3,562 matches
-
care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase deoparte. M-așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ascetism", fu gândul său. Abia la amiază sosi camionul cu macaraua și, surpriză, Hagienuș în carne și oase. Butoiescu căutase la acesta o platformă joasă de piatră, pe care șezuse originar statuia, Hagienuș o găsise în pivniță, deasupra unui butoi de murături, și fiindcă auzise că Ioanide e la Bellu, ținuse să-l vadă, să guste emoția lucrării începute. Adusese cu el și două sticle de vin negru vechi, de pe vremea când avea moșia nevestei, să le bea în amintirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
procesului de îmbătrânire apar transformări chimice complexe inclusiv reducerea componentelor amărui rezultând îmbunătățirea mirosului și a aromei, denumite bouquet. Instalații și utilaje utilizate în biotehnologia vinului a) Echipament de transport al strugurilor; b) Tancuri în care are loc fermentația; c) Butoaie în care are loc învechirea. În oenologie, prin levuri se înțelege acei agenți microbieni indispensabili transformării zaharurilor în alcool și în principal a mustului de struguri de vin. Termenul de drojdie (lat. levere= a ridica) reflectă efectul vizibil al acțiunii
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
propune. Dacă citesc de pildă Suplicantele lui Eschil interpretîndu-le ca întrupare a variantei proaste, negative, a devenirii întru devenire (refuzul feminității ca procreare, deci ca intrare în devenirea bună întru devenire), simbolizată prin reiterarea nesfârșită a gestului de umplere a butoaielor fără fund - propun o interpretare-înțelegere, care e doar o limitație care nu limitează. Freud vine în schimb și spune "asta (și numai asta) este". Lui Vasi Zamfirescu, care a tradus acest Freud fără să-i găsească nici o altă utilizare, fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reușit, devenirea întru devenire bună a culturii, așa cum există o devenire întru devenire bună a speciei, de pildă aceea pe care, cu hybris-ul fecioriei, Danaidele au refuzat-o, fiind pedepsite să trăiască devenirea întru devenire proastă, simbolizată de umplerea butoaielor fără fund. Ceea ce voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
printre altele: - 27 oi cu mieii lor și cu 6 berbeci; - 12 capre cu câte 2 iezi și 4 țapi; - un car mare legat în fier (o raritate în domeniu, căci atunci carele erau făcute exclusiv din lemn); - 5 buți (butoaie) și 6 antaluri (butoiașe); - 1 stog de fân „și altele care urmează multă polologhie de a le mai înșira prin jalobă”, își încheie soacra plângerea împotriva ginerelui. Dacă punem la socoteală ce-i va fi dat ca zestre, ce mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îmbătat, cum de poate cineva să-și bea viața, nu mai ești în stare de nimic decât să bagi în tine băutură. Ești de-o veșnicie beat, că nu ești în stare decât să torni în tine ca într-un butoi fără fund. Beția o să te lase singur cu tine, în afară de băutură nu a mai rămas nimic din tine. SEPP BOTDEJIGODIE: Iar o să putrezească totul în lumină, și-o să se scurgă-n țărâna mamă și de-acolo o să tot iasă la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de măcelărie. SEPP BOTDEJIGODIE: Cuțitul meu se agață mereu. (pune deoparte cuțitul de viță de vie, scoate o piatră de șlefuit din șorț și ascute o țâră cuțitul) În pivniță, un cuțit așteaptă mereu pe Sepp-ul meu. Cel mai vechi butoi de stejar E obișnuit cu cel mai mare cuțit Sepp cel Împuțit își taie capul Căpățâna scroafei rămâne mereu la mijloc Și în jurul ei se dansează Și mă bate gândul Că el pe dinăuntru așa de gras și cărnos era
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în casă, tot datorită unei inteligențe veritabile, deși femeia își mărturisește viața modestă și condiția socială, „eu, care-s o biată femeie și pot zice că n-am trecut de pragul porții” 903 : argumentează că tânărul amant se afla în butoi deoarece venise să-l cumpere, astfel ea făcând o afacere bună pentru întreținerea familiei. Monna Ghita, din povestirea a patra, este metamorfozată, din dorința de iubire, într-o ființă capabilă a se descurca în situații delicate și chiar critice din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
distanțe diferite, se pot observa mici pete de teren cu pământ mai negru, care dau de bănuit că au fost locuințe și „bordeie” în pământ. De asemenea, în partea de nord a acestei așezări, s-ar găsi un beci cu butoaie de vin rămase acoperite de pământ. Se mai povestește că în Valea Stârcului, unde este o fântână, ar fi existat o colonie de câțiva „sârbi”, care se ocupau cu confecționarea vaselor din lut; ca urmare, se mai cunosc și astăzi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de vie, se folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată din luncă. Uneltele folosite se confecționau în fiecare gospodărie: mustuitorul, coșărcile sau sacii de vie. Dogarii confecționau călcători, căzi, ciubăre, butoaie și putinici. Ciubărul era prins cu un „căluș” de lemn de mijlocul unui drug și se purta pe umeri. În vremuri de demult, după ce strugurii erau ținuți câteva zile în cadă, erau puși în sacul de vie și se călcau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
umeri. În vremuri de demult, după ce strugurii erau ținuți câteva zile în cadă, erau puși în sacul de vie și se călcau în călcătoare. Ulterior, s-a folosit teascul cu șurub și zdrobitorul. După ce ravacul 1 era turnat în butoi, acesta fierbea înădușit, folosindu-se pentru aceasta un dispozitiv numit „cocostârc”. Acesta era compus dintr-un tub de cucută uscată, asamblat cu ciucălău de păpușoi, pus cu un capăt în butoi și celălalt într-un vas cu apă (în ziua
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și zdrobitorul. După ce ravacul 1 era turnat în butoi, acesta fierbea înădușit, folosindu-se pentru aceasta un dispozitiv numit „cocostârc”. Acesta era compus dintr-un tub de cucută uscată, asamblat cu ciucălău de păpușoi, pus cu un capăt în butoi și celălalt într-un vas cu apă (în ziua de astăzi se folosește furtunul). Astfel, în timpul fierberii, vinul nu lua contact cu aerul. Ca răvăcitoare se foloseau coveți mari cu mânere la capete. (reproducere după ,,Zona etnografică a Colinelor Tutovei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cheptănar, 1 mătăsar, 2 șelari, 2 frânghieri, 1 lumânărar, 2 pietrari, 8 sobari, 3 zidari, 12 cărămidari, 2 plăpumari, 2 mindirigii, 4 morari și 2 cufărari. Fierarii executau la comandă uneltele cerute de către consătenii lor. Dogarii, tâmplarii și dulgherii confecționau butoaie, căzi, scaune, uși și ferestre, paturi și dulapuri țărănești. În cel de-al treilea deceniu al secolului al XX- lea, în Oncești aflăm o gamă largă de meșteșugari. Aceștia erau tâmplari: Jenică Vraciu, Constantin Savin, Vasile Niță; rotari: Gheorghe Maxim
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ion Sandu. Fig. 5: Recipiente de lemn din zonă: chiuă, cofă, botă și baniță. (reproducere după zona etno. Colinele Tutovei) Fig. 6 Capete de stâlpi de poartă din satele zonei (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) Dogar lucrând la butoi. Dealu Perjului (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) Fig. 7 Dispozitive și ustensile din lemn 1 - chiuă cu chilug; 2 - încuietoare pentru uși; 3 - scaun de rotărie (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) PRELUCRAREA FIERULUI Erau și fierării
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la Bărboasa (Galan), două la Dealu Perjului (Oprișan și Jugaru) și două la Taula (Paraschiv și Dimofte). Cazanul cu capac, prevăzut cu 1-3 țevi, era montat pe un cotlon cu vatră. Țevile de la cazan se prelungeau printr-o cadă sau butoi cu apă care se numea dulbacă. Ele străpungeau vasul cu apă în partea superioară, oblic, ieșind afară prin partea opusă, fixate prin tot atâtea chicușuri 2 de lemn pe care se scurgea rachiul într-o bute de doage îngropată în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bună calitate. Se obișnuia ca la prefăcanie să se pună în cazan, pe lângă rachiul pentru prefăcut, și un amestec de știuleți de porumb și sâmburi pisați de caise sau de cireșe pentru a-i da o anumită aromă. Depozitată în butoaie de dud sau de salcâm, țuica se îngălbenea în timp, căpătând o foarte bună calitate. Pentru a se constata dacă tescovina din cazan mai are alcool, se turna buzum 3 luat de la chicuș pe capacul de aramă al cazanului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bâlciul dura 2-3 zile. În categoria vânzătorilor ambulanți erau și aceia care vindeau mărunțișuri de tot felul (articole de mercerie), găzarii și alții. Un evreu bătrân și bolnav - moș Avram -, umbla cu o căruță trasă de un cal cu un butoi cu petrol și o putină cu păcură. Mai existau lustragii și țigăncușe care vindeau flori, porumb fiert sau copt la grătar și floricele de porumb. Pe lângă toți acești ambulanți, existau și mici meseriași sau lucrători necalificați, tăietori de lemne
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fiare vechi” sau vânzând piepteni, albii și ceaune, însoțite de strigăte pitorești. Alături de ei, existau și alți meseriași ambulanți: geamgii, purtând pe spate lădița cu foi de sticlă, ciocănaș, clește, cuișoare și vestitul diamant pentru tăiatul sticlei, apoi reparatori de butoaie și putini, purtând în sacul cu unelte „gheara” de tras afară doagele și câteva fire de papură, apoi spoitorii de vase de aramă (specializări țigănești). După primul război mondial, odată cu înmulțirea piețelor de la orașe și înființarea de magazine evreiești în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ceramică sau în borcanul de sticlă peste care se turna grăsimea topită. În bășica porcului, umflată și uscată, se păstra grăsime ce se turna cu ajutorul pâlniei. Din picioarele afumate se pregăteau răciturile pentru Paști. Cu porcul astfel pregătit, cu butoiul plin de vin, gospodarii locului întâmpinau Anul Nou. De aici vine și proverbul „Crăciunul sătulu’ și Paștele fudulu”. Pomana porcului se numește „chebae”. Cu această ocazie se făceau două feluri de mâncare din carne proaspătă de porc: borș dres cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din nuiele împletite distanțate una de alta, permiteau aerisirea și uscarea știuleților de porumb. Construcțiile specifice practicării viticulturii erau crama, căsoaia, beciul și chimnița. În beciul săpat în pământ, având pereții căptușiți cu piatră sau cu bârne, se păstrau, pe lângă butoaiele cu vin și zarzavaturile, murăturile, legumele și varza murată. Deasupra beciului se construia căsoaia în care se țineau: cada cu culesătură, uneltele agricole și viticole, precum și alte obiecte de inventar gospodăresc. Zămnicul, un fel de beci, era o groapă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și uscarea știuleților de porumb. Se realizau și construcții specifice practicării viticulturii cum ar fi : crama, căsoaia, beciul și chimnița. În beciul săpat în pământ, pereții erau căptușiți cu piatră sau cu bârne din lemn. Se păstrau astfel împreună atât butoaiele cu vin cât și zarzavaturile, murăturile, alte legume și varza murată. Deasupra beciului se construia căsoaia în care se țineau: cada cu culesătură uneltele agricole și viticole, și alte obiecte de inventar gospodăresc. Zămnicul- un fel de beci- era o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pentru a conferi trăinicie zidirii. La vălătucirea caselor, sătenii făceau clacă, întrajutorându-se reciproc. În fața casei, acolo unde avea să fie „bătătura”, se săpau cam două pene de hârleț și se muia lutul cu apă adusă de la fântână, cu butoiul, cu o zi înainte. Munca la „lichitul” casei era repartizată astfel: bărbații călcau lutul amestecat cu paie și cu apă, folosind uneori și animale pentru această operațiune, femeile și copiii făceau vălătucii, iar doi bărbați îi cărau cu targa lângă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în casă, tot datorită unei inteligențe veritabile, deși femeia își mărturisește viața modestă și condiția socială, „eu, care-s o biată femeie și pot zice că n-am trecut de pragul porții” 903 : argumentează că tânărul amant se afla în butoi deoarece venise să-l cumpere, astfel ea făcând o afacere bună pentru întreținerea familiei. Monna Ghita, din povestirea a patra, este metamorfozată, din dorința de iubire, într-o ființă capabilă a se descurca în situații delicate și chiar critice din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
timidul său chiriaș. Le pune la patefon Deșteaptă-te române și pleacă. Să se sinucidă eventual. „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Neculai” scrie și Păstorel, mare expert în vin și nu numai. Pelinul de mai se pune în butoiul cu vin, împrumutând savoarea sa amară licorii. Păstorel înalță un adevărat imn pelinului. Cel mai bun pelin se bea „La Gogu Roșiianu”, pe locul unde azi este „Izvorul rece”, la Pake. Informația, pe care o dețin din familie, este certificată
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]