1,714 matches
-
a respectului de sine. Suntem asaltați zilnic de asemenea fantezii, și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie. Cârnații ocupau jumătate din farfurie și păsatul, cealaltă. Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zilnic de asemenea fantezii, și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie. Cârnații ocupau jumătate din farfurie și păsatul, cealaltă. Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cei doi. La Anul Nou era și mai și, că mergeau cei doi și cu uratul și cum casele la acea vreme nu erau înalte și erau cu o cameră și tindă și beci nu aveau, carnea de porc și cârnați de la Crăciun le țineau oameniI în pod la fum, casele fiind acoperite cu paie, iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu le plăceau, îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
împărat. Am fost cu el în Germania Superior și am învățat să-l respect și să-l admir. I-a învins pe catti, și ăia sunt niște demoni dezlănțuiți, sângeroși... — Și eu am luptat alături de Galba! - ajutorul de bucătar adăugă cârnați și piper în linte. Nu făcea altceva decât să-i pedepsească pe soldați. Și ce pedepse! Galba e crud. — Galba e drept și sever! replică paharnicul. De multe ori soldații sunt aroganți și indisciplinați; ce se alege de o armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
altfel spus , anonimul, scrie...Citez:”Ahău, noi o ducem foarte bine”, ceea ce e rău, după cum zice domnul colonel, că e o mână criminală care vrea ca tocmai acum, de sărbători, să întrerupă mersul nostru neabătut acasă, unde avem de făcut cârnați, urcă și alte astfel de lucrări tradiționale pentru această lună. Tu ce părere ai? Eu, ca subaltern, am aceeași părere cu dumneavoastră și cred c-ar trebui să amprentăm mesajul pentru o urmărire generală. Personal,dacă permiteți, ași și porni
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ultima fișă de externare, dovada plății la zi a contribuției la asigurările pentru sănătate și, în general, adu și o sticlă de vin că, după cum mă pricep eu la fizionomii, caltaboși n-ați făcut anul ăsta. Nu. Nici tobă, chișcă, cârnați ? Ba de astea avem. Aveți și bancote de 500.000 scoase oficial de Banca Națională? Avem, domnilor inspectori. Atunci totul e-n regulă...Primiți cu Ursu?!? PLUGĂREL ASEMĂNATU Am invitat în studiou pe madam Plugărescu, purtătoare de pantaloni tradiționali și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
plînge de-adevăratelea, se mai Întinde-o rufă, un sentiment , scena de la masă e reușită, bine că asta măcar n-a fost ratată, masa-i totul la români, de mult mă mir cum de nu avem biserici În formă de cîrnați, dar n-am Înțeles ce caută unul dintre cei mai buni scriitori ai noștri Într-o carte a lui Băieșu, pe-al doilea scaun din capul mesei, cum vii pe stînga ecranului, stă Ioan Groșan, procurorul e grizonat, bizar, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ele, În definitiv existau creștineștile gropi comune. Unde se depozita adevărul faptic. Pe timpul iernii. Cum ne informează o revistă de specialitate: „Primul tratat de medicină tradițională ne sfătuiește ca sperma să fie păstrată pe tot timpul iernii”. La frigider. Printre cîrnați, ce grozăvie, mai rău ca la eschimoși. „Doar prin tratament bioenergetic, 2 femei sterile au rămas gravide, fără contact sexual.” Și au născut cîte o frumoasă minge de ping-pong. După o astfel de știre fără contact sexual nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
două flaconașe de sînge al Mașei ținute cu căpăcelu-n sus ca să nu se răstoarne, cu tramvaiul beat la Urgență, doar acolo mai funcționa laboratorul În asemenea zile, erau analize vitale pentru a exclude un cancer, În tramvai mirosea a țuică, cîrnați și-a transpirație de sărbătoare și mai era un singur călător, cu urechile căciulii plutind În aerul rece ce intra printr-un geam spart, cînta domol, era puțin plecat, și eu mă rugam la 2000 de volți, și toată grozăvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privit noaptea și Rinul punctat de castelele de pe celălalt mal, minuscule, luminate În oranj. Eram pe tărîmul lui Wagner. Și-am hotărît să mîncăm ceva. Ne-am apucat toți odată să desfacem cu febrilitate pungi, sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat compartimentul. Unde exista și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
glande lacrimale românești, e-adevărat, mîncare-n disperare, rafturi nesfîrșite cu mîncare, mii de pachețele colorate, apetisante, Îți lăsa gura apă, și i-am spus doamnei avocat, o brunetă fermecătoare, că n-are motiv să se Înduioșeze, să plîngi În fața unor cîrnați nu-i un semn de spiritualitate, chiar dacă-s foarte mari, ar putea fi dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai trebuia să cobori niște scări. Și era o păcĂleală. Aveau supă de mei, orez galben cu carne de cal și ca desert, portocale. Înainte mai avuseseră și niște mazăre cu cîrnați, despre care toți ziceau că fusese Îngrozitoare, dar aia se terminase. Ziariștii stăteau cu toții la o masă, iar la celelalte mese erau ofițeri, fete de la Chicote, tipi de la cenzură, care pe atunci Își avea sediul În palatul telefoanelor de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse Red. Pe-a mea și pe-a lu’ Onie le-am spălat și aproape că s-au uscat deja. — Mersi mult, Red, spuse Claude. Mai e ceva vin? — Am mai găsit alte sticle și am dat și de niște cîrnați. — Bine, spuse Claude. Și el era apatic rău. — O să mergem În oraș cu coloana, spuse Red. Poți să-l vezi pe hartă, e doar la vreo doi kilometri de-aici. — Am mai fost acolo. E un oraș frumos. — Azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
locul lor, Vasile Hliboceanu a prezentat raportul, aproape militărește, lucru care i-a plăcut lui moș Dumitru, care s-a mulțumit să adauge. Dacă totu-i cum trebuie, atunci hai să vedem și de noi! In crâșmă mirosea plăcut a cârnați fripți amestecat cu aroma vinului fiert. Crâșmărița tocmai punea mâncarea în străchinile rânduite pe masă. Costache și-a făcut o intrare triummfală cu ceaunul cel mare, în care se răsfăța o mămăligă aurie. Cu un icnet de mare efort, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el și am sperat că-mi voi aminti totul. Cafea: numai de la Starbucks, cu lapte, mică, două cubulețe de zahăr, două șervețele, o linguriță. Mic dejun: comandat de la Mangia, telefon 555-3948 - o felie cașcaval moale Danish, patru felii slăninuță, doui cârnați. Ziare: de la chioșcul din holul principal, The New York Times, Daily News, New York Post, The Financial Times, The Washington Post, USA Today, The Wall Street Journal, Women’s Wear Daily, precum și The New York Observer miercurea. Reviste săptămânale care puteau fi procurate În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de Miranda. Micul dejun numărul unu avea să fie În drum spre Madison 640 În câteva secunde și era foarte posibil să trebuiască aruncat la gunoi. Miranda mânca În fiecare dimineață patru felii unsuroase de slănină Îmbibate În grăsime, doi cârnați și o felie de cașcaval moale Danish, după care bea o cafea mică de la Starbucks (două cubulețe de zahăr, ține minte!ă. Din câte știam eu, cei de la birou erau Împărțiți În, pe de o parte, cei care credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la Mangia, stătea la palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei, iat-o și pe fătuca noastră, a zis Pedro și câțiva care se-nvârteau pe-acolo s-au holbat la noi. Am adus totul, ca de obicei: slănină, cârnați și un soi scârbos de cașcaval. Ai comandat un singur mic dejun astăzi! Nu știu cum mănânci toate porcăriile astea și rămâi atât de subțire, fetiță dragă. M-am stăpânit să-i spun că n-are nici cea mai vagă idee despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o parte, să coboare cei dinăuntru. Se vedeau, în remorcă, niște cazane care răspândeau în aerul rece aburi rotunzi. — Miroase a fasole, dibui orbul, care simțea toate încrețiturile aerului, ca liliecii. — Eu simt mai degrabă miros de prăjeală, adăugă șchiopul. Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să mergem și noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu, dar nici măcar el nu se mai auzea. Căci, laolaltă cu vălătucii groși ca pâsla ai mâncării, veneau acum sunetele tușite ale mega fonului : — Apropiați-vă, stimați pelerini ! Domnul primar vă urează de Ziua Națională să aveți parte de sănătate... Cârnați cu fasole, pentru toată lumea... Îl votăm ! auzi Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl loviră cu atâta forță, încât îl desprinseră de pe căruț și-l răsturnară cu fața în jos. — Să ne mai dea ! strigau alții, trecând cu tălpile peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase deoparte. M-așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu, de pildă, îi tăie vorba Tili, m-aș bucura
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iese mai ieftin. Se întoarse către Jenică : Din astea poți să mănânci și tu. Oricum, maică-ta nu-ți dă așa ceva ! — Nu merită s-o supăr, spuse Jenică serios, încercând să-și ferească privirile de la spinările roșietice și obraznice ale cârnaților. Și, cum ceilalți își făceau deja de lucru, răsucind bucățile de carne în farfurioara de muștar, el își lăsă fața în palme : Mai trist, spuse, e că am început să uit. Ar fi trebuit să scriu toate astea, și locurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți despre tine. Atunci e ca și cum nici nu te-ai fi născut. De-aia mă gândesc că trebuie să mori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
femei, arătând, astfel, că orice necaz are partea lui bună. — Mai ales pentru ceapa albă, de prăjeală, adăugă a doua. Nu merge cu ceapă roșie. Ca să dea gust de carne, ceapa de prăjeală trebuie să fie puțin iute. Dacă aveți cârnați azi, de ce ați mai pus ceapă ? întrebă Maca. Aveați, oricum, gustul de carne... N-am mai pus, se apără una dintre femei, n-are importanță care, căci cealaltă se grăbi s-o aprobe. A rămas de la prăjelile dinainte. E păcat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]