2,949 matches
-
locul de veci al părinților lanțul deja vechi, de jur-împrejur, atârnând între stâlpi, vopsit în negru; crucea de curând ieșită din iarnă, curată și grunjoasă, de al cărei braț își agață scurta înainte de a se apuca să curețe mormântul de buruienile uscate. La iarnă, de Crăciun, ar fi bine să aducem câteva crenguțe de brad, să le împrăștiem pe morminte, îi sugerează Liliana. Soția sa se gândește de pe-acum la iarna viitoare. Grija ei pentru posteritatea a doi oameni pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un amuzament, se întreabă: oare cum le-aș fi descris-o? Și ei cum ar fi primit vestea, după eșecul primelor două căsnicii? Cu scepticism? A scos uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului... I se pare acum, amintindu-și, de neiertat că stătea de vorbă atât de puțin cu ai săi de fiecare dată când erau împreună pentru un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Când s-a înserat, Cicoare i-a întrebat: Ce noutăți ați descoperit? Să începem cu Urecheatu. Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor au crescut în voie. Asta înseamnă că inamicul a închis intrarea în gârlă. Ce ne spui, Toadere? Că Urecheatu are dreptate, dar că buruienile de pe cea mai de jos cărare sunt mai vânjoase și cărarea mai lată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor au crescut în voie. Asta înseamnă că inamicul a închis intrarea în gârlă. Ce ne spui, Toadere? Că Urecheatu are dreptate, dar că buruienile de pe cea mai de jos cărare sunt mai vânjoase și cărarea mai lată. Pe acolo sigur se poate merge în voie. Îmi spune cineva cum organizăm trecerea? Eu, împreună cu Trestie și cu Urecheatu, plecăm în față, iar restul grupului va
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
inamicul... Știm. Mutu’ mă cheamă și pe aici ți-i drumul - a răspuns Toaibă.... Mergeau de vreo zece minute. Până la urmă, au dibuit cărăruia de la piciorul pantei. Călcau ca pisica, doar în vâful picioarelor, pentru a simți bine denivelările terenului. Buruienile le erau de mare ajutor. Atât ca orientare, cât și ca puncte de sprijin. După un timp, au băgat de seamă că terenul pe care călcau se lărgește, iar buruienile au dispărut. Li s-a părut chiar că un drumeag
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar în vâful picioarelor, pentru a simți bine denivelările terenului. Buruienile le erau de mare ajutor. Atât ca orientare, cât și ca puncte de sprijin. După un timp, au băgat de seamă că terenul pe care călcau se lărgește, iar buruienile au dispărut. Li s-a părut chiar că un drumeag pornește spre dreapta. Toaibă a întins mâinile în lături, pentru a-i opri pe cei doi. Fraților, cred că e timpul să dăm semnalul. Ia să auzim broscoiul! Trestie a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vreme controversată. Se pare că aburul de legendă mai încântă încă imaginația oamenilor și se mai insinuează pe cărările istoriei. Dacă se acceptă etimologia potrivit căreia „versail” este un teren pe care cresc în neștire tot felul de ierburi și buruieni, atunci se poate admite că prestigiosul castel, celebru în toată lumea, își datorează numele acestor pământuri defrișate și amenajate. Mai există și alte presupuneri, tot cu nuanță de legendă. Una dintre acestea s-a născut chiar înainte de anul 1000, după Hristos
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbește, de-a lungul anilor, situațiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e că mâna destinului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șase. Și una singură mai are capitel. Sunt ca niște silabe de piatră, fără nici un înțeles, rămase din hexametrii compuși de preoții zeului pentru a tălmăci vorbele incoerente ale Pythiei. Lumina echivocă, umedă și cenușie, plină de sucurile grele ale buruienilor dospite la soare, pe care am venit s-o caut la Delfi, le dădea ceva ce nu mai au. Un fel de halo patetic. Atunci am priceput, de fapt, ceea ce, înainte, doar intuisem; că grecii au fost atât de subtili
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru onorarul trimis - cel întîi pentru lucrări literare pe care l-am primit vrodată-n viață. În România domnește demagogia și în politică și în literatură; precum omul onest rămâne aci necunoscut în viața publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităților, a acelei școale care crede a putea înlocui talentul prin impertinență și prin admirație reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dincolo îmi zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite colo cimbrișorul, roinița și sunătoarea, romanița și traista ciobanului. Da’ câte buruieni de leac nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să ne lase și pe noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ești tot numai o apă. Ești leoarcă de sudoare... Ai avut din nou o noapte zbuciumată...Am stat de veghe toată noaptea lângă tine și mă întrebam: „Oare nu ești bolnav?” De aceea ți-am și pregătit un ceai din buruieni pe care le știu eu că sunt de leac. Uite ceaiul îi aici pe măsuță. Îi călduț... Priveam la bătrân clipind des, pentru că nu-mi dădeam seama dacă sunt treaz sau imaginația se joacă cu mine...” Parcă eram în pragul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un ceai făcut din buruieni poate fi atât de aromat și în stare să te aducă la viață cu așa o repeziciune. Mai ieri îți spuneam că mai am multe să-ți arăt. Iaca una din cele multe. Ceaiul ista. Da’ mai am și oblojeli
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aromat și în stare să te aducă la viață cu așa o repeziciune. Mai ieri îți spuneam că mai am multe să-ți arăt. Iaca una din cele multe. Ceaiul ista. Da’ mai am și oblojeli de tot felul și buruieni pentru pus în scăldătoare. După o baie cu buruienile mele, dormi ca un prunc. Am să-ți pregătesc eu una, dar nu acum. Știu eu când... Iar mi s-a părut că privirea bătrânului ascunde ceva. Îi un fel de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu așa o repeziciune. Mai ieri îți spuneam că mai am multe să-ți arăt. Iaca una din cele multe. Ceaiul ista. Da’ mai am și oblojeli de tot felul și buruieni pentru pus în scăldătoare. După o baie cu buruienile mele, dormi ca un prunc. Am să-ți pregătesc eu una, dar nu acum. Știu eu când... Iar mi s-a părut că privirea bătrânului ascunde ceva. Îi un fel de așteptare în ea. Un fel de a spune parcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de băut?”m-am gândit eu, ducând la nas păhărelul din care se ridica o miroaznă plăcută cum n-am mai întâlnit. Am apropiat cu grijă paharul de buze...am gustat...Ah! Ce minunăție! Era o băutură făcută din cine știe ce buruieni și fructe de pădure cunoascute doar de bătrân. L-am băut picătură cu picătură. Băutura, sau spiritul ei, alerga prin venele mele cu tropot de centaur. Tocmai când am terminat de ospătat, s-au auzit pași târșiți, semn că bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
început să privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că de fiecare grindă atârna câte un săculeț destul de burdușit. Te întrebi ce am eu acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut atât de mult. Și tot de aici am să-ți fac și o baie, așa cum ți-am făgăduit... Mulțămesc de pe acum, sfințite părinte. Stai, că n-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e că probabil nici nu l-a mai văzut. Intră pe aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă e bătut în cuie un panou negru cu portocaliu, INTRAREA INTERZISĂ, care e o glumă. Nimeni n-a mai locuit aici de ani întregi. Dacă e să fim sinceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor, fără să știe cine-l lucra acum. Simți, în fojgăitul miriștii de sub picioarele lor, acele dimineți de vară când se trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de rouă, retezând buruienile cu o săpăligă atât de ascuțită, încât o dată aproape că-și tăiase degetul mare de la picior, chiar și prin pielea ghetelor de lucru. Mark se ținea după ea, cu capul în jos. Simțea că se chinuie și se temea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stabilă. Noroc cu preocuparea asta, cel mai mare efort pe care-l făcuse pentru el de când se mutaseră împreună. Nu făcuse nimic pentru el, în timp ce el îi fusese alături la fiecare criză. Lăsase ca viața lor să fie copleșită de buruiana personalității ei. E chiar așa de imposibil să fie altcineva, să-i pregătească o masă recunoscătoare, măcar o dată? Chiar dacă pentru ei avea să fie ultima? Daniel dă buzna în casă, într-un nor preocupat. Se chinuie să priceapă sensul ospățului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care i-l poate face omul. Urmașii bufnițelor vor stăpâni noaptea, la milioane de ani după ce oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau ceva asemenea lor vor lua din nou calea râurilor. Când nu va mai rămâne nimic altceva, păsările vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]