3,323 matches
-
ca profesorii. Valentina ar fi vrut să-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te, Îi spuse. Kevin dădu Înapoi până când se lipi de perete. — N-n-nu vin, acum În-Începe baby-dansul. Camilla, Îmbrăcată În roșu, clipea mărunt, Îngrozită de brutala Întrerupere a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mai putea fi stăpânit. Se uita în susul străzii, spre fantomele care făceau semne, gândindu-se că de acum încolo Andrei Ionescu îl va îmbrânci în stradă ori de câte ori va dori. Giulia însăși avea mintea plină de refugii și exilări. Despărțirea brutală de Andrei Ionescu și mai ales faptul că avusese intenția s-o sărute și renunțase îi aduceau furnici pe creier. A intrat în casă, a deschis laptopul și-a început să scrie un scenariu în rezumat. Eroul trece printre grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mi-au tăiat-o și prețurile! Am trăit același sentiment de încântare, uimire și groază, ca în frumosul Capri, după ce-am servit o înghețată la una din terase! Totuși, grecii n-au stricat peisajul cu statuia lui Lenin! Modul brutal în care natura s-a jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara în limba greacă), care a făcut parte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu adresat tuturor, fără să vizeze pe cineva anume, se pierdu În agitația Înconjurătoare. Am luat-o de-a lungul debarcaderului, am lăsat În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o expresie deschisă pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avantajul de a fi mereu singur În pat, pot să mă uit la toate filmele polițiste pe care tu le detești. Nu sînt toate grozave, dar poți Învăța din ele o sumedenie de chestii. - Ce vrei? Întrebă ea, uluită de brutala schimbare a acelui om moale de felul lui. Vrei bani? El zîmbi trist. Hotărît lucru, nu-l Înțelesese niciodată. - Ți-am mai spus deja: vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar nu-i răspundeau la salut, unii din frica de a-l simți diferit de ei, din teama de forța aceea brutală și puțin controlabilă, alții neconsiderîndu-l altceva decît un element din decor. Doar Gwen avea cu adevărat grijă de el. Cine avea să se mai ocupe acum de el, la Întoarcerea lui de la spital? Marie se hotărî să le vorbească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcu o cafea, răsfoi fișele celor dintr-a șasea. Îi bănuia pe Pelé și pe Brasseur, dar nu avea nici o dovadă. Dacă reușea să-i Încolțească, era hotărât să meargă până la eliminare; era destul să fie câteva elemente violente și brutale ca să-i incite și pe ceilalți la cruzime. Majoritatea băieților, mai ales când sunt grupați În găști, tind să-i supună pe cei mai slabi la umilințe și schingiuiri. În special la Începutul adolescenței, sălbăticia lor atinge proporții de necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
voință dionisiacă de a da frâu liber bestialității și răului, inițiată de acționiștii vienezi, se va regăsi de-a lungul deceniilor următoare. Potrivit lui Daniel Macmillan, răsturnarea intervenită În civilizațiile occidentale după 1945 nu era altceva decât o Întoarcere la cultul brutal al forței, un refuz al normelor seculare impuse lent În numele moralei și al dreptului. Acționiștii vienezi, beatnicii, hipioții și ucigașii În serie semănau prin aceea că erau libertari integrali, că propovăduiau afirmarea integrală a drepturilor individului contra tuturor normelor sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de-o seară erau Încântate de agilitatea limbii, de abilitatea degetelor lui când Începea să le excite clitorisul; din păcate, când voiau să le Întoarcă serviciul, de regulă urma o decepție. Vulvele lor, lăbărțate de penetrări În poștă și masturbări brutale (adesea practicate cu mai multe degete și chiar cu toată mâna), erau la fel de sensibile ca un calup de osânză. Obsedate de ritmul frenetic al actrițelor porno profesioniste, Îi zgâlțâiau penisul cu brutalitate, ca pe o tijă de carne insensibilă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
burtă, dar nu Îndrăzni s-o roage pe infirmieră. Era bizar să știe că e aceeași femeie, dar că organele de reproducere Îi fuseseră scoase. Cuvântul „ablațiune” Îi flutură o vreme prin minte, apoi fu Înlocuit de o imagine mai brutală. „M-au golit, Își zise ea; m-au golit ca pe o găină.” Ieși din spital după o săptămână. Michel Îi scrisese lui Walcott anunțându-l că va Întârzia; după câteva ezitări, acceptă să stea la părinții ei, În fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Închis). Toate ființele de la Răsărit, Toate ființele de la Apus, Toate ființele de la Miazănoapte, Toate ființele de la Miazăzi Să fie fericite, să rămână fericite; Fie să trăiască fără dușmănie. Nu era numai vina lor, se gândi el; trăiseră Într-o lume brutală, o lume a competiției și a luptei, a orgoliului și a violenței; nu trăiseră Într-o lume armonioasă. Pe de altă parte, nu făcuseră nimic ca s-o schimbe, ca s-o facă mai bună. Își spuse că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avut, Într-o noapte de iulie 1969, cu aproape șaizeci de ani Înainte, de retransmiterea În direct a primilor pași ai omului pe Lună. În chip de preambul la reportaj, Hubczejak a rostit un scurt discurs În care, cu sinceritatea brutală ce-l caracteriza, declara că omenirea trebuie să fie mândră de a fi „prima specie animală din universul cunoscut care și-a creat singură condițiile propriei sale Înlocuiri”. Astăzi, după aproape cincizeci de ani, realitatea a confirmat cu prisosință conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intact și plin cu o înțelegere cumplit de limpede a eului și a lumii. — Hâm, am făcut eu. — Și din pricina acestei schimbări o să devin și eu un pictor mai bun, adăugă el. Până acum n-am văzut tropicele - acea... saturație brutală de culoare, acea arșiță care se vede și se aude... — Ce-i povestea asta cu tropicele? l-am întrebat. — Credeam că într-acolo mergem, zise el. Și Resi tot acolo vrea să meargă. — Vii și tu? l-am descusut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vreau să te ling etc. Poate că nu-i voi spune chiar așa, dar în orice caz voi fi îndrăzneț, voi încerca să mă strecor pe sub pielea ei și s-o dau gata din vorbe; știu să vorbesc frumos și brutal. Am comandat două Tuborg-uri negre, berea ei preferată, și i-am spus picoliței să nu desfacă una din sticle, s-o lase să se încălzească, fiindcă ea nu bea niciodată bere rece, are probleme cu gâtul. Întârzia deja de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-l mângâie folosind aceleași gesturi și cuvinte ca mai înainte. Urechea, părul, seriosul meu, nasul, gâdiliciul sub bărbie. Ce era și mai ciudat stătea în rapiditatea cu care acționa și vorbea - cuvintele sunau de parcă inhalase heliu, gesturile îi erau brutale, smucite. Ce naiba, Margareta, iar te-a apucat? se înfurie Samuel. Ea se ridică și reveni în poziția de drepți, cu ochii în zid, lăsându-se de pe un picior pe altul. Samuel nu mai așteptă să se repeadă la dezmierdări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a mers bine, și a dat două rebuturi. Cum puteau Y și Z să fie rebuturi și cum puteau ele să se considere așa ceva? Lipsa de omenesc din zâmbetul lor atunci când se descriau ca pe niște experimente ratate era aproape brutală. Mă simțeam insultat să aud așa ceva. Clonarea e desigur practicată pe scară largă și zvonuri despre încercările ilegale ale unor particulari sunt frecvente, dar nu mi-aș fi închipuit niciodată că bunică-mea ar face așa ceva. Până în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebuia să le citească În Întregime și pe marginea cărora trebuia să comenteze ca parte din procesul bizantin de promovare prin care trebuia să treacă toți angajații Statului. Al doilea teanc se ocupa cu cea mai recentă crimă din oraș, brutala și dementa bătaie, până la moarte a unui tânăr ce avusese loc cu o lună În urmă pe cheiul de la Zettere. Fusese bătut atât de sălbatic, Încât poliția fusese la Început sigură că era opera unei bande. În schimb, doar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
singuri paturile, ceea ce și trebuie să facă, probabil pentru prima dată În viața lor, cât Își satisfac serviciul militar. E-un an și jumătate pierdut, aruncat la gunoi, când ar putea să muncească sau să studieze. Trec printr-un antrenament brutal și stupid și-și petrec un an brutal și stupid Îmbrăcați În uniforme uzate și fără să fie plătiți destul cât să-și poată cumpăra măcar țigările. Brunetti cunoștea toate acestea. Făcuse și el cele optsprezece luni. Ambrogiani simți repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru prima dată În viața lor, cât Își satisfac serviciul militar. E-un an și jumătate pierdut, aruncat la gunoi, când ar putea să muncească sau să studieze. Trec printr-un antrenament brutal și stupid și-și petrec un an brutal și stupid Îmbrăcați În uniforme uzate și fără să fie plătiți destul cât să-și poată cumpăra măcar țigările. Brunetti cunoștea toate acestea. Făcuse și el cele optsprezece luni. Ambrogiani simți repede interesul scăzut al lui Brunetti. — Spun asta fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un afacerist bine respectat și-un membru de seamă al clubului Rotary Internațional - nu era nevoie să specifice aici cine erau ceilalți membri, colegii săi - a găsit acest tratament neliniștitor, mai cu seamă c-a venit atât de repede după brutalul tratament administrat de oamenii care i-au pătruns În palat și au fugit cu tablouri și bijuterii de mare valoare. Mă asculți, Brunetti? Întrebă brusc Patta. — O, da, domnule. — Atunci, de ce nu ai nimic de spus? — Așteptam să aflu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
le displăceau americanii, dar acestea erau toate idee generalizate, nefocalizate. Simțeau prezența conspirațiilor, așa cum simțiseră Întotdeauna italienii, dar le lipseau amănuntele, dovezile. Aflaseră destule, din lungi secole de experiență, ca să știe că dovezile erau acolo, din abundență, dar aceleași secole brutale Îi Învățaseră de asemenea pe oameni că orice guvern se Întâmpla să fie la putere va reuși Întotdeauna să ascundă de cetățeni toate dovezile - până la ultima - fărădelegilor lor. Închise ochii, se afundă și mai mult În bancă, bucuros de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acolo? O lună? Două? Uitase cât spusese Ambrogiani că mai avea până la pensionare. Brunetti spera să reziste până atunci. Se gândi din nou la acei trei tineri, toți Înfruntându-și morțile violente, pioni aruncați la o parte de-o mână brutală. Până acum, mâna aceea putea fi doar a lui Viscardi, dar transferul lui Ambrogiani Însemna că alți jucători mai puternici erau implicați, jucători pentru care atât el, cât și Ambrogiani puteau fi la fel de bine aruncați de pe tabla de joc. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să chicotească. —Ce-i cu el? Acum am o campanie mare, da? a zis ea, imitând ceea ce probabil că era vocea lui. Chiar și numai din acele cuvinte, Hugo și-a dat seama că soțul Laurei era un bărbat dur, brutal și obișnuit să obțină tot ceea ce dorea. Laura a inhalat cu nesaț fumul țigării. —La ce campanii lucrează? Cu cât mai repede reveneau la discuțiile generale, mai superficiale, cu atât mai repede putea să scape. Laura a expirat grăbită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu voia să audă de măritat și mai ales cu Petre pe care nu îl plăcea. Nu se compara cu George nici la fizic, nici la caracter. Nu era cizelat deloc, până și mâinile i se păreau a unui om brutal care nu știe să mângâie. George avea mâinile catifelate, fine și pline de căldură, o voce calmă și plăcută, pe când vocea lui Petre parcă era din topor. - Văd că ești foarte direct, dar pâna acolo unde năzuiești tu, mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]