1,766 matches
-
am prețuit și le prețuiesc și azi, orice s-ar întâmpla! Cine poate arunca piatra?!... Cei care n-au trăit vremurile noastre, fiind în afara granițelor, sau tinerii de azi a căror imaginație și naivitate vor fi întrecute nu numai de brutalitatea, dar și de drăceasca perfidie a celor „fără căpătâi”, care au stăpânit pământul românesc și s-au jucat, au umilit și au pervertit - când nu i-au ucis! - pe concetățenii lor... 3 O dată cu atacul nostru contra grupului Barbu în februarie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exercită asupra lui și care, și ele, nu sunt aceleași pentru toți artiștii, chiar și trăitori în același timp, în aceeași țară sau același oraș. Din Renaștere încă, o epocă glorioasă a artelor și științelor, însă traversată de abuzuri și brutalități civice, sociale, de injustiții flagrante, de crime, marii ei creatori au „răspuns” diferit acestor „presiuni”, abuzuri, calamități. În timp ce sărmanul Dante și-a petrecut mare parte a vieții în „exil” fugind de persecuțiile la care membrii partidului politic căruia îi aparținea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după părerea mea: „Locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”Ă, spaima de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a întâmplat irlandezilor sau românilor ardeleni la începutul secolului XX -, sau brutalitatea, barbaria inimaginabilă a unei ocupații străine, amestecată cu complicitatea unor slugi „ideologice” interne - cum s-a întâmplat la noi după al doilea război -, atunci toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ta prin orice mijloace, cum e posibil să nu te bucuri în toată ființa ta că visul lui Eminescu și al ardelenilor s-a împlinit, mai iute și mai plenar decât se așteptau toți acei împătimiți de vitregiile istoriei și brutalitățile acelor „prinți”, unguri, ruși sau turci, care se plimbau prin ținuturile noastre cu un plictisit zâmbet disprețuitor pe buze, că ne-am păstrat teritoriul „visat” - în timp ce cehoslovacii și iugoslavii și l-au pierdut și fărâmițat pe al lor -, că aceste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Metaforă, prin „fanta” sau „calea” iraționalului, a „dionisiacului”, suntem capabili nu numai de o artă „plenară”, reprezentativă și înalt simbolică a umanului, dar și a Ființei, cea care stă în centrul artei noastre. Ea însăși, Ființa, evacuată cu o anume brutalitate din artele plastice, mai ales postbelice, dar și din artele literare sau muzicale ce fug de o „figurativitate umană” într-o formă, sau forme ale unui fel de expresionism abstract, un „tehnicism inventiv”, lacom și panicat de o continuă descoperire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la oameni și la fapte dar, în ochii lui, statutul de victimă nu scuză totul. Îmi spune, în treacăt, că, în adâncul ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași cuvinte, aceleași
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu scuză totul. Îmi spune, în treacăt, că, în adâncul ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași cuvinte, aceleași ritualuri. Drept printre drepți, nordicul nostru sârguincios și distant condamnă nesfârșitele pedepse
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără veste al ritualului, care trebuie să fie perceput ca o ruptură de etapa psihică anterioară, atât prin necesitatea unui comportament bărbătesc, cât și prin natura evenimentelor. „Lumina foarte luminoasă” constituie semnalul că adolescentul va fi absorbit de sacru, în timp ce brutalitatea cu care el este scos din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage-și murgul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce șerpuia în vecinătate, când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul familiar fiind astfel anulată. Casa monstrului nu este accesibilă dinspre contingent, ea face legătura cu prăpăstiile, ca domeniu al infernalului în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era de la Ministerul Comerțului și în seara respectivă funcționa și pe post de șofer. Fusesem informat de la minister că nici el nu știa limba finlandeză. Nu mi-am închipuit că reducerile de personal diplomatic, pe care le simțisem cu suficientă brutalitate la ambasada din Moscova, aici erau cu mult mai dureroase. Colegul îmi relată că în ambasadă locuiau ambasadoarea singură, familia lui și cifrorul tot singur, că eu urma să locuiesc în apartamentul colegului de la M.A.E. care plecase în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Cartea Albă a Departamentului de Stat" din aprilie 1961, elaborată de Arthur Schlesinger, asistent al președintelui J.F.Kennedy, se menționează: "Caracterul regimului Batista în Cuba dădea naștere de o manieră cvasi-inevita-bilă la o reacție populară violentă. Rapacitatea conducătorilor, corupția guvernu-lui, brutalitatea poliției, indiferența regimului față de necesitățile populației, în domeniile educației, sănătății, locuințelor, justiției și progresului social, toate acestea, în Cuba, ca și în oricare altă parte, constituiau tot atâtea incitări la revoluție"! Însuși președintele Kennedy avea să noteze:" Gândesc că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
scotociră peste tot, [fără nici un rezultat, căci mobile de lux nu existau în casa lui Vintilă... Fără întrerupere, trei zile la rând, cu toată intervenția domnului Tzigara și făgăduielile ce i se făcură, perchezițiile sălbatice nu încetară: ziua, seara, cu brutalitate dădeau năvală, sparseră, bineînțeles, ușa pivniței, se urcară pe acoperiș, răvășiră toată casa, plecând însă de fiecare dată „cu] (Ibidem, p. 91.) lucrurile ce le plăcuseră“, între altele o rochie a d-nei Stolojan. Lia a alergat acasă cu Pia, eu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Mama voia să protestăm din nou, dar îi demonstrai că n-ar servi la nimic, deoarece hotărârea era luată și că nu putea fi una mai bună pentru noi. Mănăstirea era locul unde eram mai puțin ca oriunde expuse la brutalitatea trupelor în trecere, nu era prea departe de oraș, maicele românce, femei simple, vor fi devotate nouă de vom ști să le atragem prin purtarea și vorbele noastre; prin ele vom avea știri și vom putea comunica cu orașul. Desigur
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toate știrile din București, care erau cât se poate de bune pentru timpurile acelea în care ne mulțumeam cu puțin: luarea Arras-ului129, 50 000 de prizonieri germani, 110 submarine scufundate, Brazilia intrată în război. Aceste înfrângeri ne explicau persecuțiile și brutalitățile reîncepute. La Mariuța, în toată Strada Romană, au luat mobile, cearceafuri, pro soape și chiar saltele din patul ei, spunând că poate dormi pe somiere. Când a fost vorba de a ridica și pianul, dânsa a făcut un astfel de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și copiii. [Unelte bune nu aveau, dar aveau dinți frumoși și primejdioși.]( Ediția I, 1937, p. 208.) Toate acestea contribuiau să-i sălbăticească și mai rău. Pe doamna general Arion 150, femeie de 70 de ani, o maltrataseră cu o brutalitate nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă la mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la Palat, dar să izoleze într-un chip absolut pe regină. Nimeni nu o mai putea vedea, nu se mai dădea decât balul oficial de la 1 ianuarie, audiențe nu se mai acordau decât cu scop anumit. Joița fusese concediată cu brutalitate, dânsa, copilul răsfățat al reginei Elisabeta! Și Elencuța domni singură. Pe atunci, principele Ferdinand ducea o viață tristă în Palat. Terminase studiile în străinătate, avea câteva ore de lucru prin mi nistere, pentru a se iniția la organizația statului, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
neașteptate, determinate de numărul relativ important al bolnavilor cu deteriorări grave. (Nu se internau decât bolnavi agitați, gravi, periculoși, care puneau reale probleme societății și familiei.) Rolul de paznic al gardienilor reiese evident. Este probabilă și depășirea acestui rol, adică brutalitatea față de bolnavi, obișnuită mai tuturor instituțiilor psihiatrice ale timpului. Înseși manevrele terapeutice, carcera, dușul, cămașa de forță, implicau brutalitatea față de bolnavi: Bănuim, sub acest aspect, relații mai puțin relaxate între corpul gardienilor și masa bolnavilor, care constituiau un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care puneau reale probleme societății și familiei.) Rolul de paznic al gardienilor reiese evident. Este probabilă și depășirea acestui rol, adică brutalitatea față de bolnavi, obișnuită mai tuturor instituțiilor psihiatrice ale timpului. Înseși manevrele terapeutice, carcera, dușul, cămașa de forță, implicau brutalitatea față de bolnavi: Bănuim, sub acest aspect, relații mai puțin relaxate între corpul gardienilor și masa bolnavilor, care constituiau un fel de corp de care gardianul dispunea, oficial foarte limitat, în fapt, destul de mult. La data inspecției lui Thiron devenise necesar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
chip netrebnic în chiar incinta facultății noastre, unde, împins de nevoie, venise cu o traistă de cărți vechi pentru a le vinde cui s-ar fi arătat interesat de ele. Unul dintre res ponsabilii U.T.M., vigilent, îl scosese cu brutalitate în stradă, îmbrâncindu-l, pe motiv că practica în facultate un comerț ilicit cu tipărituri dubioase. Urâtul incident exprima vremurile, urâtele vremuri în toate chipurile și în esență. Și totuși, datorită tinereții, noi nu le vedeam astfel în orice moment
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mânăstirea unde duhovnicea, a coborât la București la Alexandru Mironescu, bunul său prieten, profesor universitar, unde îl vor găsi și aresta oamenii securității. S-a predat singur, pentru că s-a vrut ca Rarăul să nu fie pângărit de cizmele și brutalitatea soldaților care îl căutau. Ieroschimonahul Daniil era numele său de preot și mare duhovnic, numele de stareț la mânăstirea Rarău din Munții Bucovinei, omul care nu a murit dar s-a lăsat omorât ca martir în penitenciarul de maximă securitate
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a făcut ceea ce i-a cerut părintele. Și ca din ceruri le-a venit căldura de care aveau nevoie, iar după o oră, două sau trei, au simțit că ușile „Albei” se deschid și gardienii îi ridică de jos, cu brutalitate, și-i conduc în celula din care plecaseră. Cu mare uimire, doctorul a aflat fără a-și putea explica, de la colegii întemnițați, că nu stătuseră o oră, două sau trei la „Alba”, ci cele 8 zile fără mâncare și apă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
birman le-a privit ca pe o invazie. În pofida unei retrageri intermediate de Națiunile Unite, 6000 de soldați KMT au rămas ilegal în Shan până în 1961, când au fost forțați să plece în Laos și Thailanda. De acolo, instituind (prin brutalitate și căsătorii între triburi diferite) o structură centralizată pentru transportul de opiu și prelucrarea heroinei, ei au continuat comercializarea, rezistând periodicelor încercări comune americano-birmane de repatriere (McCoy 1991: 162-178); * Thailanda, care, ca aliat al Japoniei ocupase statele Shan în timpul celui
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de natură particulară, peste ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE 1924, IEȘISEM
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai poți ocoli violența și brutalitatea impuse cu necesitate de Însăși tehnica cea mai elementară a amorului, așa cum o experimentară Daphnis și Chloe, eroii ro ma nului pastoral, numai grație și naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în șoaptă, cu o undă de ironie nereprimată, în locul lui - doi, unul la Partid, iar celălalt la Securitate, la un loc ăștia doi nu fac cât unul, cât Cameniță, cât de departe sunt noii stăpâni de vechiul stăpân, și în ceea ce privește brutalitatea, știința de a da ordine, de a-i stăpâni și de a-i înfricoșa pe ceilalți, dar și în ceea ce privește calitățile personale, inteligența nativă, Cameniță are o inteligență vădită, e drept, neșlefuită, dar o inteligență remarcabilă, pe când ăștia doi sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]