2,868 matches
-
n-a avut decât de câștigat, pentru că preoții ce au rămas în libertate în pastorație și-au putut exercita misiunea sfântă, oarecum, în voie. Domnul fie lăudat! Pr. Iosif Budău, OFMConv. Luizi-Călugăra, 12-VIII-1994 Francisc în lume 1993 Francisc, sărac de bunăvoie Trecând atent printre păcate Smerit, prin lume el străbate ... De-i vânt, furtună sau e ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și noi stăteam toți trei în ploaie: el cu privirea încremenită și tâmpă a unui idol, tu cu surâsul fals al unui preot sacrificând cu bună știință unor zei mincinoși, iar eu cuprins de stupoarea de a fi acceptat de bunăvoie să fiu sacrificat, fie și în parte, acelui ceva atât de puțin meritoriu... În seara aceasta, în clipa în care ați plecat și m-ați lăsat singur în stradă, sub ploaia fină care tot cernea, am avut pentru prima oară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
necuprinse și nenumărate, cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei și ale durerii fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iarbă. Ah, cât de bune și dulci erau! Și-a adus aminte că nu mâncase nimic și că i-ar prinde bine un mic dejun frugal. Copacul avea tulpina înaltă, iar de jos nu putea fi determinat să cedeze de bunăvoie miraculoasele fructe. Singura soluție era escaladarea lui. Și-a dat jos ultimele relicve ale ținutei lui de polițist, apoi, din câteva mișcări bine calculate și sigure, se considera cel mai fericit om de pe planetă, aflându-se în mirobolanta împărăție a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu vin de vorbă cu Ernest Wichner. Vorbim despre Gerhard Ortinau. Nu cred că mă hazardez afirmând că era cel mai talentat și mai inteligent din Aktionsgruppe Banat. Mi-o confirmă, de altfel, și Ernest. Ortinau s-a oferit de bunăvoie să devină informator. A semnat și angajamentul. Mergea săptămânal să dea raportul despre colegii lui, dar, în loc să informeze, dezinforma și afla mutările ulterioare pe care intenționau să le facă securiștii și cine era următorul vizat. Cum ieșea de la sediu, le
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acest cult, principii le ofereau avantaje de tot felul și anumite titluri. Așa de exemplu, diploma dată de pomenitul principe la Beiuș în 1608, popii Mihail din Voivodeni (Făgăraș), laudă pe acest popă că «s-a abătut mai curând de bunăvoie și în libertate de la erezurile grecilor și al schismaticilor (ortodocșilor), și a primit legea calvinească». Principele decreta că atât popa Mihail, cât și ceilalți popi români (pastoribus Valachis) câți se aflau atunci și câți mai aveau să urmeze pe popa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1. A patra: să cerem de la Dumnezeu, Domnul nostru, iertare pentru greșeli. A cincea: să ne propunem îndreptarea, prin harul Său. Pater Noster 2. 44. SPOVADĂ GENERALĂ CU ÎMPĂRTĂȘANIE În spovada generală, pentru cine ar vrea să o facă de bunăvoie, se găsesc, printre multe altele, trei foloase: Primul. Dat fiind că cine se spovedește în fiecare an nu este ținut să facă o spovadă generală, dacă o face, are mai mare folos și merit, mulțumită unei mai mari dureri simțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
comedie bună sau un film de dragoste sensibil ; nimic rău în asta, într-o cinematografie normală e loc și pentru astfel de filme. Doar că mai avem mult până acolo. Dacă profesionalismul, bunăvoința, politețea... Răzvan Rădulescu : 1. Am redus de bunăvoie, împreună cu Cristi [Puiu n.n.], aproape jumătate dintre cuvintele și expresiile tari care existau în prima variantă a scenariului Marfa și banii. Le-am scos din aceleași motive pentru care le-am și băgat. Ni s-a părut că funcționează, apoi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Sentiment al inutilității ? Sau poate lipsa unui sentiment al urgenței ?... Domnule Sava, textul dumneavoastră cuprinde ca întotdeauna o arborescență de argumente (care sunt, toate, juste) ; printre rânduri, sugestia cu care mă flatați că aș putea oferi (eu, cel retras de bunăvoie departe de lumea dezlanțuită) oareșce soluții... Or, mie mi se pare o să vă șochez ! că lucrurile sunt mult mai simple decât par. Situația este într-adevăr cu un cuvânt vehiculat mai nou de colegul nostru Chirilov - „octopusicăș (adică seamănă cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că în sala sunt profesori de geografie din învățământul preuniversitar și universitar și nu persoane neinstruite, care nu știu despre ce este vorba. Am fost invitat să părăsesc sală, daca nu sunt de acord cu cele prezentate. Am ieșit afară de bunăvoie, urmat și de către alți participanți. Am rămas cu un gust amar și le-am reproșat organizatorilor acestei aplicații de teren, faptul că au căzut în capcana întinsă de către cei de la ,,Gold Corporation”. Pornesc de unul singur pe străzile Roșiei Montane
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la jumătatea anilor ’70 <endnote id="(525)"/>. Practica devenise atât de uzuală, Încât unii autori ajunseseră să se autocenzureze. Silviu Angelescu, de pildă, mi-a mărturisit că În 1988, pentru a nu compromite publicarea romanului său Calpuzanii, a exclus de bunăvoie episodul referitor la Rașelica, fiica unui „cârciumar ovrei, jupân Moișă sin Bercului” <endnote id=" (825)"/>. Paginile autocenzurate au fost reintroduse În cuprinsul romanului abia În 1999, În ediția a II-a, revăzută, a cărții <endnote id="(856)"/>. În 1985 s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
față de alte chestii din lucrare: „De altfel, prizonierii fasciști luați de partizanii sîrbi par să fie niște oameni foarte de treabă, tratați ca atare de toți, ospătați și găzduiți cu prietenie de gazde, fiind lăsați să se ducă singuri - de bunăvoie - În lagărul de prizonieri fasciști, ca la o casă de odihnă (subl.ns.)”. Deci, În opinia specialistului În aruncări la coșul de gunoi, fasciștii au fost „in corpore” niște oameni foarte răi care meritau un glonț În cap, fără niciun
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pierdem pe drum”. Cel mai sigur, Necula nu auzise de poemele romantice ce apăruseră atunci ca un răspuns clar dat literaturii proletcultiste promovate chiar și de Adrian Păunescu, care urla prin țară versuri de genul: „Iubim Conducătorul/ Demn și de bunăvoie”. Tot prin această sărmană revistă forfecată de neîndurătorul activist de partid, Își făcuse loc și un desen care i-a căzut greu la stomacu-i sensibil. Iată descrierea: „De asemenea, un desen ilustrînd o poezie, reprezenta un nerv uriaș, aducînd a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
schimbul de mîine”. E-hei, oftăm noi, dacă ar mai trăi cenzorul Andrei și ar auzi la televizor că elevele anului 2013 de 13-15 ani fac sex ca să-și păstreze suplu și elastic abdomenul, s-ar oferi singur și de bunăvoie să bată la poarta balamucului! Tot pe aici și-a găsit locul și o altă remarcă acidă ce-i atingea la leucă pe profesori: „Unele materiale cuprinzînd probleme de filosofie și estetică generală, deși semnate de profesori ai școlii sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu reguli privind contactele cu străinii... Și "plecat-au zece din MAE" și peste câteva luni, cu două sau trei excepții, aveau să se întoarcă acasă, fie expediați de șefii de misiuni ca "incompetenți, nedisciplinați, dedați la chefuri...", fie "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", neputându-se integra. După câte cunosc, din cele "10 speranțe" a mai rămas doamna Grete Tartler, atașat cultural la Viena, ambasador la Copenhaga și în prezent consilier cultural la Atena! Închei capitolul " Lungul drum al zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe unde am trecut am căutat români, dorind să-i cunosc, să le aflu poveștile, bucuriile și durerile, să-i ajut. Nu mă interesa dacă erau români-români, evrei-români, unguri-români, greci-români. Pentru mine toți erau suflete plecate în lume nu de bunăvoie, ci în majoritatea cazurilor împinși de sărăcie, de nevoi, de spaime, de împilare. La revenirea în 1990 în MAE, după șapte ani de "exil", m-am ocupat, așa cum am arătat, ca director adjunct la Direcția Culturală, și de problemele multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
visam la spectacole de elită, cu mișcări stilizate și metafore profunde? Evident, trebuia, nu aveam Încotro decât să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că sunt pentru un timp Într-un laborator de cercetări, un loc unde accepți de bunăvoie că nu orice clipă va fi interesantă. Cercetarea implică perioade lungi de monotonie, În care nimic spectaculos nu se Întâmplă, exact opusul unei montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai „acasă“ se putea Împlini ca artist! În realitate, și-a dat seama curând că a nimerit În cea mai cruntă perioadă a terorii, dar nu mai avea cale de Întoarcere. A murit odată cu Stalin - ce ironie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De cade Suceava, cade Moldova! Să ridicăm satele, târgurile, să punem umărul la întărirea cetăților! Cu toții! Și bătrânii?! întrebă Țamblac. Și! Și muierile?! Și! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fin, șăgalnic: Prințe, am o rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Papei, Europa toată. Mi-au făgăduit! O adevărată Cruciadă! Au mai făgăduit ei și altora, mormăie Țamblac în barbă. Să te audă Dumnezeu, Ștefane... Să ne audă, tușește Țamblac. Apoi, eu mă duc să-mi dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri dulci se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sever. Dovedită! Fătucile erau neîncepute. Nu se lăsau, țipau, se zbăteau și le-a tăiat țâțișoarele cu cuțâtu... Lepădătura, răbufnește Ștefan încrâncenat, de cuțât o să aibă parte! Cum cântă pravila, logofete?! "Pentru necinstire de fată-mare, au muiere, prin silnicie, fără bunăvoia ei: tăia-i-se-va lui scârbavnicul mădular răufăcător...", recită el lecția bine învățată. Deci, "mădularul răufăcător jos"! Întocmai, "mădularul"... Strâmbă judecată, logofete! Păi... e după pravilă, cuvânt cu cuvânt... Pravila-i bună, județul logofătului, ba! Cât face unu' și cu unu', logofete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acela în care ce zidești ziua se dărâmă noaptea... E un blăstăm păgân, din vechime, care zice că nimic mare nu se poate înălța fără jertfă. Ca să se stingă blăstămu', ca zidirea să dăinuie, trebuie ca o ființă omenească, de bunăvoie -, să se lase zidită de vie la temelie... Numai așa zidirea va avea suflet și va dăinui... Zidit... de bunăvoie... îngână Ștefan cu privirile pierdute. ...Să dăinuie... Să dăinuim... Nemilos destin... Împotriva ăstui destin nedrept m-am răzvrătit! Prea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]