14,936 matches
-
bogat, cam disproporționată". Iar modul cum a fost receptat romanul în Portugalia "este doar o dovadă în plus că sebastianismul nu a pierit". Am crezut mult timp că am venit pe lume altfel decât ceilalți oameni. Bunică-mea Catarina - și bunicile nu mint niciodată - a fost cea care mi-a băgat în cap ideea asta. Îmi povestea mereu că, într-o zi de iarnă, dis-de-dimineață, în ciuda negurii, paznicul de far Joao de Castro se dusese pe plaja de la Adraga să prindă
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
zi de iarnă, dis-de-dimineață, în ciuda negurii, paznicul de far Joao de Castro se dusese pe plaja de la Adraga să prindă caracatițe, când a dat peste mine vârât într-un ou enorm, cu capul, picioarele și brațele afară. Drept martori oculari bunica cita pe un cavaler ciung, maestru de echitație, care călărea pe-acolo însoțit de cei trei scutieri ai săi, recrutați dintre cei mai năuci din satele din jur. Ei și cu paznicul de far au asistat buimăciți la nespus de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
s-ar fi temut părinții mei să o enerveze pe dificila Catarina dacă ar fi pus la îndoială relatarea ei, nu înțeleg de ce nu au făcut-o mai târziu, dacă adevărul ar fi fost altul. Întotdeauna au subscris la versiunea bunicii, și treptat m-am obișnuit cu gândul că sunt o pasăre rară. În ajunul nașterii mele se prăvălise peste munții din Sintra furtuna cea mai teribilă de care-și mai amintea cineva. Zorile apăruseră înfășurate în nimbuși foarte coborâți, atât
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
dacă aș face prostia să mă însor. I-am explicat atunci că pulsiunile mele nu mi-ar permite să mă dedic unei singure femei, și niciodată în regim exclusiv. Atunci am primit aprobarea ei, cu vreo câteva sfaturi practice. Această bunică avea să joace un rol hotărâtor în viața mea. De când mi-a spus cum m-am născut, pesemne că am socotit-o o zeiță tutelară. La cincisprezece ani și nouă luni m-am mutat în casa ei, ceea ce ne-a
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
a murit. Mi-amintesc doar, vag, tristețea stăruitoare a mamei, care petrecea zile în șir fără să scoată o vorbă, închisă în sine, mai dedată doliului decât însăși Catarina care, când ne vizita, nu venea niciodată în negru. De cum sosea bunica, lumea căpăta altă culoare. Dormeam în aceeași cameră, ea îmi spunea povești, se plimba cu mine, îmi aducea răsfățul la zi. Mai ales căuta să mă convingă să încep să vorbesc. Deoarece muțenia Joanei găsise în mine un discipol zelos
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
luna august, sub un soare de patruzeci de grade. Cu rafinamente care-ți dădeau fiori, Catarina descria masacrul suferit de armata lusitană, ce cuprindea mii de mercenari veniți din diferite țări. Văzându-mă chinuit de o ursită atât de teribilă, bunica mă încuraja spunând că Regele avea să se întoarcă odată, în zorii unei zile, ieșind dintre cețuri. De atunci îmi place să mă trezesc în diminețile înnegurate. Mă simt ocrotit față de precizia excesivă a formelor și zgomotelor, care îmi parvin
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
în lipsa reperului patern, "copilul riscă să fie inundat de angoasa morții. Fondul afectiv al vieții lui Leonid Dimov a fost marcat tocmai de o asemenea persistentă melancolie metafizică, independentă și rezistentă la micile și marile întâmplări ale vieții" (p. 25); "bunica, mama, mai apoi iubita sunt figurile protectoare externe prin care copilul, dar și omul matur substituie figura gardianului interior" (p. 32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
jos. Unde întâlnești semnul e cazul să te oprești puțin, după care citești în continuare. Suflețelul învață de Mircea Sântimbreanu Când Ionel se apuca de învățat, toată lumea din jur pășește în vârful picioarelor. De fapt, “toată lumea din jur” e numai bunica, scundă, slabă și puțin cocoșată. Mama e la serviciu iar tatăl e plecat de vreo trei săptămâni în delegație. Se înțelege, bunicii nu îi vine prea ușor să calce în vârful picioarelor are aproape șaptezeci de ani. Ea știe însă
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
care încep cu L. Caută prima și ultima literă a fiecărui cuvânt care denumește următoarele imagini: Prima literă Ultima literă Fișe de corectare a dislexo-disgrafiei Greșeli Caută greșelile și spune ce trebuie corectat: Citește propozițiile și corectează ce este greșit: Bunichii mi-au cumpărat o rochiță cu florichele colorate. Marchela și-a pierdut ocelarii. Pisichile prind șorichei. Vechinul meu este chel mai bun prieten. Pe cățelul meu îl ceamă Tedi. El are urechile michi și ocii frumoși. În povestea „Ridicea uriașă
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
prieten. Pe cățelul meu îl ceamă Tedi. El are urechile michi și ocii frumoși. În povestea „Ridicea uriașă” șorichelul credea că este chel mai puternic. Pune semnele de punctuație la locul potrivit. Scufița Roșie a plecat să îi ducă mâncare bunicii. Pe drum s-a întâlnit cu lupul. Unde te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Ridicea uriașă” șorichelul credea că este chel mai puternic. Pune semnele de punctuație la locul potrivit. Scufița Roșie a plecat să îi ducă mâncare bunicii. Pe drum s-a întâlnit cu lupul. Unde te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
la locul potrivit. Scufița Roșie a plecat să îi ducă mâncare bunicii. Pe drum s-a întâlnit cu lupul. Unde te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să se bucure bunica! Hai să facem câteva exerciții cu CE CI GE și
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să se bucure bunica! Hai să facem câteva exerciții cu CE CI GE și GI! Întâi să ne amintim literele C, G și E mari și mici de mână: 1. Încercuiește CE și CI
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să se bucure bunica! Hai să facem câteva exerciții cu CE CI GE și GI! Întâi să ne amintim literele C, G și E mari și mici de mână: 1. Încercuiește CE și CI din textul de mai jos: Meciul Angela și Marcel vor
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
și pe cumnata ei. Era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a se pune la adăpost de represaliile pe care comuniștii le exercitau asupra rudelor adversarilor politici. Și iată cum, după ce își petrecuse copilăria la Sinaia, în vila bunicilor materni (Vila Carola), și apoi pe moșiile din Teleorman, în casele bunicilor paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
pentru a se pune la adăpost de represaliile pe care comuniștii le exercitau asupra rudelor adversarilor politici. Și iată cum, după ce își petrecuse copilăria la Sinaia, în vila bunicilor materni (Vila Carola), și apoi pe moșiile din Teleorman, în casele bunicilor paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile aristocratice, familia filozofului schimbînd într-un ritm atît de dramatic rangul social
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Sămânța lui se dezvoltă și crește. Repede. Repede. Carnea s-adună pe oase, pielea se-ntinde cât ai clipi, costumul de gală iarăși se țese, se coase. TAT|L: Deodată pământul se dă la o parte; dispare imediat și înmormântarea. BUNICA: 21 februarie 1995 - eroul nostru deschide ochii, saltă de-acolo și zâmbește. TAT|L: Face semne vesele cu repezitoru înspre aparat și aprinde o țigară. BUNICUL: Popescu întinerește. E adolescent, e copil. MAMA: Mai suge o dată din țâța maică-sii
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
și zâmbește. TAT|L: Face semne vesele cu repezitoru înspre aparat și aprinde o țigară. BUNICUL: Popescu întinerește. E adolescent, e copil. MAMA: Mai suge o dată din țâța maică-sii și, cât ai clipi, dispare în dânsa. 1 iunie 1959. [...] BUNICA: Și tot așa: filmul se dă înapoi, înapoi, până când nu se mai vede decât așa, departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
și are drept consecință o reducție minimizantă a celuilalt la o convenție convenabilă, superficială. În ce constă acel plus, acea diferență care te individualizează? În primul rînd memoria, a nu uita cine ești și de unde vii, sfatul pe care o bunică înțeleaptă i-l dă la plecare, identitatea se cuprinde în exercițiul memoriei afective. Marjan constată destul de repede că este dificil să explici cuiva că vălul purtat pe cap ascunde doar părul nu și personalitatea, nu și emoțiile, iar Marjan are
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
gauche caviar, discursul nu devine niciodată sarcastic, emfatic, didascalic. Experiența vieneză se termină dramatic cu o iubire eșuată, Marjan se întoarce acasă. Dacă pentru Marjan cariera de profet se sfîrșește destul de repede, în schimb, ghidul moral al fetei îl reprezintă bunica ei care-și pune seara în sutien flori de iasomie, iar dimineața o ploaie de flori veștede împrăștie mireasma. Am menționat acest detaliu pentru că face parte din acele lucruri intraductibile ca și parfumul, de neînlocuit, mai puternice decît orice partizanat
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
de unde a fost izgonită, pentru a închide ochii în casa ei. Primarul își pierde repede aerul ironic-oficial și, intrat în panică, își varsă furia pe tânărul cu cap frumos, "de lup tânăr". Toată povara vechilor și noilor întâmplări, a morții bunicii sale, apasă de acum pe umerii lui. Însă, mai importantă în economia simbolică a povestirii este această mișcare de flux istoric și reflux omenesc. Esențial este faptul că, până la urmă, dreptatea se face, într-o formă sau alta. Fără articulări
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
geografiei fizice, care spune altceva, ce va să zică Mitteleuropa. Revenind - cît de cît... - la specificul acestei rubrici, Trierul are politica de anticariat a mai tuturor orașelor occidentale. Anume, anticariatul nu este un depozit de cărți hărtănite, unde copii, părinți, profesori și bunici (era publicul-țintă al unui compendiu de gramatică de altădată) caută materialele trebuincioase la prețuri, cîteodată, întristător de mici. Nu. Anticariatele lor își țin rangul, sînt mici magazine specializate în carte de artă, în gravură, în volume legate în piele dintre
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
decât orice cuvinte ambivalența lumilor în care trăia. Era veselă și diurnă în grafica pentru copii, dar misterioasă și nocturnă în grafica ei "serioasă", pe care a prezentat-o în expoziții prin toată lumea. Un neliniștitor, faustic Inorog erudit, o chagalliană Bunică și o Trăsurică amintind de Jugenstil și Viena, o Fată cu ceas (chipul - un orologiu baroc din vienezul "Muzeu al ceasurilor") și o Bufniță nepăsătoare de trecut și viitor (deși bufnița similară din grafica O altă Atenă se uită, totuși
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
altfel, uite ce se-ntîmplă: "Părinții toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare ca să vă încurce. Așa le merge gura: "Ce faci?", "Unde te duci?", "Stai aici!". Mai rău ca la bunici, care s-au făcut mici." O lecție de geografie, destul de după șablon, de nu-ți dai seama dacă urmează sau ia peste picior vacanța tip: bunici - mare - munte - deltă. Doar că traseul deraiază, cu vizite în lună și expediții polare
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
le merge gura: "Ce faci?", "Unde te duci?", "Stai aici!". Mai rău ca la bunici, care s-au făcut mici." O lecție de geografie, destul de după șablon, de nu-ți dai seama dacă urmează sau ia peste picior vacanța tip: bunici - mare - munte - deltă. Doar că traseul deraiază, cu vizite în lună și expediții polare. Luna este "un pămînt neisprăvit", care trebuie umplut, cum ai da cu creionul pe-o carte de colorat. La Polul Nord, în schimb, e-un salon de
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]