27,540 matches
-
orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă degajată de "Perla cea Verde", cum a numit Oshima un poet aproape uitat din secolul trecut. Ca zeilor vechi, viguros ne bat și nouă, călătorilor, inimi în piepturi. Dar, spre deosebire de Scardanelli, poetul acela atins de aripa demenței și îndrăgostit etern de Diotima, eu știu ce-ar mai fi de făcut și de spus. Trebuie să dezghioc imaginea filigranată a celor două localnice care ne-au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încheierea proiecției, mulțumit ca după un desert greu, de ciocolată, mă hotărăsc să iau tramvaiul până la aceeași Hackescher Markt, doar-doar voi putea evita întâlnirile apropiate de gradul al III-lea. Zis și făcut. Cochetul vagon galben își deșartă pântecul de călători întârziați și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un Iona cam amețit de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
La marginea pădurii, legi în jurul capului lanterna, așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și a continuat să-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și nici că reușesc să-i dau di capât!” ... Și numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul uzat îi atrage atenția
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
caut mereu. Spre dezamăgirea mea apare și dispare. De o bună bucată de vreme a dispărut și nu mai apare. Cu multă însuflețire trăiesc în speranță că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu să le pot atinge mai ușor cu tălpile. Mărturisesc că fac parte din acei drumeți ai acestei vieți care se bucură de izvoare care abundă în nestemate. Dar cristalele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai înalte ale gloriei de Erou! Vei fi, poate, un răscolitor al brazdei, ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de mătase; vreun străin născut și crescut pe sfântul pământ al țării românești; vei fi avut altă credință religioasă decât a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Flacăra Sacră, VI, 1, 1939, pp. 4-5) Ultima dorință sau "Las cu limbă de moarte..." Nu știu când și nu știu unde, cineva a spus, odată: Scopul vieții este ... moartea". Ca atare, dorința noastră de a trăi nu este altceva decât drumul călătorului obosit, care în arșița soarelui de vară grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
anume Casa cu Șapte Hornuri... O cunoașteți domniile voastre? Diego Alatriste și colegul lui dădură afirmativ din cap. Toată lumea din Madrid cunoștea reședința contelui de Bristol, ambasadorul Angliei. — Treaba trebuie să pară, continuă mascatul, atacul unor bandiți oarecare asupra celor doi călători. Asta presupune jaf: prin urmare le luați tot. Ar fi bine să-l răniți pe cel mai blond și mai arogant, care este și cel mai În vârstă; o crestătură Într-un picior sau un braț, dar nu prea gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care să cumperi pat, mâncare, haine și căldura unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta mâine noapte vă va da și restul, În schimbul documentelor celor doi călători. — Și dacă ceva iese prost? Ochii mascatului trupeș căruia cel cu capul rotund i se adresase cu Excelență părură să-l străpungă pe căpitan prin deschizăturile măștii. — E mai bine pentru toți ca nimic să nu iasă prost, zise. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În fața inevitabilului. — Să-i ucideți fără milă, răspunse fray Emilio numaidecât, În ochi cu focul fanatic care Îi devora privirea. Neștiind cine sunt? — V-am spus deja cine sunt - preciză mascatul cu capul rotund. Jupân Thomas și jupân John Smith. Călători englezi. — Și anglicani fără de lege - Întări călugărul, cu vocea crispată de ură. Dar nu-i treaba voastră cine sunt. Ajunge-vă că aparțin unei țări eretice și unui neam perfid, funest pentru Spania și religia catolică. Aplicându-le dreptatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
prăjit și a fumului de la bucătărie, a murdăriei de pe jos și de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută de sclipiri de oțele și de ochi speriați de surpriză, și Întretăiată de brusca respirație a italianului când Își alese victima și se năpusti asupra ei. Cei doi călători veneau pe jos: descălecaseră ceva mai Înainte și Își duceau caii de dârlogi. La Început totul păru foarte simplu, dar apoi ochii lui Alatriste săriră de la unul la altul Încercând să-și găsească omul. Colegul lui italian fusese mai rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aristocratice. Totul mirosea a oameni de rang Înalt. Iar treaba asta, Își zise pe când Își amintea rapid conversația cu mascații, dorința unuia de a nu curge mult sânge și insistența celuilalt, sprijinit de inchizitorul Bocanegra, de a-i asasina pe călători, Începea să dezvăluie unghere prea Întunecate ca s-o rezolvi cu două lovituri de spadă și să dormi după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am vârât. Cu spada Încă la o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii Madridului au dat năvală cu mic cu mare În fața Casei cu Șapte Hornuri ca să-l ovaționeze pe Îndrăznețul călător. Charles Stuart era tânăr, Înflăcărat și optimist; Împlinise douăzeci și doi de ani și, cu siguranța aceea Înnăscută a tinerilor, era tot atât de convins de puterea de seducție a gestului său, cât și de dragostea unei infante pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce să fie lichidați pe un drumeag Întunecos din Madrid. Explicația sau cel puțin câteva din cheile care Îi fură suficiente lui Diego Alatriste ca să-și facă o idee despre cine și ce era În joc Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
m-ar minuna una ca asta. Făcu câțiva pași prin Încăpere, se uită din nou la covorul furat de tatăl său de la Anvers și se opri, gânditor, În fața ferestrei. — Oricum, continuă el, una era să-l străpungi azi-noapte pe un călător anonim care, oficial vorbind, nici nu se afla ici, și alta, cu totul alta, să atentezi azi la viața nepotului Mariei Stuart, oaspetele regelui Spaniei și viitor monarh al Angliei. Momentul a trecut. De aceea Îmi Închipui că mascații tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rezolvat chestiunea. — Îmi pare rău că nu vă pot Împărtăși regretul, Excelență. — Îmi dau seama... Privirea ministrului se schimbase: acum era mai dură, mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea fără mască. — În concluzie, zise Olivares. Avem de-a face cu două conspirații. Una urmărind să le dea o lecție anumitor călători englezi și să le ia niște documente secrete. Și alta tinzând pur și simplu să-i asasineze. Despre prima Îmi ajunsese ceva la urechi, după câte Îmi aduc aminte... Însă a doua este aproape o noutate pentru mine. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
legat de ea printr-o lungă și obositoare condamnare. Se Îndreptă Încet spre scaun și se așeză, dar Înainte de a-l expedia pe căpitan deschise un sertar secret și scoase o cutiuță de abanos. — O ultimă chestiune, zise. Există un călător englez la Madrid, care, dintr-un motiv de neînțeles, se crede obligatul dumitale... Viața lui și a dumitale, de bună seamă, nu prea au cum să se mai Întretaie vreodată. De aceea m-a Însărcinat să-ți predau asta. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de serioasă, și-ar fi scos șalul ca să-și facă vânt cu el. Auzeam păsările de apă. Cu degetele mâinii stângi, mama apăsa pe niște clape imaginare, cântând o mică melodie la tăblia mută a mesei. Am văzut că era „Călător singuratic“ a lui Grieg. După un moment a spus: N-am putut să te avem decât pe tine. N-am mai putut avea alt copil. Este, de bună seamă, un pic supărător, am zis eu. Dar în același timp este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de exemplu? Răspunsul este decisiv, deoarece după valoarea aleasă rezultatele unei operațiuni pot să apară ca pozitive sau negative. În lipsa unei piețe a timpului, cei care calculează se raportează la cvasi-prețuri determinate, plecînd de la anchete efectuate pe eșantioane reprezentative de călători, care sunt pregătiți să plătească pentru a economisi o oră. Procedînd astfel se ajunge mai mult sau mai puțin la calcule care reflectă distribuția veniturilor. Într-adevăr, ținînd cont de inegala repartiție a acestora, dispozițiile de a plăti sunt în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
suportabilitatea prețurilor, garantarea proprietății și multe altele. Pe baza acestor elemente, în literatura de specialitate se apreciază, și practica o confirmă, că este relativ ușoară și recomandabilă privatizarea următoarelor activități, sau utilități publice: salubritatea, telecomunicațiile, electricitatea și transportul urban de călători, cu priorități diferite de la țară la țară, desigur. Iată prezentate în tabelul de mai jos mai multe metode pentru deconstrucția monopolului de stat: Tipul de întreprindere Forma de finanțare Puterea de decizie Domeniul de activitate Publică națională bugetară proprie reglementată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a fost restricționat traficul pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone. Și traficul feroviar a fost afectat din cauza condițiilor meteo. Joi, CFR Călători a anulat 13 trenuri de pe raza Sucursalelor de Transport Feroviar de Călători Constanța, Galați și București din cauza avertizărilor meteo de ninsori și vânt puternic: 8030, de pe ruta Constanța - Fetești; 8039, Fetești - Constanța; trenurile 8572, 8574, 8576 de pe ruta Fetești - Slobozia Veche; trenurile 8573, 8575, 8577, care circulă pe relația Slobozia Veche - Fetești
Trenuri anulate, drumuri blocate și școli închise din cauza viscolului by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80506_a_81831]
-
sfințire. Adevărul acesta este concentrat în înțelepciunea populară românească a expresiei: „Dar din dar se face Rai”, adică omul milostiv primește de la Dumnezeu Cel milostiv lumină, pace și multă bucurie în suflet. Nașterea Mântuitorului ne descoperă pe Dumnezeu ca fiind călător și colindător în lume Hristos Domnul S‐a născut într‐o călătorie a Maicii Sale și a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume și colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]