurile / precum timbre pe o scrisoare netrimisă”, “în vitrina cerului sunt busole chei degetele”, „fulgerele ș...ț dăruie lumini ca reclamele marilor bijutieri”, “în dormitoare strălucesc bijuteriile somnului”... În Brățara nopților: „Jurnalele, afișele, câte curcubeie”, „Trezește-n vitrinele cărnei păpușile cu resort al mușchilor”; la fel, „peștii fosforescenți ca afișe luminoase”, în Plante și animale sau, în Petre Schlemihl: “în vitrina câmpului strălucesc laolaltă / Toate brățările aurorei și ale apusului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
strălucesc bijuteriile somnului”... În Brățara nopților: „Jurnalele, afișele, câte curcubeie”, „Trezește-n vitrinele cărnei păpușile cu resort al mușchilor”; la fel, „peștii fosforescenți ca afișe luminoase”, în Plante și animale sau, în Petre Schlemihl: “în vitrina câmpului strălucesc laolaltă / Toate brățările aurorei și ale apusului” etc. * Apare cu totul firească, într-o atare perspectivă, marea frecvență a toposurilor spectaculare. Ipostaza de spectator a eului se exprimă plenar în toată poezia lui Voronca, încât se poate spune că printre modelele spațiale cele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă în Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atât de bogate, încât o ordonare a lor în „figuri” de o oarecare stabilitate devine extrem de dificilă. Secvențe mai ample, dar în și mai mare măsură enormul mozaic imaginistic sfărâmat pe traseul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]