1,535 matches
-
un inițiator al învățămantului de biochimie în România prin cursul de chimie fiziologică (1908). s-a născut la 6 octombrie 1868 în comuna Pomârla, jud. Dorohoi. Studiile elementare și liceale le-a făcut la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla, ca bursier al statului. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea din Iași, ca bursier al Școlii Normale Superioare. În anul 1894 a obținut diploma de licență în Științe Naturale. În anul școlar următor (1894/1895) s-a înscris la Facultatea de
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
1908). s-a născut la 6 octombrie 1868 în comuna Pomârla, jud. Dorohoi. Studiile elementare și liceale le-a făcut la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla, ca bursier al statului. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea din Iași, ca bursier al Școlii Normale Superioare. În anul 1894 a obținut diploma de licență în Științe Naturale. În anul școlar următor (1894/1895) s-a înscris la Facultatea de Medicină, în anul II, la care a continuat studiile până în anul 1897, când
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. În anul 1926 pleacă la Paris, ca bursier al statului, unde frecventează cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii (Émile Picard, Jacques Hadamard, Élie Cartan, Paul Montel, Arnaud Denjoy și Gaston Julia). În același an primește certificatul de licență în științe la Universitatea din Paris (Sorbona
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
începând cu 4 iunie 1937 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. Activitatea științifică a lui Sabin Manuilă este impresionantă. Deși a avut contribuții în domeniul medicinei și igienei sociale, Sabin Manuilă este cunoscut mai ales în calitate de demograf. În calitate de bursier al Fundației Rockefeller, a primit sprijin financiar din partea acestei fundații pentru organizarea și realizarea primului recensământ din România. De asemenea, a fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în redactarea lucrării de mare anvergură Recensământul
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
ai săi a fost Petru Culianu, care de asemenea a avut o bogată activitate matematică. Neculai (Nicolae) Culianu și-a început studiile în Iași, ca elev la școala "Trei Ierarhi", apoi la Academia Mihăileană. În 1855 a fost trimis ca bursier al statului român, odată cu colegul său Gheorghe Mîrzescu, pentru echivalarea studiilor liceale și pentru studii universitare la Paris. Recunoscut ca absolvent al liceului "Saint Louis", reputat pentru clasele sale de matematici speciale, a urmat la Sorbona matematică și astronomie, având
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
al cărei prim președinte a fost, în 1897; membru corespondent al Academiei Române. A urmat cursurile primare în orașul natal și obține bacalaureatul în 1873 și apoi se înscrie la Facultatea de Stiinte din București. În 1877 pleacă la Paris, ca bursier, unde, în anul următor, obține licență în matematică. În perioada 1879 - 1881 urmează cursuri de astronomie în capitala franceză, iar în 1882 obține doctoratul în matematică. În perioada 1887 - 1890 este profesor de geometrie analitică la Universitatea din București și
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
București, sanatoriul TBC Bârnova, Iași, etc. Activitatea sa majoră s-a desfășurat în jurul istoriei arhitcturii și a patrimoniului național românesc. Este autorul unei istorii a arhitecturii românești, prima lucrare de acest gen apărută în literatura română de specialitate. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1931-1933.
Grigore Ionescu () [Corola-website/Science/307239_a_308568]
-
Măriei, casnică care provenea dintr-o familie veche de păstori ardeleni. A urmat Școala Primară nr.2 din Focșani și apoi „Liceul Internat” (în prezent Colegiul „Costache Negruzzi”) din Iași, pe care l-a absolvit la 5 iulie 1920, fiind bursier și premiant. Obține o bursă de la Intreprinderea „Steaua Română” care-i oferă posibilitatea să urmeze, în perioada 1920-1925, cursurile școlii Superioare de Mine și Metalurgie (Montanistische Hochschule 5) din Austria. În anul 1935 Academia Română îi acorda premiul dr. Cornel Nicoară
Ion Șt. Basgan () [Corola-website/Science/308126_a_309455]
-
A făcut două clase elementare în satul natal, iar apoi la Oradea, ca elev internist la Seminarul Tinerimei Române Unite. Studiile secundare, precum și doi ani de filosofie și le-a făcut la Liceul „Premonstrantes” al călugărilor catolici din Oradea, ca bursier al fundației „Darabant”. În continuare, în 1841, a fost trimis de Episcopia Română Unită de Oradea la Seminarul „Sfânta Barbara” din Viena, unde a absolvit 4 ani de teologie. Revenit de la Viena, a fost hirotonit preot celib, la 10 august
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
scenă l-a făcut în comedia „Poetul romantic” pe scena Sălii Dacia, în fostul Han al lui Manuc. După absolvire, a activat pe scena teatrului din Iași, apoi în cadrul Societății dramatice din București. În 1879 a plecat la Paris, ca bursier, împreună cu partenera sa de scenă și viitoarea soție, Aristizza Romanescu. Acolo s-a perfecționat la profesorul Arsène Louis Delaunay și cu alte vedete ale Comediei Franceze, ca Jean Mounet-Sully, Sarah Bernhardt și Edmond Got. Începând din 1880 a jucat la
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
Libellus Valachorum. A fost descendentul unei familii nobiliare românești din Țara Hațegului. Studiile începute la Blaj le-a continuat, până în 1774, la Seminarium Sancti Adalberti din Nagyszombat (Trnava - în Moravia), iar apoi a fost trimis de episcopul Grigore Maior ca bursier la Colegiul Sfânta Barbara din Viena (1775-1778), unde studiază teologia și-i cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
cărei consultant a fost, cum ar fi firma Rank Xerox Limited și altele. A fost, de asemenea, consilier juridic personal al ambasadorului Marii Britanii la București (din 1993). Între anii 1990-1991 a fost primul jurist român care a avut calitatea de bursier Fulbright în SUA. A lucrat la University of Columbia, Missouri pentru un an de zile, a lucrat apoi două luni în cadrul unui birou de avocați în Washington D.C. și, de asemenea, a lucrat pentru o lună în calitate de asistent legislativ cu
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
o serie de stagii de pregătire profesionala în Austria, Canada, Elveția și Franța. Între anii 1993-1995, a fost corespondent național al Centrului pentru Studierea Constituționalismului în Centrul și Estul Europei la University of Chicago Law School. Este președintele Asocației Foștilor Bursieri Fullbright din România și membru al Asociației "21 Decembrie" din București (care reunește participanți activi în prima zi a Revoluției din Decembrie 1989 în București). A fost vicepreședinte al acestei asociații în timpul demonstrației "Golanilor" din Piața Universității (aprilie-mai 1990). La
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
După absolvirea Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați (1896-1904), a studiat la Facultatea de Științe Iași, secția de științe naturale (1904-1908), urmând, în paralel, Seminarul Pedagogic Universitar Iași (1906). A continuat studiile la Academia de Agricultură Bonn Poppelsdorf din Germania, ca bursier al Academiei Române, obținând aici și doctoratul în 1910. După întoarcerea în țară, în perioada 1910-1914 a lucrat ca director al noii Școli Inferioare de Agricultură de la Țigănești, în imediata apropiere a Tecuciului. Prin Legea Învățământului Superior publicată în M.O.
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
cursurile Facultății de Științe, Secția de Științe Naturale, a Universității din Iași. În anul 1900 a fost preparator, conferențiar în 1906, și apoi, începând din anul 1912 și până în 1936, profesor la Universitatea din Iași. Începând cu anul 1901, ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile în Franța, la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Științe ale Naturii, obținând licența în 1903 și doctoratul în 1905 cu teza "Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches". Ioan Borcea a
Ioan Borcea () [Corola-website/Science/306675_a_308004]
-
Seminarul de la Huși după preluarea conducerii instituției, prin programul aplicat și prin eliminarea pedepselor corporale, care mai mult îndobitoceau decât educau. Atunci când a ajuns episcop, a fondat un cor în catedrala din Huși. Acest cor era dirijat de unul dintre bursierii lui, Gavriil Musicescu, trimis de episcop spre a face studii înalte, și care s-a întors cunoscând muzica corală apuseană. Musicescu va fi apreciat chiar de către familia imperială a Rusiei, care îi va oferi postul de dirijor. Episcopului îi plăcea
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
Fizică din cadrul Universității din București (1960-1964). În 1965 și-a susținut lucrarea de diplomă "Câmpurile Yang-Mills și autointeracțiunea câmpurilor vectoriale". A fost asistent (1965-1968) la Universitatea din București. În 1968 a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. Între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În 1970 a intrat că fizician la CNRS, peste trei ani susținându-și doctoratul de stat în științe fizice ("Contribution à
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
Câmpurile Yang-Mills și autointeracțiunea câmpurilor vectoriale". A fost asistent (1965-1968) la Universitatea din București. În 1968 a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. Între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În 1970 a intrat că fizician la CNRS, peste trei ani susținându-și doctoratul de stat în științe fizice ("Contribution à l’étude théorique de la diffusion pion-nucléon"). În 1973 introduce, în colaborare cu Lesezk Lukaszuk
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
dorința permanentă de a acumula noi cunoștințe l-au condus și spre alte domenii de activitate: Antropologie, Arheologie, Istorie, Sociologie, Organizare sanitară și Politică. După absolvirea gimnaziului din Köslin, Virchow începe în 1840 studiul medicinii la Universitatea din Berlin ca bursier al Academiei Militare ""Pépinière"", având ca profesor - printre alții - pe renumitul fiziolog Johannes Peter Müller. După ce și-a luat doctoratul cu dizertația ""De Rheumate Praesertim Corneae"" (1843), a început să lucreze ca asistent al lui Robert Friedrich Froriep la Prosectura
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
Asmolean, unul dintre cele mai vechi muzee publice britanice (colecții de picturi, sculpturi, tapiserii, podoabe, argintărie etc.). Oxfordul continuă să fie efigia calității învățământului universitar mondial spre care își îndreptă privirea orice tânăr competitiv. Este interesant de știut că primii bursieri români au fost trimiși aici de către domnitorul Constantin Brâncoveanu în secolul al XVII-lea. Înaltul titlul de Doctor Honoris Causa au primit iluștri oameni de cultură români: Nicolae Iorga (1930), Mircea Eliade (1936), Alice Voinescu (1936), Iorgu Iordan (1962), George
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault. În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii comunale, după care urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a urmat și studii universitare. Face studii de filozofie, luîndu-și licența cu teza "Metafizica creștină și neoplatonismul", care are ca obiect raportul dintre elenism și creștinism la Plotin și Sfântul Augustin. Din aceeași perioadă datează și
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
în condițiile în care era o lipsă acută de personal specializat în domeniul psihologiei. Este fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, orientare cu mare prevalență în străinătate. S-a perfecționat, urmând cursuri postuniversitare la Colegiul Noua Europă (1998-1999) și ca bursier la Netherlands Institute of Advanced Studies (1999-2000). În anul 2004, a absolvit un Masterat în Administrarea Afacerilor, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În perioada 2001-2004, a deținut funcția de cancelar general al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Prof. Mircea Miclea este
Mircea Miclea () [Corola-website/Science/297996_a_299325]
-
Brașovului, unde era și sediul Companiei a XII-a din Regimentul I de Graniță de la Orlat. Aici se căsătorește cu Ecaterina Popovici. Cotat drept cel mai destoinic învățător de pe teritoriul Regimentului de la Orlat, în 1831 Moise Panga este trimis ca bursier la Institutul pedagogic superior din Lemberg unde învață limba germană, latină și maghiară. După un an de studii, el se întoarce într-un sat din apropierea Sibiului, care nu putea fi decât Veștemul, Orlatul sau Jina, sate aparținând graniței militare. La
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Tatăl său, Florian, a fost funcționar la CFR, iar mama sa, Rozalia, casnică. A urmat cursurile liceului „Moise Nicoară” din Arad, pe care l-a absolvit în 1942. În continuare a urmat cursurile Școlii Politehnice din Timișoara, specialitatea electromecanică, ca bursier al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița. În 1947 și-a susținut proiectul de diplomă cu calificativul „Magna cum laude”. În 1970 devine doctor inginer, titlul tezei de doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
VI-a și o parte din clasa a VII-a de liceu, la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, de unde, ca elev în clasa a VII-a, a fost trimis de către mitropolitul Ioan Vancea la Roma, în toamna anului 1882, ca bursier al Colegiului grecesc "Sf. Atanasie" și student al Colegiului „De Propaganda Fide”. La 6 august 1884, a fost promovat doctor în filosofie. După obținerea doctoratului în filosofie, s-a îmbolnăvit grav și a revenit acasă, la 15 iulie 1887, nereușind
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]