6,158 matches
-
departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar lungă, ca o cușcă mare de sticlă luminată ziua și noaptea. Și ziua și noaptea, pentru că Uzina nu se oprește niciodată și fiindcă în laborator sunt în permanență doi ingineri care verifică dozările și calitatea a ceea ce iese din burta marelui monstru. Când am vrut să vorbesc cu cei care erau de serviciu în noaptea crimei, Arsène Meyer, șeful personalului, s-a uitat la creionul pe care-l ținea în mână și l-a întors pe toate fețele. — Ai răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asta de întâmplare, dar mi-a părut așa de rău, că am umblat nebun pe străzi, am urât-o pe Rita mea ca pe un dușman. M-am trezit însurat cu o femeie care îmi pierduse copilul, murise copilul în burta ei lată. Apoi, femeia a plecat în București, că reușise la Conservator, era studentă și habar nu mai avea de mine. Eram însurat și singur. Am dat concurs și-am venit în București, am lăsat orașul ăla cald și dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să plece de-acasă, și cum timpul le așază pe toate, odată cu ajutoarele venite în țară după ’89, după revoluție, au venit și niște doctori grozavi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă?, se întoarce repede cu burta în sus, se gudură, ți se pune la dispoziție. Ăștia sunt cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără, adică, NUUU!!!, nu e așa.) Vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă?, se întoarce repede cu burta în sus, se gudură, ți se pune la dispoziție. Ăștia sunt cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără, adică, NUUU!!!, nu e așa.) Vedeam că a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era neliniștit, și asta se vedea, poate după drumul greu, aglomerat, de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu te ții de glume. Nu, de ce?, mănânc tot, așa cum e, nu vezi ce burtă am?, că face și Loredana niște mâncăruri... gătește bine, că știi, nu-i place ei să plece, stă toată ziua la Snagov, în casă, și gătește, asta e, am o femeie de casă. — Știu, dragul mamei. Femeia se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar Încă nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și adversarul cu cotul... aruncându-se pe burtă dincolo de buturile celor de la Groton, ținut de picioare de doi adversari, Înscriind unicul eseu al meciului. PSIHOLOGIA PIȘICHERULUI Cu superioritatea ironică a clasei a șasea și a succesului, Amory privea Înapoi, cu o mirare cinică, la statutul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un leneș interes. O dată cu apropierea lunii iunie, a simțit nevoia de conversație, ca să-și formuleze propriile ideii, și, spre surprinderea sa, a descoperit un co-filosof În Rahill, șeful clasei a șasea. În nenumărate discuții purtate pe șosea sau culcați pe burtă, În iarba de la marginea terenului de baseball, sau seara târziu, când jarul țigărilor lor strălucea În beznă, au discutat de-a fir-a-păr problemele școlii și atunci s-a inventat termenul „pișicher“. — Ai tutun? a șoptit Rahill Într-o seară, vârându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân până la genunchi, o mânuță albă s-a Întins spre el, l-a apucat de braț și l-a tras până În vârf. - Iată-te, Juan! a strigat fata cu părul ud. Nu te superi, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Groton de acum o veșnicie, de acum șapte ani, și la o zi de toamnă petrecută În Franța, cu douăsprezece luni În urmă, când stătuse trântit În iarba Înaltă, Înconjurat de tot plutonul din care făcea parte și toți cu burțile lipite de sol, iar el așteptase să-l bată pe umăr pe servantul mitralierei Lewis. Contempla cele două imagini cu ceva ce semăna a exaltare primitivă - erau două jocuri la care luase parte, diferite prin gradul de Înverșunare, dar legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul Popa a sărit, a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui cu păr și problema de la buric, el o ținea pe Contesa în cămașă și a dus-o tot cu tramvaiul ăla, că trecea pe la spital. S-au stricat și tramvaiele alea, își șterse el discret o lacrimă. Tramvaie nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tata, știa că o să am chelie. Și s-a mai împrietenit și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la chioșcul de vizavi (avea patruzeci și cinci de ani, dar față de domnul Popa, care ținea un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă clientul acasă la ora asta, purtând un halat mov cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic, bine întinsă peste burta de cinci luni și două halvale pe zi. La nuntă au venit puțini invitați: câțiva colegi de școală de-ai lui Mișu, Marcela, prietena cea mai bună a Marianei, câțiva clienți permanenți ai MaxiBarului, între care și nea Ovidiu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să identifice locația Palatului și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni altcineva, să se rupă cu totul de vechea lui viață. Popa acceptase. Halatul de mătase îi îmbrățișa plăcut burta. O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și voluptate, își repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i pună ăștia droguri în lapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu cu Mariana? Oare mă caută poliția? Oare m-au uitat? Eu, Costică Popa, mă uit acum pe geamul unui palat. MaxiBarul ar trebui să fie acolo. Eu, Costică Popa, mă gândesc acum la soția mea și la gâgâlicea din burta ei și la Mișu. Oare ei la ce se gândesc acum? Eu, Costică Popa, mă gândesc acum la Contesa. E 25 martie. Aș vrea ca nevastă-mea să-i ducă un os Contesei. Eu, Costică Popa, cine sunt eu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu era exclus să atragă atenția femeilor, poate chiar a unei actrițe sau fotomodele. Chiar acum era la o ședință foto pentru o revistă dedicată femeilor secolului XXI. Dar ea era nevasta lui, cu acte în regulă. Mariana își supse burta, își aranjă sânii și, cu puțin mai multă încredere în ea, începu să citească scrisorile. PASAJ RETRAS Dragă Halterofolule din Vitan, Mă numesc Mișu ca și tone și locuiesc într-un sat din Moldova. Adresa e pe plic. Am absolvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oglinzii mari de cristal, domnul Popa se gândea, din nou, la nevastă-sa. Păi dacă l-ar vedea Margareta lui acum, cu halat de mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu buzele păstrând dulceața mierii... Domnul Popa își descheie halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mici pungulițe de viață care, da, la cincizeci de ani, dăduseră rod. Acesta era penisul lui, care o făcuse pe nevastă-sa fericită. Care-l făcuse pe Mișu fericit. Care îl făcuse pe el fericit. Domnul Popa își mângâie ușor burta, pielea fină, poposi în gaura buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care o salvase a doua oară de la sinucidere. Mica sală a MaxiBarului era plină ochi. Doamna Popa și doamna doctor, îmbrăcate de gală exact ca la nunta Marianei, își făceau vânt cu două evantaie chinezești gemene. Arătau bine, atâta că burta doamnei Popa era mult mai mare și rochia portocalie făcea eforturi supranaturale (dar îi era ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fi văzut neverosimilul din poveștile lui Nexus. În spatele oglinzii opace, doamna Popa aștepta cu emoție să-l vadă pe răpitorul soțului ei. Horațiu intră cuminte și se așeză pe scaun. Doamna Popa se apropie de oglindă până se lovi cu burta de ea. Își scoase ochelarii de citit și se uită încă o dată la poza din ziar. Da, sub toate murăturile, pe motocicleta Maicii Tereza stătea exact acest tânăr. - El e! Gabrielescu și Smith intrară în biroul amenajat pentru interogatoriu. Horațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]