2,202 matches
-
Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște, puritate, tinerețe (deși ar fi fost foarte dificil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dacă nu-ți priește, n-ai decât să te-abții! revine Cezărel, înfipt. Nu ți-a impus și nu-ți impune nimeni, ca să consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici nouă, nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți? Hai! Nu fiți nasoli, că mă supăr! Sărmanu', cum se duse el, în floarea-florilor, la nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a nu-l găsi în țară. Mai grav e însă că, până una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit, ba i-e frică să nu fie silit, tot așteptând zadarnic, să cheltuiască și bruma de rest înainte de a afla vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu cumnat nu prea e omul în care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-mi făcurăți, cucoane, păcatele noastre? Nu puteați mai bine să ne spuneți nouă și să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și au rămas să se întîlnească la țară acuma, în zilele astea, că dumneaei merge acolo tocmai pentru vânzarea proprietății. Și iată că s-a pornit răzmerița și trebuie să plece degrabă și el acasă, la Olena, să-și apere bruma de agoniseală, că el știe cum să vorbească și să se tocmească cu țăranii. ― Poate că ne-o feri Dumnezeu de pîrjol! zise Rogojinaru într-un rând. Numai stăpânirea să fie cuminte și energică. Țăranului îi trebuie dreptate, cucoane, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de familie. A rămas un lucru bun pe care fiecare român și-l autoatribuie (pe locul trei în PS) și îl atribuie și marii majorități a celorlalți români. Poate că acolo, în familie, cred indivizii că-și mai pot apăra bruma lor de valori „civilizate” de lipsa de civilizație invadatoare a restului societății... Și mai există un consens, statistic puternic, chiar dacă nu se află în primele rînduri ale trăsăturilor definitorii. El este alcătuit din următoarele caracteristici ale „românului” cu care mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țină cineva de mână când era nevoită să privească în față agonia dragostei ei. Cine eram eu ca să fiu prietenul ei? Un puști urât și bizar, care se aflase în pragul schizofreniei, care nu știa nimic în afară de-o brumă de literatură, care nu avea nici un fel de experiență de viață. Mă îmbrăcam cum se nimerea, nu călătorisem niciodată, nu aveam prieteni. Nu îi puteam opune decât spaima mea oarbă de-a nu o pierde. Pentru mine Gina era cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
incredibil de lungi și de subțiri. Păreau, de departe, niște oameni pe catalige sau niște stafii fragile și lugubre. Parcă se născuseră din ceața de pe câmp, care se îndesea necontenit în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o femeie destul de în vârstă, ținută de braț de un tânăr sprijinit în baston, înălțimea lor era indiscutabil monstruoasă. Nu puteau avea mai puțin de doi metri și douăzeci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-am luat baia sub stâncă, am mâncat turtele cu miere și m-am întors noaptea. Paznicul îmi spuse că memsahib e bolnavă și că a întrebat de mine. Cum o fi ghicit el asta? mă amuz eu, gîndindu-mă la bruma de hindusthană pe care o știa Jenia Isaac. Ciocănesc la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este adevărat ce s-a spus, că aici a umblat o mână criminală ? Și domnul Ialomițeanu se înclină, la modul său exagerat, în fața madamei Ana, care îi oferă farfurioara cu fructe glasate, dulciul său preferat. — Cineva care să atenteze la bruma noastră de pregătire militară ? surâde Profesorul. De vreme ce stocul de artilerie a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze contra noastră inamicul ? Ca să nu te mai întreb, dragul meu, și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca o mulțime de români ținuți În lipsuri esențiale să-l apere. Sau poate vrea doar să se ascundă după ei... Nu e clar ce calcule Îi animă mintea, dar e evident că și-a pierdut instinctele, și-a pierdut bruma de luciditate care să-l ajute să-și sporească șansele În fața acestei situații devenite periculoase. Seara ține un discurs public transmis de postul național de radio și de cel de televiziune, condamnînd situația de la Timișoara și cerînd suportul muncitorilor. Anunță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pământului, și nu era canalizată prin sistemul central. Ghidul oficial al stațiunii era neclar asupra acestui punct - poate că în mod deliberat. În apropierea bazinului se înșirau câteva bănci de lemn și pe una din acestea, după ce o ștersese de brumă cu exemplarul ei din Ennistone Gazette, ședea Diane, împreună cu părintele Bernard și doamna Belton. Doamna Belton era acea „Madame“, acum foarte bătrână, care, cu mulți ani în urmă, o ademenise pe Diane spre actuala ei profesie. De obicei, Diane o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ger. George își lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând înlăuntrul trupului său care i se răcea vertiginos și întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrei să-i vezi -, destui alți oameni pe care îi cunoștea din vizitele pe care i le făcea destul de des tatălui său la magazin. Pe domnul Moga, vânzător încă de pe vremuri, l-a zărit undeva în stânga sălii, iar pe domnul Brumă, și el vânzător cu experiență, cum erau mai toți, l-a văzut în dreapta, aproape de peretele fără ferestre. Și mai era un bărbat ceva mai tânăr, dar nu foarte, slăbănog, care îi arătase cum se măsoară stofele folosindu-te de un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doar că ei nu i-ar fi surâs ideea să-i urmeze exemplul. Dar pentru domnul Popescu, cunoscându-l meticulos și grijuliu (și totuși cu simțul umorului!), ideea era cum nu se putea mai potrivită. Apoi, mai era și domnul Brumă, un alt apropiat al familiei, mai vechi chiar decât domnul Popescu. Scund și îndesat dacă nu de-a dreptul gras, întotdeauna calm și sobru, avea și el o idee trăsnită de care mama făcea haz. Se apropia de optzeci de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apropiat al familiei, mai vechi chiar decât domnul Popescu. Scund și îndesat dacă nu de-a dreptul gras, întotdeauna calm și sobru, avea și el o idee trăsnită de care mama făcea haz. Se apropia de optzeci de ani, domnul Brumă. Dacă nu cumva îi și depășise. Dar asta nu-l împiedica să se declare prevăzător și să pună de o parte ban cu ban, spunea el, ca să aibă la bătrânețe!... Mama se amuza foarte tare de ceea ce domnul Brumă înțelegea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fierbeți ca pe fasole și numai nu-mi spuneți și mie trăsnaia ceea... Nu-i trăsnaie, Marandă... Îi un gând al lui Gruia. Și ce gând! Când ai să-l auzi, ai să cazi ca frunza de pe copac la vremea brumei. Acum ești dumirită? Buștean! - a răspuns Maranda, privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau săruturi nevinovate... În zori de zi, călcau pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au desprins trei umbre... Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n pădure, tăcut, o iau la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în general, autumnal, toamna apărând și ca sezon, dar, îndeosebi, ca stare de spirit și ca subtil memento că fugit irreparabile tempus: Iau foc de-atâta toamnă, de-atâta răzvrătire, / În frunzele-n cădere culorile de vis; Pe frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit / ne vom pudra (dansând) cu brume moi / în levantina molimă din noi / balene mor pe țărmul amorit ori: Într-o absidă urmele așteaptă / și roza sechestrată va să-și vândă / înariparea/ vergură osândă / cu lujere de ceară. Poetul mărturisește că maestrul începuturilor sale e Tudor Arghezi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]