2,618 matches
-
eu mă duceam pentru că mâncam o felie de pâine. Și așa eram antrenată la prășit. La noi mergeam toți la câmp și repede terminam câmpul nostru. Tata la prășit cânta frumos, cântece frumoase și duioase. Ele se numeau: Iisus veșnic călător, Stânca Vieții E Golgota, Pasăre Măiastră, Cruce SF Părăsită, Pe Drum Cu Spini Încununat și altele. El cânta și lăcrima... Privea Cerul, ofta și iar prășea, cântând cu mare durere în suflet, numai Dumnezeu știe. Apoi cântam toți împreună cu el
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
piatră care rămăsese în picioare, fusese un loc foarte important... M-am oprit acolo pentru un moment, însă am auzit foșnind ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi cumva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
distanță, care pe hartă indica niște scări desenate. Am împăturit harta lângă lespede și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care coborau undeva, în întuneric. M-am uitat înapoi, la poarta unde turista călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate. Nu vrei să păstrezi harta? am întrebat-o. Poate o să vrei să vii și tu încoace
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între timp, rapizii curieri imperiali, mult mai rapidele semnale vizuale și chiar porumbeii călători, care într-o zi străbăteau sute de mile, duseseră până la cele mai îndepărtate granițe vestea alegerii sale și umpluseră de entuziasm întregul imperiu. Repede, toate orașele, de la Assos, în Troada, până la Aritium, în Lusitania, îi jurară credință; lespezi comemorative fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până să fie transformată în magicul Muzeu al Mării Tireniene. Lacus Averni. Fascinația exercitată de mitul cu privire la acest lac sinistru era atât de mare, încât, după unsprezece secole, un om al Bisericii, Gervasius de Tilbury, profesor de drept canonic și călător pasionat, a scris că “în fundul apelor lui otrăvitoare“ se puteau zări porțile de bronz ale infernului. Mai târziu, în urma unei atente cercetări geologice, în jurul lui s-au descoperit șaptezeci de cratere mici, stinse, rotunde ca ochii Ciclopilor. Între timp, încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i frică în mod absolut ilogic că dacă ar vorbi mai tare, particulele de fum i-ar străpunge plămânii și i-ar dezumfla. Dar păsările? întrebă el, rugându-se în gând ca nimic să nu se fi întâmplat cu vulturii călători. Nu i-ar fi păsat dacă s-ar fi mutat pe altă clădire, dar l-ar fi devastat vestea că au fost cumva răniți sau uciși. - Thom a spus că sunt bine. S-au mutat pe celălalt pervaz. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dar o accept — deocamdată. Dar dacă o să apară ceva ce ar putea să pună în pericol termenul de publicare, vreau să știu. Nu contează la ce oră din zi sau din noapte, dacă e prin FedEx sau printr-un porumbel călător, eu vreau să știu. Ne-am înțeles? — Desigur! Henry, nu trebuie să-mi explici cât e de important, crede-mă. Pe cuvântul meu că am situația sub control. Îmi pare rău că trebuie să scurtăm conversația, dar simt că parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei ca o rămășiță a lacrimilor. Și își recapitulă toată viața de copil, când făcea parte din mama sa și trăia sub ocrotirea ei, și moartea aceea lentă, gravă, dulce, nedureroasă a bietei doamne, când a plecat ca o pasăre călătoare ce-și ia neauzită zborul. Apoi își aminti sau visă din nou întâlnirea cu Orfeu și-n scurt timp se pomeni cufundat într-o stare de spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se mândrească doar cu un tenebrarium, situat și el la confluența străzilor Laprida și Mansilla. E vorba, de altfel, de o Încercare demnă de laudă, de o genuină breșă deschisă În zidul chinezesc al neglijenței noastre. Nenumărate spirite observatoare și călătoare ne-au insinuat ad nauseam că acel tenebrarium de odinioară e departe de frații săi mai mari din Amsterdam, Basel, Paris, Denver (Colorado) și Bruges la Morte. Fără a intra Într-o polemică supărătoare, Îl salutăm acum pe Ubaldo Morpurgo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Paris. Precursorul, omul-far care a dat primul șut În minge, a fost, după cum se știe, chiar flamandul sau olandezul Frans Praetorius, pe care steaua lui bună l-a aruncat Într-un bordel simbolist pe care Îl frecventa, chiar dacă precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin. E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț din cuptor. Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ta. — Ești pă puntu să-mi oferi ceva inedit?, l-am Întrebat. — O să fii primu și ultimu care să auză ce-ți spui azi. Omu tre să să defuleze odată ș-odată. Mai bine s-o facă c-o pasăre călătoare, cu unu care o să se risipe ca fumu după ce ai tras ultima oară dân trabuc. La urma urmelor, chiar dacă trăiește dân pungășii și dilapidări, cetățeanu onorabel vrea să triumfe dreptatea. Bine spuneți, da mă Îndrăznesc să vă dau coraju că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
100-101. p. 108. pp. 115-116. Un personaj cu numele acesta apare În Cronici: flamand sau olandez, el se numește Frans Praetorius, „pe care steaua lui bună l-a aruncat Într-un bordel simbolist pe care-l frecventa, chiar dacă precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin“. p. 97. Printre aceștia, alături de Adolfo Bioy Casares, dar Într-o postură ușor diferită, Esther Vásquez, Delia Ingenieros, Leonor Acevedo de Borges (mama sa) și María Kodama (soția sa) etc. Aceștia transcriu un mare număr de manuscrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umil deasupra lumii create. Și s-o ierți, ca pe-un copil ce a greșit. De nu, ajungi să crezi că Dumnezeu e chinul însuși. „-Doctore, dacă ai să simți ca mine” -îi spun-“ai face din decedații tăi doar călători pe care i-a furat somnul prin vre-o sală de așteptare. Și ai constata cu surprindere cum cei vii se trezesc și surîd.” Dar prietenul meu, preocupat, bombăne: „-Da. Și n-ar mai avea nevoie de mine! Vei fi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cea schițată Și-n dorul cel de timpuri ești chipul de ERES, Ce mi-ai distrus iubirea în nopțile cântate. De un poet rătăcitor ce-a vrut să amintească Că viața lui e-un murmur de izvoare, Și-n gândul călător, cu o dragoste lumească, Îngenunchiată-n CERURI, și-n AȘCHIA DE SOARE. 07-09-2007, 1629h ZĂPEZILE TĂCERII Tu, iubire, de ce-mi pleci din toamna-mi plânsă, Cu trupul tău de vis, unde noaptea te ucide De ce mi-ai rămas în suflet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi ochii de soare cu palma, am aruncat o privire În interiorul uneia dintre Încăperile Întunecate. Pe sub marchiză se vedea o reproducere tridimensională după un tablou de Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și avute întreg teritoriul dintre Prut și Nistru, în al 16-lea cetățile Chilia și Cetatea Albă sânt sub dominație turcească, însă numai cu circumscripția militară, în al 17-lea tătarii apar și dispar din Bugeac, iar, paralel cu viața călătoare și nestatornică a acestor nomazi, vedem cum românii din aceste locuri își urmează înainte viața lor de popor statornic, având o mitropolie proprie la Brăila, zidind biserici, trăind cum trăiseră înainte ca proprietari legitimi ai acestor locuri. Ce ne va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îi duce iubirea de câștig. Că se pricep și la negustoria în mare o dovedește bogatul Sina din Viena, vlah născut, de nu ne înșelăm, în Klinovo, sau totuși în una din localitățile Pindului numite mai sus. Din această viață călătoare se esplică familiarizarea generală a vlahilor cu dialectul neogrecesc, dialect pe care-l întrebuințează și în. biserică, care formează mijlocul comun de înțelegere și de legătură a diverselor naționalități din laturile amândouă ale Mării Egeice. Femeile în multe sate nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâna la orice va zice guvernul. Cată să știe cineva cum au fost recrutate aceste nulități de prin ungherele indecenței publice. Ici vedem pe unul care, după ce și-a bătut averea la tălpi, a ajuns a scrie cuplete pentru păsările călătoare ale cafenelelor și a vinde bilete pentru ele în orașe de provincie; un altul, cântăreț de biserică, își udase glasul său frumos cu atâta socratică statornicie încît începuse să sune a clopot dogit, spre marea scandalizare a enoriei, a trebuit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
eu sunt nimic, ci în numele tuturor cari trăiesc, gândesc, iubesc și speră în această lume. Ceea ce a fost Atena pentru anticitatea greacă, Roma pentru cea romană, astăzi este Parisul pentru Europa, pentru America, pentru toată lumea civilizată. Astfel eu, un simplu călător, care are numai o parte a sa din dreptul comun, te salut, oraș sacru, cu iubire în numele tuturor orașelor Europei și Americei și a lumii civilizate, de la Atena până la New-York, de la Londra până la Moscva și în numele tău, Romo, și în numele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ne-americane (sau chiar anti- americane), precum francezul Alexis de Tocqueville și sovieticul Iosif Visarionovici Stalin, pe lângă dubiosul britanic Ebeneezer Cook (a nu se confunda cu Alistair Cook, Letters from America), sau respectabilul romancier contemporan John Barth. De Tocqueville, tânăr călător și observator al democrației americane în 1831, remarcă specificul, oportunitățile și pericolele sistemului american, pe care, în ansamblu, îl admiră. Era, de fapt, un sistem care își avea originea în Europa. Introducând demersul teoretic al lui David Noble (vezi bibliografia
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel decât
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
voi spune: „oameni, nu sunt decât un frate, Același smuls în ploaie, îngenunchiat în toamnă, A mea e tristețea voastră, ale mele sunt înfrângerile voastre Ca și voi nu sunt decât un copac pe care se odihnește o vreme pasărea călătoare a vieții”. Dar Voronca este, în Petre Schlemihl, și poetul pământului și al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă în seve”, într-o atmosferă eterată în care peisajul se muzicalizează, topindu-se în pure reverberații de sunet și culoare: Odaie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, în momentul de interferențe al constructivismului integralist cu prelungiri de ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu numai noile dezlănțuiri dionisiace reînviate în decorul și cu marca stilistică a metropolei moderne, promovate de futurism, cu știutul cult
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]