1,635 matches
-
diverse, acesta contempla mulțimile de credincioși care urcau prin vale, pentru a se înclina la poalele colinei sacre. Două alei minunate conduc din Lhasa către Muntele lui Buddha. „Zilnic, aici pot fi întâlniți pelerini veniți de departe, care rostesc rugăciuni budiste, precum și călugări minunat înveșmântați, călare pe cai bogat împodobiți și care aparțin curții lui Dalai Lama". în 1846, autorul acestor cuvinte, misionarul francez Abbe Huc, a fost martorul unei ceremonii organizate la picioarele palatului Potala din Lhasa, în stil tibetan
Lhasa () [Corola-website/Science/315299_a_316628]
-
mulți ani, rezultatul fiind un semn aparte pentru fiecare silabă japoneză. Aceste semne au fost adunate într-un alfabet după modelul scrierii "siddham" al sanscritei epocii respective, o limbă și o scriere care erau cunoscute unor învâțați japonezi de texte budiste. Această organizare a silabarului hiragana („tabelul celor 50 de sunete”) mai este folosită și astăzi la stabilirea ordinii în care apar cuvintele într-un dicționar japonez. La școală, copiii învață să scrie mai întâi hiragana și katakana, și apoi kanji
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
semne kanji. Când într-un text se folosesc semne kanji mai rare, pronunția lor se scrie cu hiragana deasupra (sau pe partea dreaptă în cazul scrisului vertical). Aceste semne hiragana se numesc "furigana". Semnele au fost inventate de niște călugări budiști, în special cei din secta "Songoku", ele folosind la început ca ajutor de citire a semnelor chinezești din textele religioase, cât și ca un fel de stenografie care era utilizată la notatul prelegerilor religioase. În marea lor majoritate sunt simplificări
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
Teatrul nō a păstrat cea ce s-a pierdut la majoritatea formelor de teatru modern în Japonia: originea în ritual, reflectând o viziune existențială în esență budistă. Spectacolul seamănă mai degrabă cu o observație solemnă decât cu viața. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul lor de intermediari între lumea zeilor și cea a oamenilor. Scena este decorată la minim, cei ce apar pe ea fiind instrumentaliștii, care sunt
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
în costum împodobit cu splendoare. Limbajul este în marea sa parte poetic, iar mișcările controlate la maxim. La mijocul secolului al XIV-lea, teatrul profesionist japonez era bazat la Kyoto și Nara, actorii fiind organizați în trupe sub patronajul templelor budiste sau șinto. Banii îi făceau din spectacole de abonament (numite "kanjin nō"), dar aveau și spectacole la festivaluri religioase, unde aveau rolul atât de a propaga religia cât și de a-i înveseli pe spectatori. Unele trupe prezentau "dengaku nō
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
iar altele "sarugaku nō" (un fel de spectacole umoristice care includeau la început și tot felul de acrobații). Ambele stiluri foloseau măști care își aveau originea în teatrul antic japonez "gigaku". Muzica era inspirată din dansurile rituale șintoiste "kagura", liturghia budistă ("shōmyō"), meloddi populare din secolul al X-lea ("imayō") și muzică de petrecere din secolul al XIII-lea ("enkyoku"). Dansul lor era influențat de către muzica de dans din secolul al VII-lea (bugaku), din dansul dramatic din secolul al XI
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
din secolul al XII-lea ("shirabyōshi"). Acțiunea era inspirată din legende, istorie, literatură și evenimente curente, teme ce au fost rafinate literar sub influența stilului "ennen nō" (spectacole de dramă, dans și cântec ținute la sfârșitul ceremoniilor religioase la templele budiste). Spectacolul avea niște piese mai scurte, distractive (kyōgen) între piese mai lungi, serioase. Cu anii, stilul "sarugaku" a eclipsat stilul "dengaku" ca popularitate, transformarea din "sarugaku" în nō-ul cum îl cunosștem astăzi având loc în timpul perioadei Muromachi (1333-1568) de către "Kan
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
că nume postum. În lumea artelor (kabuki etc.) există și așa-numite "yagō" („nume de casă”) care sunt diferite de numele de familie al actorilor, si pe care fanii le strigă din sală în timpul spectacolelor. La trecerea în rândul călugărilor budiști, se primește un nume nou, "hõmyō". Tot așa se numește și numele postum al unei persoane de rând, primit în schimbul unei plăti făcute templului. Numele postume ale împăraților se numesc "teigō". După moartea Împăratului Meji în 1912, numele "teigō" este
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
facă rege pe Sejong, și ajung să fie izgoniți din capitală. Într-un final, încercarea lor îl așează pe Sejong pe tron. Fratele său cel mare devine un pustnic și trăiește în munți,iar celălalt se duce la un templu budist și devine călugăr. În august 1418 Taejong abdica, iar Sejong poate urca pe tronul pe care frații săi și-au dorit atât de mult să-l vadă. Totuși, Taejong mai pastreza putere la curte, în special în ceea ce privea forțele
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Chiara și camarazii ei, îți încep activitatea lucrând cu oamenii din cartierele sărace și cu cei din adăposturile de după bombardamente. Acest prim grup a devenit mai târziu o mișcare, dedicată trăirii conceptelor creștine, budiste, hinduse, răspândinu-se mai întâi în Europa, mai târziu pe tot globul. Astăzi mișcarea, devenită internațională, consideră următoarele probleme pe care le aduce în prim plan: cooperarea în consolidarea unității în lumea catolică, a indivizilor și grupurilor, mișcărilor și asociaților; să
Mișcarea Focolarelor () [Corola-website/Science/322397_a_323726]
-
Focolarelor a contribuit de asemenea la un dialog constructiv între persoane, generații, clase sociale și oameni." Lubich a fost primul creștin, primul laic, și prima femeie invitată să prezinte experiențele ei spirituale unui grup de 800 de călugări și surori budiste în Thailanda (ianuarie 1997), unui grup de 3000 de musulmani negri în moscheea din cartierul Harlem din New York (mai 1997), și unei comunități de evrei din Buenos Aires (aprilie 1998). În 1977, Lubich primește "Premiul Templeton" pentru progres în religie și
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
diavolului „alungat din orizont, în orizont”,un „geniu pustiu” marcat de viziunea tragică asupra existenței prin „categoriile negativiste” (Hugo Friedrich): alienare, dedublare, sciziunea eului, transcendență goală, angoasă, melancolie, etc. „Glossă” este considerată poezia lui Eminescu cea mai apropiată de filozofia budistă. Unele idei se infiltrează prin filosofia Schopenhauriană, iar altele prin intermediul cărții fundamentale budiste "". Titlul este sugestiv „o creație în sine” (Paul Cornea) concentrând toate semnificațiile filosofice și simbolice ale textului. Termenul glossă derivă din verbul "a glosa" provenit din francezul
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
asupra existenței prin „categoriile negativiste” (Hugo Friedrich): alienare, dedublare, sciziunea eului, transcendență goală, angoasă, melancolie, etc. „Glossă” este considerată poezia lui Eminescu cea mai apropiată de filozofia budistă. Unele idei se infiltrează prin filosofia Schopenhauriană, iar altele prin intermediul cărții fundamentale budiste "". Titlul este sugestiv „o creație în sine” (Paul Cornea) concentrând toate semnificațiile filosofice și simbolice ale textului. Termenul glossă derivă din verbul "a glosa" provenit din francezul "gloser" și semnifică explicarea unui cuvânt sau a unei îmbinări de cuvinte. Compozițional
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
retorică "Cine ține toate minte" "Și ar sta să le asculte?..." este refuzul unei cunoașteri bazate pe experiență. Strofa a-III-a se leagă mai mult de gândirea prezentă în upanișade. O variantă a strofei a-III-a apărută în manuscris poartă amprenta gândirii budiste Toate mor spre a se naște" "Și se nasc spre a străbate" "Cercul ce nu-l pot cunoaște" "Toate-s vechi și nouă toate." Aproape aceeași idee se regăsește și în "Dhammapada": „Omul care are tăria minții e pur ca
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
omul comun să se folosească, omul de geniu va remarca mereu adevărata intenție a aceastuia întrucât este capabil să facă dinstincție între aparență și esență. Totodată apare și dorința izolării "Tu în colț petreci în tine" trăsătură importantă a filosofiei budiste „"Lumea este o boabă de spumă este ca un miraj. Proștii se pierd în ea, dar înțelesul rămâne detașat"”. (op. cit. XIII, 4). Geniul este nevoit să ducă o viață bazată pe rațiune și cunoaștere, el va lua aminte din greșelile
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
de scrupule și încearcă să iasă în evidență tot mai mult pe scena vieții: Nu spera când vezi mișeii" "La izbândă făcând punte;" "Te-or întrece nătărăii;" "De ai fi cu stea în frunte;" Strofa își găsește reflectare în textul budist „"Unul e drumul care te duce la câștig, altul te duce la Nirvana. După ce un discipol al lui Buddha a-nvățat aceasta el nu va mai căuta respectul lumii, dar va depune eforturi pentru a-și însuși înțelepciunea"”. (op. cit
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
căuta respectul lumii, dar va depune eforturi pentru a-și însuși înțelepciunea"”. (op. cit V, 2). Strofa a-VIII-a adâncește ideea abstragerii din fenomenal. Motivul platonician sirenic "Ca un cântec de sirenă," "Lumea-ntinde lucii mreje;" își are echivalentul în gândirea budistă, în Mara, care ispășește pe omul comun să se-ntoarcă din drumul vieții, tot așa și cei comuni încearcă să ispitească omul superior: "Te momește în vârteje;" dintr-un sentiment de gelozie, pentru ca în final acesta să ajungă asemenea lor
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
pe creator. Ideea poetică își găsește corespondență în gândirea hindusă „"Proslăvit e omul care s-a eliberat din toate lanțurile și a renunțat la toate dorințele"”. Calmul, detașarea și nepăsarea față de micimea vieții cotidiene marchează o atitudine potrivită unui arhat „budist”. Strofa a-X-a reia versurile primei strofe în ordine inversă, astfel că versul "Tu rămâi la toate rece," capătă o valoare emblematică. Limbajul poetic este conotativ, poetul apelând la o suită de figuri de stil: antiteza „"toate’s vechi și nouă
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
cele din urmă a avut loc un proces de sincretism religios , iar cele două religi au conviețuit împreună făcând schimb de idei și ritualuri. Acest lucru a fost posibil deoarece șintoiștii l-au considerat pe Buddha un zeu ("kami") , iar budiștii au considerat zeii șintoiști ca fiind reîncarnări ale lui Buddha. În anul 607 un emisar japonez a fost trimis la Dinastia Sui din China pentru a obține mai multe copi ale sūtrelor. Odată cu venirea a șase secte proeminente budiste din
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
iar budiștii au considerat zeii șintoiști ca fiind reîncarnări ale lui Buddha. În anul 607 un emisar japonez a fost trimis la Dinastia Sui din China pentru a obține mai multe copi ale sūtrelor. Odată cu venirea a șase secte proeminente budiste din China în secolele al VII-lea și al VIII-lea, studiul serios al budismului a început și în Japonia. Aceste 6 școli au fost: În Perioada Nara (710-794), în special sub protecția Împăratului Shōmu (724-749), budismul a fost promovat
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
stat. În fiecare provincie au fost construite așa-numitele „temple provinciale” ("kokubunji"), iar la Nara se afla templul Tōdai-ji , templul principal , cu un "Daibutsu" (Marele Buddha) înalt de 15 metri . Cu trecerea timpului au fost create birourile pentru "sozu" (episcop budist) și "sojo" (arhiepiscop budist) , în această perioadă existând aproape 816 de călugări budiști și 569 de preoți budiști . În Perioada Heian (794-1185), sectele Tendai și Shingon au fost introduse în Japonia, respectiv de către Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). În Perioada
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
au fost construite așa-numitele „temple provinciale” ("kokubunji"), iar la Nara se afla templul Tōdai-ji , templul principal , cu un "Daibutsu" (Marele Buddha) înalt de 15 metri . Cu trecerea timpului au fost create birourile pentru "sozu" (episcop budist) și "sojo" (arhiepiscop budist) , în această perioadă existând aproape 816 de călugări budiști și 569 de preoți budiști . În Perioada Heian (794-1185), sectele Tendai și Shingon au fost introduse în Japonia, respectiv de către Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). În Perioada Kamakura (1185-1333), secta Zen
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
la Nara se afla templul Tōdai-ji , templul principal , cu un "Daibutsu" (Marele Buddha) înalt de 15 metri . Cu trecerea timpului au fost create birourile pentru "sozu" (episcop budist) și "sojo" (arhiepiscop budist) , în această perioadă existând aproape 816 de călugări budiști și 569 de preoți budiști . În Perioada Heian (794-1185), sectele Tendai și Shingon au fost introduse în Japonia, respectiv de către Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). În Perioada Kamakura (1185-1333), secta Zen a fost introdusă din China, ea fiind favorizată în
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
Tōdai-ji , templul principal , cu un "Daibutsu" (Marele Buddha) înalt de 15 metri . Cu trecerea timpului au fost create birourile pentru "sozu" (episcop budist) și "sojo" (arhiepiscop budist) , în această perioadă existând aproape 816 de călugări budiști și 569 de preoți budiști . În Perioada Heian (794-1185), sectele Tendai și Shingon au fost introduse în Japonia, respectiv de către Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). În Perioada Kamakura (1185-1333), secta Zen a fost introdusă din China, ea fiind favorizată în special de clasa militară. Tipul
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
de budism introdus de Eisai (1141-1215) se numește astăzi secta Rinzai, iar cea introdusă de Dogen (1200-1253) este cunoscută ca secta Sōtō. Cam în aceeași perioadă au fost introduse și sectele Nichiren- de către Nichiren (1222-1282), și multele secte ale școlii budiste a Pământului Pur, precum Jōdo-shū de către Hōnen (1133-1212), Jōdo Shinshū- de către Shinran (1173-1263) și Ji-shū de către Ippen (1239-1289). Toate aceste secte există și în zilele noastre. În timpul șogunatului Tokugawa (1603-1867), budismul a fost folosit pentru eradicarea creștinismului ("shūmon aratame", inchiziția
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]