13,753 matches
-
trebuia să fiți idiot să plătiți nota. — O să trebuiască să ne-nțelegem asupra drepturilor de imagine: mi-ați folosit imaginea. Ar fi păcat să ajungem la avocați. — De ce să aruncăm banii pe avocați? spune Robert și scoate un plic din buzunar. 8 000 e bine? Rotunjește la 11 000 și să uităm de avocați. De acord, spune Robert și completează suma din plic. Sper c-ai rămas în câștig? întreabă grijuliu Lionel. Cu 4 000 pe Château Pétrus... — Nu vă faceți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Turul Franței și se apropie de ușă. Se uită pe vizor. Ceea ce vede nu e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul își șterge transpirația de pe frunte cu o batistă, după care scoate un pieptene din buzunarul de la piept și și-l trece prin freză. Fără să știe de ce, Lionel presimte că dincolo de ușă se află brațul lung al Securității. De fapt, e Anghel, de la consulat. Despre Anghel Anghel nu e nici pe departe un băiat bun
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i satisfacă anumite toane lui Lionel, dar dacă acceptă diurna asta, s-ar putea să-i fie imputată. — N-am atâția bani la mine, n-am fost pregătit. — Veniți altă dată, când o să fiți pregătit. Anghel se caută prin toate buzunarele, inclusiv prin cel în care ascunde banii de nevastă-sa. Reușește să încropească suma de o mie două sute de euro. Îi întinde banii lui Lionel, alături de o hârtie cu antet, pe care-o completează în grabă. — Vă rog să-mi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu grijă banii de pe podea. — Afară! N-am nevoie de grija voastră! Din cauza voastră am fugit din țară! Lăsați-mă măcar să mor în pace. Afară! Anghel a terminat de făcut curățenie pe jos. Bagă toate hârtiile în Samsonite, banii în buzunarul secret și scoate o altă hârtie, pe care i-o întinde lui Lionel. Revine la limba română: — Știam c-așa o să reacționezi, ți-am citit dosarul. Poți să-mi semnezi o declarație c am încercat să te salvez? Lionel îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
decenii la rînd. Iar Titanicul..., alături de Gaițele, Take, Ianke... și Steaua fără nume, va mai genera, desigur, noi și noi montări destinate publicului de comedie. CÎnd era pe moarte, Dumas Tatăl - care cîștigasen viață bani, nu glumă - mai avea În buzunar doar 2 franci, adică suma cu care venise-n Paris, cu 50 de ani În urmă. „Imaginați-vă! Am trăit 50 de ani, gratis!”... Cu inteligență scrie Pleșu, despre critici: „Se poate Întîmpla ca la un moment dat, criticul să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
altfel, din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la premieră!); „teatrul este singurul lucru care mi-a salvat viața”(p.79); „ori de cîte ori Îmi vorbește cineva despre geniu, Îmi pipăi un buzunar sufletesc, să mă asigur că portofelul e Încă acolo”(p.128); „mereu am simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Poate nu am fi luat În discuție montarea, dacă tocmai comentatorul ei, nu ar fi folosit un limbaj caragialean, În rezumarea impresiilor : Gramofonul cîntă De ce mă amăgești ?, cetățeanul privitor și plătitor se-ntreabă la fel. Mai bine puneam banii În buzunarul celălalt, și ziceam că ne-am dus. Pot spune sus și tare : am scăpat pînă acum ! Sfinte Andrei, scapă-mă și de-acum Încolo ! Sunt Încă june ! Geniu bun al venitoriului României, protege-mă, și eu sunt român ! ...» (Stracula Attila
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
camera mea ori de câte ori avea ocazia... după un timp a Început să Își aducă prietenii acasă și să mă vândă...”ă, astfel Încât atunci când i s-a oferit ocazia să Își asigure subzistența astfel, a acceptat: „... Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într-un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să fac. Cu banii strânși am supraviețuit câteva zile. Dormeam În parcuri, pe bănci. Era septembrie. Nopțile Începeau să fie din ce În ce mai reci...Banii se terminaseră. Nu mâncasem de mai bine de 24 de ore. Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un tâmpit, un libidinos de italian, și știi cum sunt ăia, morți după p . L-a vrăjit, și i-a dat 300 de euro ca să meargă la hotel cu el, pentru o oră... și ăștia erau doar banii ei de buzunar... fără consumația clubului... nu Îmi venea să cred cât de repede poți să faci bani În meseria asta. După câteva zile petrecute acolo, am aflat că trebuie să plec singură din Brașov spre Oradea: trebuia să vină cineva să mă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până după curbura mare a ținuturilor, trebuie să audă și foșnetul bancnotelor în buzunarul broaștelor spioni, plătite gras și frecvent de conducătorii oștirilor dușmane. șase deasupra: în ținutul prin care treci acum a ajuns la putere leopardul fusca, cu pete mari negre pe spate, cu care a câștigat multe voturi, mai ales voturile buburuzelor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
este încărcat cu dor de femeia ta, în ochii tăi s-au adunat lacrimi pe care le vei plânge de fericirea de a o revedea pe prințesa ta cuminte-așteptătoare de tine, feliuțe uscate de măr sălbatic ți-au făcut doldora buzunarele hăinuței de foarte multe-pielicele-cusute-laolaltă. singurătate am parcurs țări de funingine, în lung și în lat pe autostrăzi de ceață, luminată de lapovița tăind în stânga și în dreapta încălzită de straturi groase de zăpadă, îmbrățișată de igluuri sparte la gură mângâiată de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a aerului, a cătușelor, a pulberii care explodează după trecere zi de zi vers pe care ți-l dăruiesc, luo na odată cu sfârșitul a ceea ce nu sunt cu parfumul iritant al reușitei/rușinii cu desenul tău perfect, ascuns într-un buzunar de absență. ești un paradis, luo na, pe care lupii l-au devorat peste care luna a apucat să strălucească unde s-au savurat cine copioase, de către cuceritori ești un paradis peste care eu am vărsat cerneală luo na nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu le pot suferi... Blagoslovește! (pleacă) SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare Habacuc. Are o aură ceva mai vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele la gât, îi netezește pe cap, scoate din buzunar o batistă uriașă ți-i șterge pe rând la nas.) PAFNUTIE (fără să ridice capul): Ia seama, Sisoe, ia seama, nu le mai pune mâna la nas... Cel din dreapta are nărav de dă cu piciorul... SISOE: Asta n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
În plus, naratorul acesta ubicuu și lipsit de viață personală ar avea menirea de a concilia literatura cu viața și de a-i învăța pe ceilalți (pe cei care trăiesc fără a fi capabili să povestească) alfabetul unei etici „de buzunar“, la îndemâna tuturor. Ceea ce nu înseamnă, cum tinde să creadă scriitorul într-un moment mai puțin optimist, „să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“, permițându-le astfel „să-și lărgească ignoranța“. Deoarece cartea, dacă e bună, ar putea salva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fel de fluier. Îi spune bătrânului cum se numește. L-a luat acum din turneul acela la Sfântu-Gheorghe. Tilincă. - Dai banii pe... Mă rog, dacă ție-ți place... Mai ai bani? se îngrijorează bătrânul auzind de investiție și scotocește în buzunarul halatului ca și cum ar dori să acopere paguba inconștientului ăsta care-și consumă tot salariul pe fluiere. În geantă, tot fluiere, fiecare cu altă denumire destul de ciudată, fluiere cu care e o pacoste să călătorești în fiecare zi spre serviciu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare erudit. Privire serioasă. Haina neagră cu guler înalt oprește gândul la copilăria neterminată, cu toată batista albă, desfăcută mult pentru a se vedea bine din buzunarul tunicii. Pe braț ecusonul pe care se văd clar inițialele LC și numărul 192. Deci elev al liceului din Cămpina. De ce n-a mai continuat la mânăstirea Dealu? Poate că acum e momentul să relatăm marea cotitură a vieții acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zor că „i-am dat bicla lu’ ăsta a lu’ Baboi!“. Și n-aveai ce să-i reproșezi pentru că nu era el așa mare sculă la fotbal și nu se dăduse jos din pom cu mâna goală. Mai avea prin buzunare și câteva prune. Pe care le-am mâncat. Artiști plastici Io scriu ceva la o masă și, pe podea, lângă mine, trei artiști plastici, trei tineri artiști plastici, trei tinere speranțe cum ar veni, colegi de serviciu de-ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
s-au vânturat prin primărie tot felul de marțafoi, fără nici o treabă. Dacă erau oameni mai mulți, se băgau printre ei și începeau să vorbească vrute și nevrute. Ba că făncialul îi prea mare și sigur o parte din bani intră în buzunarele primarului și ale perceptorului, ba că de ce nu pune primarul felinare măcar pe ulițele din jurul primăriei, ba de ce nu ies la muncă obștească nevestele primarului și perceptorului și câte și mai câte cârteli. „Când au să vină legionarii la putere
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acea oră era ajuns deja acasă. Vizitiul se întorsese de un ceas bun. O bătaie apăsată în ușă l-a oprit pe Petrache în mijlocul încăperii. „Cine o fi la vremea asta? Paznicul unde-i?” Și-a dus instinctiv mâna la buzunarul unde ținea cheile de la casa de bani... Erau la locul lor. S-a repezit în colțul unde ținea un ciomag sănătos - să fie acolo pentru orice eventualitate... După ce s-a văzut astfel înarmat, a întrebat. Cine-i acolo? Ușa a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o zi... „Ascultă, cumătre” - l o luat gospodarul la întrebări. „Pentru ce îmi ceri tu în fiecare dimineață o sută de lei, dacă seara mi-o aduci înapoi, neschimbată?” „Apoi dumneata, cumătre, nu știi că când ai un ban în buzunar altcum stai de vorbă?” Au râs cu poftă. Nu-și mai aduceau aminte să fi râs de multă vreme așa. A doua zi, pe la prânzul mare, Petrache îl ajuta pe Costăchel să aranjeze căruța sub șopron, când s-au auzit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în timp ce le deschidea ușa. Căpitanul și-a scuturat ciubotele și a intrat. Cine-i, Costăchele? - a întrebat Măriuca din bucătărie. Avem musafiri. Fi-i pe pace! - a liniștit-o Costăchel. Căpitanul și-a scos un caiet și un creion din buzunar și a deschis vorba: Cum te numeșt? Costache Vultur. Ce vârstă ai? Apoi ar cam fi vreo cincizeci și unu de ani acolo. Copii ai? Un fecior. Cum îl cheamă? Ca pe mine. Costache Vultur. Cu ce se ocupă? Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
împovărau drumul, venea mai rar. Suplinea totuși lipsa ei prin scrisori calde pe care tatăl și mama ei le citeau de câteva ori, apoi le puneau la păstrare într-o cutie de pantofi unde adunau comorile familiei: un ceas de buzunar, dăruit de colegii lui de serviciu la ieșirea lui la pensie, doi cercei de aur purtați la nuntă de Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și timpul trecea, succedându-și fără greș anotimpurile, care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]