1,895 matches
-
spunea o damă să mă duc la băi la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică: Parcă aș mânca ceva bun, ceva rar. Îmi vine un miros cunoscut în nări de la bufetul ăsta și nu știu ce. Aurica: Dacă n-ai noroc, e degeaba. Poți să fii frumoasă, poți să ai zestre, poți să ieși în lume și bărbații nu se uită la tine. Pentru asta trebuie să te naști. Mai sper și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zona cinematografelor Patria (pe timpuri se numea ARO) și Scala. Eu eram atunci captivat de jocul cu nasturi, gata să-mi sacrific zile întregi ca să-mi procur un „jucător“ bine pilit, capabil să înalțe mingea cu boltă. Demontasem spatele unui bufet de sufragerie (drept care maică-mea n-a putut vinde sufrageria), care devenise cel mai bun și mai căutat teren „de fotbal“. Se făceau campionate pe străzi și fie veneau concurenți în deplasare la mine să organizăm meciuri, fiecare cu echipa
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dooșcinci de ani, ba-s mai mulți - câți ani sunt de când a-nchis prăvălia ? Acu, în prăvălie, pe doi pereți, lemnele stivuite, și-ntr-o parte, cărbunii - la ce să mai faci foc când n-ai nici un-să te miști ? Bufetul vechi, cu ușile căzute din balamale, borcanele mari de gogoșari, sacii de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ovăz ? îi era ei foame de mult, de mult îi ghiorăia mațele de foame, da ce să zici într-o casă străină ? Madam Ioaniu scotea cheia din buzunaru rochiei - ea tăia și spânzura, ea ținea încuiate toate în casă -, descuia bufetu și scotea platoul de prăjituri. La vremea aia, când madam Ioaniu mai era-n putere, găseai totdeauna de mâncare la ele. Și când pleca, încă-i mai vâra-n țoașcă ce mai găsea prin bucătărie : o cutie de pate, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l-a ascuns pe domnul Ialomițeanu numai pentru că rămăsese singură și era dezorientată... Ochii ei, care deveniseră imenși, pe fața cât un pumn... Te rog, nu te deranja ! i-am strigat când am văzut cu câtă greutate a deschis ușa bufetului... Și pe urmă, castronelul acela cu bucăți de rahat... Parcă le văd verzi, roșii, portocalii, tari ca piatra și cu zahărul pudră de deasupra întărit și el... Evident, erau ținute anume pentru musafiri... De mult ținute... Și numai acest mic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anume pentru musafiri... De mult ținute... Și numai acest mic efort a istovit-o ! S-a întins, sfârșită, pe balansoarul care nici nu s-a clătinat sub greutatea ei... Și pe urmă m-a rugat pe mine să scot din bufet paharele și să iau apă rece din răcitor. Avem apă rece, Riri cumpără gheață la două zile, mi-a spus. Și era adevărat : vară-mea cumpăra regulat, pentru că Margot stătea toată ziua cu pungi de gheață, doar-doar i s-or
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stătea toată ziua cu pungi de gheață, doar-doar i s-or opri hemoragiile... Cine știe ce efect dezastruos au mai avut și pungile acelea de gheață ! Dar n-a vrut să mai renunțe la ele, cât a fost conștientă... Am căutat în bufet, am adus paharele care erau îngrozitor de pline de praf, și așa mi-am dat seama că nimeni nu le călca pragul. De când se mutaseră aici, n-avuseseră probabil nicio ocazie să le mai scoată... Le-am șters cu niște șervețele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei. Eee-te-a dracului, zic, în gândul meu. Și tu, ce i-ai arătat ? Farfuza ? Ivona deschide ușa și, din semiîntunericul hall-ului, pătrund sunetele pendulei. Amândouă numără bătăile : Vica de pe scaun, Ivona stând în picioare, cu ochii la ceasul vechi de pe bufet. Un ceas cu cadran de email albastru, înconjurat de o dantelărie aurie. Aurii sunt și limbile, și cifrele romane care indică ora. — Două ! — Două ? Imposibil ! Imposibil să fie numai două ! N-ai numărat bine... Ivona iese, i se aud pașii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
email albastru, înconjurat de o dantelărie aurie. Aurii sunt și limbile, și cifrele romane care indică ora. — Două ! — Două ? Imposibil ! Imposibil să fie numai două ! N-ai numărat bine... Ivona iese, i se aud pașii repezi pe scară. Pune pe bufet un deșteptător rusesc, al cărui ticăit alarmat umple deodată camera. — Ăsta da ceas ! Unu d-ăsta am și io acasă. Ăsta când sună, te scoală și din morți. Alălantu e bun numa așa, de frumusețe ! — Ba să știi că încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să umpli locu... Ivona învârte mai departe rotițele din spate ale ceasului, strângând buzele a atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impresia că limbajul și modul acesta jos de a gândi o amuzau, nu pot deloc să spun că ar fi și pe genul meu. Nu pot deloc să spun că mi-ar face plăcere. Ivona pune ceasul la loc, pe bufet, și iese pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-mi vine să cred că am putut fi atât de tânără... E toată familia în fotografia aceasta... numai familia... Ba nu, mai este aici, în colț, o femeie, dar nu-mi dau seama cine... Știi ce, madam Delcă ? Pe bufet, acolo, da ! în dreapta, mai, mai, se află lupa lui nenea Jorj, da, dă-mi-o, te rog. Acum totul mi se pare clar ! Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din scrisorile pe care le-a mai primit mama ei. Puține. Mama Larisei a mai trăit aproape un an, paralizată și într-o mizerie neagră... Ivona se ridică de pe scaun și, păstrându-și țigara în colțul gurii, se apropie de bufet și potrivește ceasul vechi, care a rămas iar în urmă... — Și madam Margot ? — Margot ? Câteva luni, poate și mai mult, au tracasat-o cu interogatoriile, pe urmă s-a mutat la Otopeni, unde... Ți-am spus. L-a ascuns pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mai grijulie să toarne sare și cenușă pe ghețuș. Ce-i prost e că pe urmă se cară pe tălpi în sală și, cu toată înghesuiala de acolo - aragazul, lampa veche cu gaz, dormeza, mașina de cusut Singer, scaunele, bufetul, lavoarul, cutia cu creme și perii -, e mai mare chinul să tot faci curățenie. Dacă mă gândesc așa, parcă aș înțelege că vrea să scape dintr-odată de lucruri. — Numa troace ! La ce să mă mai împiedic de ele ? Le-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pot ! N-aș putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mătușă și nepoată. Amîndouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decît al mamei -, amîndouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amîndouă rîd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cît mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitîndu-mă la șiruri Întregi de conserve de roșii. Aici sînt, spune Kerry, din colțul opus al bucătăriei. Am făcut niște permutări ! Acum totul e mult mai logic. — Aha. Mersi. Iau paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
drept, dar să fie citit întîi în redacție, să se discute pe concret. Oricum, sigur apare anul acesta! Se întoarce la casa de filme. Să mai aștepte puțin pînă se termină o ședință. Îl ia pe regizor și coboară la bufet. Găsește borcane cu nes și cumpără două. Ia și ouă. Unt nu, că i-a cumpărat regizorul de la femeia care-i vorbește de Apocalypse now. Telefonează la Televiziune. E-n ordine! Piesa va fi înregistrată în iunie și programată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la cabană, deși Ana a încercat să abată discuțiile, sigură că va fi supusă iar întrebării: Chiar așa, copii! Voi de ce n-ați urcat la cabană? Singurul loc din județ unde au mereu bere străină. Scump, da' face! Ai uitat bufetul vostru, îl corectează Ana, subțiindu-și buzele, semn că e deja iritată. A, nu, că la noi se termină. Vin tot felul de nechemați pe acolo, face George un gest de nemulțumire. Asta cam așa-i! rîde Petre, oprit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
neîncredere la femeia din fața sa. Eu vă spun care-i situația, să nu fiți surprins... pare să se scuze secretara editurii, așezînd mapa cu textul romanului pe colțul biroului. Mihai se hotărăște să-l aștepte totuși pe redactor. Coboară la bufetul de la intrare, mănîncă ceva în fugă, apoi revine. Ei da! îl întîmpină redactorul, care tocmai răsfoiește dactilograma romanului. Știu c-ai muncit, nu glumă! Îl dau imediat la lectură. La lectură?! Orice hotărîre trebuie să fie colectivă, nu? Hai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai lung la un invitat, într-o seară..." Nici destăinuirea asta nu-i spune nimic lui Mihai. Ba chiar a uitat-o. Pe bulevard, lîngă cinematograful Patria, stă în cumpănă dacă să bea ori nu o bere. Vede pe mesele bufetului expres halbele cu spumă subțire și nu se poate hotărî să renunțe. Dar berea îi prinde bine. Capul însă îl doare la fel. Se teme să se mai întoarcă la hotel. Ar simți camera plină cu venin. Mai comandă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
L-a făcut să se simtă dezgustat de sine însuși. Acum, plimbîndu-se alene, are aceeași senzație stranie că i-ar putea murdări chiar și cu privirea pe cei din jur, cum i s-a părut pe cînd bea bere în bufetul expres și a privit după fetele acelea tinere, abia ieșite din adolescență. În fața alimentarelor s-au descărcat deja stelajele cu sticle de lapte. Bea o sticlă pe nerăsuflate, apoi încă jumătate din a doua, pune un pumn de monezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
doua zi, cînd se reîntoarce de la gară cu dactilograma de rezervă a romanului, descoperă cu plăcere că Ana i-a pus și un pachet cu cîteva chiftele din inimă de vită și ouă fierte. Cele două cafele mari, băute la bufetul expres al gării l-au înviorat. Lucrează pînă la prînz. În drum spre editură, se oprește la un magazin de dulciuri. Se dau bomboane cubaneze. Servește doar o singură vînzătoare, și-aceea abia se mișcă o bucureșteancă tuciurie, care stîlcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o bagă în sacoșa scoasă din buzunar. Lasă vînzătoarei o parte din rest și pleacă. E fericit. Poate și din pricina dialogului. Se oprește la una din mesele de pe stradă să mănînce crenvurști, dar renunță nici chiar așa! Merge pînă la bufetul expres Lido și-și alege un rasol de porc. Apoi, trece strada spre cinematograful Scala. Intră în sală fără să-i pese ce film rulează. Se așază pe rîndul din spate și închide ochii. Cînd îi deschide, vede confuz. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]