31,862 matches
-
Barbu Cioculescu Citeam, în anii adolescenței, pagini de evocare a Bucureștilor de altădată, cu apa de băut adusă cu sacaua din susul Dâmboviței, unde era de o divină limpiditate. Cu felinarele de gaz care se aprindeau, romantic, la căderea serii, bucată cu bucată, dintr-o flăcăruie în vârf de par. Cu trăsuri lunecând pe pavelele de granit și mai cu seamă cu săniile străpungând nămeții - încă simt căldura păturii de pe genunchi, ca să nu mai pomenesc de zurgălăi. Dar gustul saniei l-
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
Citeam, în anii adolescenței, pagini de evocare a Bucureștilor de altădată, cu apa de băut adusă cu sacaua din susul Dâmboviței, unde era de o divină limpiditate. Cu felinarele de gaz care se aprindeau, romantic, la căderea serii, bucată cu bucată, dintr-o flăcăruie în vârf de par. Cu trăsuri lunecând pe pavelele de granit și mai cu seamă cu săniile străpungând nămeții - încă simt căldura păturii de pe genunchi, ca să nu mai pomenesc de zurgălăi. Dar gustul saniei l-am prins
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
comisar, ucis în primul film, făcut ciur în altele și reînviat în al ultimul. Dacă odată s-a putut, și-a zis regizorul, de ce nu s-ar mai putea încă odată, geriatria face minuni. Este drept nu întotdeauna, și din bucăți și amintiri în loc de vestitul superman te poți trezi cu Frankenstein. Nu este tocmai rezultatul reanimării vestitului comisar, dar nici departe nu este. A fost nevoie ca Moldovan să treacă prin "școala" de la Făgăraș, școala de reeducare a cadrelor vechii poliții
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei băi termale, scuturîndu-te de apăsarea corozivă a agitației lumești. Într-un cuvînt, te reculegi cu ajutorul unui autor care a avut instinctul de conservare ca, întorcînd spatele vieții, să se adune din bucăți retrăgîndu-se în fortăreața interioară. Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfășurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
într-o vreme în care, cu toată precipitarea evenimentelor, încă se șade și se povestește. Cînd și unde am pierdut această școală, a prozelor scurte, abătute de vreun destin cu care n-au ce face, în afară de să-l justifice, prin bucăți din viața omului care-l poartă, e greu să spui pe deasupra. Personajele lui, într-o lumină îngăduitoare, care n-ascunde resemnare, ci filosofie, sînt oameni pe-alăturea cu drumul. Pierdeți trenul, tovarășe!" i se poate striga fiecăruia în parte. Trenul
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
folosit și aruncat, nu cărțile bune care te pun pe gânduri, te emoționează și îți solicită un minim de efort. Tot ce e bun solicită oarecare efort, chiar și gătitul. Trebuie să savurezi mâncarea, trebuie să simți plăcere când mănânci bucate alese. Or, plăcerea lecturii nu se învață la școală, fiindcă profesorii înșiși nu citesc. L.V.R.: Știm că în Barcelona, orașul în care trăiți, se află cele mai importante edituri spaniole. Ce ne puteți spune despre actuala politică editorială? N.A.: Ce
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
printr-însa Cel care a întemeiat-o? A se da pe sine, a fi mîncat și băut în vederea dobîndirii dreptului de intrare la Nunta împărătească, la Cina cerească, acolo unde aleșii se vor împărtăși din belșug, dar peste dar, din bucatele și băuturile Ierusalimului celui atotfrumos". Nu mai puțin elocvent ni se prezintă sfatul pe care N.Steinhardt îl dă unei credincioase bolnave venite la Rohia, în aparență exclusiv pragmatic, dezarmant de simplu, în fond tulburător de uman: " Draga mea, noi
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
prins de-un nasture (postură tipică în lumea lui Caragiale) i-o taie cam din scurt. Păcat, chiar aș fi vrut s-aud povestea cu vaca fără coadă. Dar e-n firea unui atelier să se termine abrupt, să risipească bucăți de finisaje te miri pe unde, lăsîndu-te să aștepți continuări care nu mai vin. Aplauze torențiale, și atît.
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
leagă în chip straniu și destinul biologic - ambii au murit în al 50-lea an de viață), poetul reșițean avea un dar înnăscut al poeziei, versifica foarte ușor, iar versuri de-ale sale au fost împrăștiate în timp pe șervețele, bucăți de hârtie de tot felul, cutii de chibrituri și alte materiale aflate la îndemână în clipele de grație. Volumul Poemul fără sfârșit nu a fost gândit de către Ion Chichere. Concepția lui îi aparține lui Costel Stancu, cel care a selectat
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
din Avram Iancu: În pădure/ toate păsările dorm,/ numai una n-are somn,/ cată să se facă om"... Nu știu de ce, dar tare-mi plac mie aceste versuri" - încheie Titulescu, în timp ce trenul se punea în mișcare. Rămăsesem încă o bună bucată de timp cu capul descoperit, pe peron, cu gândul departe. Titulescu recitase versurile în care vorbeam despre pasărea mitologică din Munții Apuseni, care,în piesa mea, stă de pază lângă inima neamului. Și astăzi, atâția ani după cele întâmplate atunci
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
s-a înghesuit să-l asculte pe Andrei Tănăsescu, un pianist gătit a intra în luptă cu stilurile, dar și cu revendicările autorilor și, mai ales, a celor proprii. O înghesuială negreșit răsplătită împărătește de protagonist, cel ce a împărțit bucate, în general - alese, în particular - culese; bucate dietetice, cu volute vag etnice (Sonata nr.2 de Andrei Tănăsescu), cu console spectrale (SonaTanos de Horia Surianu), ori cu esențe modale rafinate (Sonata "Hommage a Prokofiev" de Costin Miereanu și Columna modală
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
Andrei Tănăsescu, un pianist gătit a intra în luptă cu stilurile, dar și cu revendicările autorilor și, mai ales, a celor proprii. O înghesuială negreșit răsplătită împărătește de protagonist, cel ce a împărțit bucate, în general - alese, în particular - culese; bucate dietetice, cu volute vag etnice (Sonata nr.2 de Andrei Tănăsescu), cu console spectrale (SonaTanos de Horia Surianu), ori cu esențe modale rafinate (Sonata "Hommage a Prokofiev" de Costin Miereanu și Columna modală de Theodor Grigoriu), fie condimentate, cu picanterii
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
mai în serios". Trio "Contraste" a glosat și șuguit deopotrivă cu certitudinile gata făcute sau cu exigențele mai mult ori mai puțin ipocrite, instaurând o temeinică motivație a spiritului de îngăduință. Ansamblul "Profil ne-a ospătat cu trei feluri de bucate: 1) supa neoexpresionistă, fie cu orez (Marina Vlad: Raze de lumină), cu tăieței (Tiberiu Olah: Peripeții cu trisonuri majore) ori cu găluște (Liana Alexandra: Imagini întrerupte); 2) friptura înăbușită la cuptorul unei arhetipalități fruste (Tadeusz Wielecki: Whisper of the Semitones
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
fără a mai cere în schimb probe irefutabile ale temeiniciei lor. 4) Tripartiția tradițională a ființei umane (trup-suflet-spirit) s-a degradat astăzi pînă la pragul unei viziuni eminamente plate: omul nu mai e triadic, ci monadic, alcătuit dintr-o singură bucată: trupul. Suntem trup și nimic altceva, și chiar aceasta e viziunea științelor actuale. 5) A fi credincios înseamnă a merge în urma cuiva. Înseamnă a avea un model spre care îți ațintești ochii, tinzînd mereu să-l atingi. Un cîine, cînd
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
dar totdeauna eficiente, îl face oamenilor de cultură și de bunăvoință nu numai din România ci de pretutindeni. Pentru noi, cei din „lumea veche′′ această desfășurare de mare anvergură este un cadou prin care ne „încărcăm bateriile′′ pentru o lungă bucată de vreme și, cu toate că la un prim contact, acest itinerar poate apărea a fi epuizant, în ziua când are loc ultimul concert, când se cântă ultima simfonie al cărui acord final se stinge împreună cu luminile scenei, simți un
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
exaltare irațională, care rezultă din ceea ce pare a fi demn de alegere. O muzică bună e suficientă pentru a ne alunga suferința din trup și tulburările din suflet, ca să ne procure plăcere. De multe ori simpla plăcere iscată de o bucată muzicală preferată constituie ultimul refugiu al sufletelor complicate. Dar plăcerea se educă. Se exersează. Așa se face că ea nu este în sine un bine, ci un semn al unui bine dobândit. Numai așa plăcerea se transformă într-un fruct
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
Marina Constantinescu Acum mulți ani am descoperit un soi de complicitate despre care nu știam mai nimic. Și din care m-am înfruptat o bună bucată de timp. Din care am descifrat semnificații și sensuri noi despre teatru și imaginea pe care o lasă memoriei. Cum se petrece chestiunea asta, ce înseamnă ochii și perspectivele, cum fiecare privitor-fotograf naște suita lui de povești, succesiunea lui și
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
toți ceilalți deveniseră morocănoși. Desigur, talentele înnăscute se recunosc între ele. Chestie de instinct. Rabbit își înșfacă haina împăturită și o ține ca pe o scrisoare în timp ce o ia la fugă în susul aleii, pe lângă fabrica de gheață părăsită, care scapă bucăți de bârne putrede pe platforma de încărcare. Pubele, porți de garaj, garduri de sârmă pentru cotețe printre care se încâlcesc tulpini de plante moarte. E luna martie. Iubirea plutește în aer. Totul se înviorează. Rabbit simte prospețimea aerului răzbind prin
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
zi, persecutat de un pasaj care nu și amintea de unde aparține, i-a scris în grabă prietenului de la Leipzig, Paul Zarifopol, notând acel pasaj și rugându-l să-i răspundă în grabă dacă aparține altcuiva decât lui Haendel. Era o bucată puțin cântată și i-a trebuit lui Zaritopol mult timp ca să-l descopere. Într’adevăr era din Haendel. Îi plăceau mult valsurile lui Johann Strauss și le fluera cu toată grația și stilul cerut, făcând ritardante și ritmuri de o
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
spațiu larg între indicațiile autorului și putința de exprimare a virtuozului, spațiu în care relațiile psihice ale intervalelor sonore sunt în constant conflict cu măsura impusă de text. Interpretul trebue să fi disecat minuțios fiece raport de sunet dintr’o bucată, găsindu-i echivalentul în gândire. Apoi, cu stăpânire de sine deplină, să adune argumentele muzicale într’un avânt a cărui pulsație se naște în el, dar fără știința lui, dintr’o transă a clipei care desleagă tehnica de judecată și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
creator. Deaceea un profesor trebue să încerce să desvolte imaginația elevului pentru ca interpretarea lui să nu fie o problemă tehnică, un scop concret și să nu i se pară textul sonor un joc matematic lipsit de căldura vieții. Analiza unei bucăți cere mult tact. Planurile ritmice constituesc forma gândirii muzicale. Elevul să fie îndrumat în spiritul stilului autorului, să învețe să închipuie în mod viu, intențiile expresiilor muzicale, să fie bine cântărită pretenția subiectivă a elevului ca niciodată să nu-i
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
să fie îndrumat în spiritul stilului autorului, să învețe să închipuie în mod viu, intențiile expresiilor muzicale, să fie bine cântărită pretenția subiectivă a elevului ca niciodată să nu-i treacă prin minte c’ar avea dreptul să modeleze o bucată în afară de indicațiile scrise de compozitor. Toți autorii au precizat minuțios voința lor. Interpretul ideal respectă, în toate nuanțele, textul muzical. Elevul trebue să se afirme, în primul rând, printr’o supunere absolută față de cerințele autorului. Numai astfel încadrat va putea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
voința lor. Interpretul ideal respectă, în toate nuanțele, textul muzical. Elevul trebue să se afirme, în primul rând, printr’o supunere absolută față de cerințele autorului. Numai astfel încadrat va putea să dea drumul la imaginație fără ca aceasta să denatureze caracterul bucății pe care o cântă. Am auzit o tânără elevă, talentată, spunând după ce pricepuse greșit o baladă „Așa o simt eu”. Niciodată nu trebue uitat că interpretul este subordonat unei voinți creatoare, impunătoare, care pedepsește imedicat orice lipsă de respect. Prin
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
Prin urmare imaginația - acest element vital al interpretării - să fie dirijată, cântărită cu grija cu care ai administra o doctorie primejdioasă. Bine dozată scapă bolnavul, dar poate să-l și omoare. Profesorul să lămurească elevilor atmosfera în care se desfășoară bucata, precum și însemnătatea primordială a tempo-ului, și culoarea tonului în care cântă. Să analizeze apoi modulațiile care reprezintă în sintaxa sonoră verbul unei fraze, să stabilească climatul și sentimentul poeziei melodice, să lege într’o viziune unitară textul pentru ca să se
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
scos ceaiul direct din samovar cu ajutorul unei linguri mari de supă. În fine am reușit, după multă trudă, să punem ceștile cu ceai în circulație. După această introducere mult promițătoare, trioul Soc. Muzica se așează la pupitru ca să execute o bucată muzicală. Și aici nenorocire! Unul din domnii executanți fiind miop, purta ochelari, care la un moment nepotrivit fac un salt de pe nasul respectabilului domn, și căzând pe parchet se fac țăndări! Noroc că execuția n-a suferit preamult și a
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]